PARTIJA „JAUNIE DEMOKRÂTI” şi PARTIJA „MUSU ZEME” contra Letoniei - Libera exprimare a opiniei publice. Nereguli într-o campanie electorală: inadmisibilitate.
| Comentarii |
|
PARTIJA „JAUNIE DEMOKRÂTI” şi PARTIJA „MUSU ZEME” împotriva Letoniei (Dosar nr. 10547/07 şi nr. 34049/07) Decizie CEDO, 29.11.2007 [Secţia a lll-a]
Comisia electorală centrală a luat decizia de a anunţa rezultatele definitive ale alegerilor legislative din 2006, în urma cărora au obţinut locuri în Parlament şapte liste din douăzeci şi nouă. Pentru că nu au depăşit pragul de 5% stabilit de lege, din sufragiile exprimate, listele reclamanţilor nu au figurat între acestea. Printr-un recurs în anularea deciziei sus-menţionate, ei au sesizat senatul Curţii supreme; în plus, cel de-al doilea reclamant a mai cerut şi constatarea neregu-larităţii şi anularea alegerilor. Senatul Curţii supreme, care a statuat în primă şi ultimă instanţă, a conexat recursurile şi le-a respins, confirmând exactitatea susţinerilor de fapt ale reclamanţilor conchizând că: o parte a publicităţii celor două partide a fost asigurată de persoane juridice, ai căror conducători aveau legături directe cu partidele în cauză; costurile acestei publicităţi făceau parte din cheltuielile lor electorale; aceste cheltuieli depăşiseră în mod considerabil plafoanele stabilite în acest scop; exista şi o încălcare evidentă a legii privind finanţarea partidelor. Totuşi, senatul Curţii supreme a apreciat că gravitatea acestei infracţiuni nu avea un grad atât de ridicat, încât să se poată vorbi de o deformare a voinţei populare; apoi a mai arătat că neregula sus-amintită era bine cunoscută de electorat şi că fusese dezbătută în presă, în perioada preelectorală. în aceste împrejurări, nu exista nici un motiv pentru analizarea libertăţii scrutinului în general şi de a-i anula rezultatele. în funcţie de politica societăţii naţionale de televiziune, s-a constatat că orarele timpilor de antenă gratuiţi erau atribuite cu ajutorul unei trageri la sorţi, şi că susţinerile celui de-al doilea reclamant - potrivit cu care nu fuseseră invitate la dezbaterile televizate decât partidele reprezentate deja în Parlament sau care aveau sprijinul a cel puţin 4% dintre electori conform sondajelor, şi că li se atribuiseră altor partide timpii de antenă gratuiţi, la ore dezavantajoase - erau lipsite de temeinicie. în sfârşit, senatul Curţii supreme a respins solicitările referitoare la pragul electoral de 5% din sufragii. în plus, hotărârea senatului
a fost însoţită de o decizie anexă, prin care i se atrăgea atenţia consiliului de miniştri asupra lacunelor constatate şi asupra necesităţii de a se crea un mecanism pentru controlul efectiv al normalităţii desfăşurării scrutinului. în această privinţă, senatul a subliniat că, într-un stat democratic modern, alegerile nu ar trebui să depindă în mod direct de sumele de finanţare.
Inadmisibilă:
a) în ceea ce priveşte neregulile constatate privind echitatea alegerilor - S-a considerat că, dintre cele nouăsprezece partide candidate, numai două dintre ele ar fi încălcat legea privind finanţarea partidelor şi că această încălcare ar fi fost bine cunoscută. în ceea ce priveşte natura faptei săvârşite, dată fiind deformarea şi depăşirea limitelor cheltuielilor electorale stabilite prin legea finanţării partidelor, oricât de importantă ar fi, propaganda făcută de un partid politic sau de un candidat în cadrul campaniei electorale nu este singurul factor motivant în opţiunile potenţialilor lui electori. Această opţiune mai este afectată şi de alţi factori, mai ales cei de ordin politic, economic, sociologic şi psihologic, aşa încât este foarte dificilă, dacă nu imposibilă, determinarea legăturii de cauzalitate exactă şi reală, dintre o publicitate politică excesivă şi numărul sufragiilor obţinute de partidul ori de candidatul în cauză. Aprecierea făcută de senat este cât se poate de echilibrată, iar criteriul gravităţii - dezbătut în cauză - nu este deloc lipsit de temei. In consecinţă, nu există motive pentru analizarea acestuia, din perspectiva limitării anulării alegerilor la cazuri excepţionale şi de o gravitate aparte, în care expresia voinţei populare a fost într-adevăr compromisă prin încălcarea constatată. în rest, reclamanţii au beneficiat de o procedură judiciară contradictorie, în cursul căreia şi-au putut prezenta toate argumentele considerate utile în apărarea intereselor lor. Astfel, examinând recursurile, senatul Curţii supreme nu a depăşit limita de apreciere de care dispunea, iar concluziile reţinute în hotărâre nu sunt nici arbitrare, nici neîntemeiate, motiv pentru care nu s-a adus atingere - nici măcar aparent - libertăţii de exprimare a opiniei publice în privinţa alegerii corpului legislativ: vădit nefondată.
b) în ceea ce priveşte pragul electoral de 5% din sufragii - Curtea nu este competentă spre a se pronunţa asupra constituţionalităţii unei legi electorale interne. în plus, orice sistem electoral caută să răspundă unor obiective deseori puţin compatibile între ele: pe de o parte, să reflecte în mod aproximativ fidel opiniile poporului, pe de altă parte să canalizeze curentele de gândire, pentru formarea unei voinţe politice suficient de coerentă şi clară. în consecinţă, nu toate buletinele trebuie să aibă o pondere egală în privinţa rezultatului, nu orice candidat are şanse egale pentru victorie; astfel, nici un sistem nu ar putea evita fenomenul sufragiilor pierdute, în ceea priveşte pragurile electorale, acestea trebuie studiate în baza marjei de apreciere pe deplin atribuită statelor contractante. Pragul de 5% nu ar putea fi considerat ca fiind contrar cerinţelor art. 3 din Protocolul nr. 1, în măsura în care acesta favorizează curentele de opinie destul de reprezentative şi permite evitarea unei fragmentări excesive a Parlamentului: vădit nefondată.
c) în ceea ce priveşte comportamentul societăţii naţionale de televiziune - Art. 3 din Protocolul nr. 1 nu îi garantează unui partid politic, nici un drept în atribuirea timpului de antenă la radio sau la televiziune, în perioada preelectorală. Desigur, s-ar putea pune în mod efectiv această problemă în împrejurări excepţionale, de exemplu în perioada alegerilor, când unui partid politic i se refuză posibilitatea oricărei emisiuni, în timp ce altor partide li se acordă timpi de antenă. Or, cel de-al doilea reclamant nu a demonstrat existenţa unor astfel de circumstanţe speciale: vădit nefondată.
| ← BUGAJNY contra Poloniei - Respectarea bunurilor. Refuzul de a... | I.T.C. contra Maltei - Procedură de licitaţie publică:... → |
|---|
