MICALLEF contra Maltei - Cerere introdusă de reclamant, în numele surorii sale
| Comentarii |
|
Cauza MICALLEF c. Maltei (nr. 17056/06), hotărârea din 15 ianuarie 2008 [secţia a IV-a]
În fapt
Sora reclamantului era parte într-un proces civil pe care l-a pierdut. în 1993 a declanşat procedurile constituţionale, susţinând că preşedintele curţii de apel a fost lipsit de imparţialitate obiectivă datorită faptului că familia acestuia avea strânse legături cu avocaţii părţii adverse. în 2003, după decesul surorii sale, reclamantul a intervenit în proces. în 2005, plângerea constituţională a fost respinsă. în 2006 reclamantul a sesizat Curtea.
În drept
Calitatea de victimă a reclamantului - Victima a decedat în timp ce plângerea constituţională se afla pe rol. în sistemul legal din Malta, instituţia plângerii constituţionale era singura cale pentru a obţine reparaţii în unele cauze şi un pas necesar în scopul epuizării căilor de atac înainte de pornirea procedurilor în faţa Curţii. Curtea a fost prin urmare convinsă că sora reclamantului a dorit susţină plângerea cu privire la presupusa încălcare a dreptului său la un proces echitabil. După moartea acesteia, jurisdicţiile constituţionale nu au respins cererea reclamantului de a interveni în
procedurile dinaintea lor în calitate de frate al reclamantei. Presupusul neajuns al legii relevante care făcea imposibilă recuzarea unui judecător pe temeiul relaţiei sale cu avocatul uneia din părţile din proces era o chestiune de interes general. Prin urmare reclamantul a introdus prezenta cerere.
Pe fond - La momentul respectiv, legea malteză prezenta deficienţe pe două planuri. în primul rând, judecătorul nu avea în mod automat obligaţia de a se retrage în cazurile în care imparţialitatea putea constitui o problemă, chestiune care a rămas neschimbată în legea în vigoare la acest moment. în al doilea rând, legea nu recunoştea ca temei al recuzării nici relaţia de rudenie între fraţi dintre judecător şi avocat, cu atât mai mult pe aceea de un grad de rudenie inferior, cum este cea intre unchi sau mătuşi faţă de nepoţi sau nepoate. în acest mod, legea în sine nu dădea garanţii adecvate aJe imparţialităţii obiective şi subiective. Sora reclamantului s-a confruntat cu un complet format din trei judecători, dintre care unul era fratele avocatului părţii adverse, iar într-un stadiu ulterior, unchiul avocatului părţii. Curtea nu a ignorat faptul că Malta este o ţară mică şi că era un fenomen comun ca familii întregi să practice dreptul. în plus, relaţia în discuţie nu implica nicio dependenţă financiară sau profesională. Nu au existat probe suficiente că judecătorul în discuţie a fost părtinitor. Totuşi, legăturile strânse de familie dintre avocatul părţii adverse şi judecător au fost suficiente pentru a justifica în mod obiectiv temerile surorii reclamantului că judecătorul care a prezidat completul a fost părtinitor şi nu s-a făcut nimic pentru a risipi îngrijorarea sa.
Concluzie: încălcare (4 voturi contra 3, minoritatea constatând că art. 6 era inaplicabil).
Art. 41: Constatarea violării constituie în sine o satisfacţie justă şi suficientă pentru orice prejudiciu moral suferit de reclamant.
| ← BARSOM şi VARLI contra Suediei - Refuzul acordării asistenţei... | BLUMBERGA contra Letoniei - Obligaţii pozitive. Jefuirea... → |
|---|
