PARIZOV contra Fostei Republici Iugoslave - Incapacitatea de a dovedi eficienţa unui nou recurs intern privind durata procedurilor judiciare: excepţie preliminară respinsă.
| Comentarii |
|
Cauza PARIZOV împotriva Fostei Republici Iugoslave Macedonia (nr. 14258/03), hotărârea din 7 februarie 2008 [Secţia a IV-a]
În fapt
În 1986, reclamantul a deschis un proces civil pentru anularea unui contract. Cauza a fost reexaminată în mai multe rânduri. Recursul reclamantului cu privire la unele chestiuni de drept se află încă pe rolul Curţii Supreme.
În drept
Admisibilitate: Recursul privind durata excesivă a procedurilor a fost introdus de Legea 2006 începând cu data de 1 ianuarie 2007. Reclamantul nu s-a folosit de acesta. Legea din 2006 prevedea o măsură compensatorie - o cerere pentru satisfacţie echitabilă - prin care o parte putea, acolo unde era cazul, să obţină o satisfacţie echitabilă pentru orice prejudiciu material sau moral suferit. O măsură compensatorie era un mijloc adecvat de redresare a încălcării care deja apăruse. Cu toate acestea, unele dispoziţii ale legii erau susceptibile de interpretări diferite. Ea desemna două instanţe care puteau decide asupra unui astfel de remediu: instanţa imediat superioară şi Curtea Supremă. Legea nu specifica ce instanţă era competentă în fiecare caz, iar cauza reclamantului se afla pe rolul Curţii Supreme. Legile nu pot fi limpezi în mod absolut. Interpretarea şi aplicarea unor astfel de prevederi depinde de practică. Cu toate acestea, deşi s-au scurs mai mult de douăsprezece luni de la introducerea acestor reparaţii, nu exista o jurisprudenţă internă cu privire la acest aspect. în sfârşit, spre deosebire de legile slovenă, poloneză şi italiană care conţineau dispoziţii tranzitorii privind cazurile aflate pe rolul Curţii, Legea 2006 nu conţinea nici o prevedere de acest fel. întrucât cauza reclamantului se afla pe rolul instanţelor interne cu mai mult de douăzeci de ani înainte de introducerea recursului prin Legea 2006 şi încă nu a fost soluţionată, ar fi disproporţionat să se ceară reclamantului să folosească acel recurs. în consecinţă, excepţia guvernului privind neepuizarea căilor interne a fost respinsă.
Pe fond: Art. 6 alin. (1) - Durata procedurilor (peste 21 de ani, din care 10 ani şi nouă luni aflate în competenţa temporală a Curţii) a fost excesivă. Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 41: 4.000 euro pentru prejudiciul moral.
| ← LARIONOVS contra Letoniei - Nullum crimen sine lege. Condamnare... | KOVACH contra Ucrainei - Invalidarea arbitrară, în cadrul... → |
|---|
