DRIZA c.Albaniei - Imposibilitatea reclamanţilor de a obţine executarea silită a deciziilor judiciare sau administrative prin care li s-au acordat indemnizaţii, în absenţa unei proceduri adecvate şi a cadrului legislativ
| Comentarii |
|
DRIZA împotriva Albaniei (Dosar nr. 33771/02) Hotărâre CEDO -13.11.2007 [Secţia a IV-a] RAMADHI şi alţi cinci împotriva Albaniei (Dosar nr. 33222/02) Hotărâre CEDO -13.11.2007 [Secţia a IV-a]
În fapt:
Aceste două cazuri s-au referit la imposibilitatea reclamanţilor de a beneficia de recompense conform Legii restituirii proprietăţilor şi compensaţiei din 1993 (Legea proprietăţii), de pe urma terenului confiscat tatălui lor în timpul fostului regim comunist, în cauza Driza reclamantul a obţinut o hotărâre judecătorească care declara ilegală naţionalizarea proprietăţii tatălui său şi ordona restituirea acesteia. Deoarece autorităţile nu au putut restitui proprietatea iniţială, reclamantului i s-au alocat în locul ei alte două parcele de pământ, printr-o decizie adoptată de o comisie funciară. Cu toate acestea, reclamantul nu a putut intra în posesia lor deoarece erau ocupate de terţe părţi. Au fost iniţiate două seturi de proceduri care contestau dreptul reclamantului asupra parcelelor respective. în cadrul primei proceduri, pretenţiile reclamantului asupra parcelei mai mici au fost respinse de către Colegiul Curţii Supreme, în urma unei plângeri a terţului posesor, soluţionată favorabil. Acesta din urmă solicitase revizuirea unei hotărâri definitive şi irevocabile a Secţiei Administrative a Curţii Supreme care menţinea decizia comisiei. în cadrul celei de a doua proceduri, Secţia Civilă a Curţii Supreme a menţinut hotărârea instanţei locale, anulând în întregime decizia comisiei, pe motivul ca aceasta şi-a depăşit competenţa. Reclamantului i s-au acordat despăgubiri care însă nu i-au fost plătite.
În cauza Ramadhi şi alţi cinci reclamanţii au obţinut de la comisia de restituire a proprietăţilor decizii, între altele, pentru restituirea unei parcele şi acordarea de compensaţii. Cu toate acestea, nu au primit compensaţii. Drept urmare, reclamanţii au înaintat o nouă plângere referitoare la o altă parcelă de teren. Deşi în urma apelului trei dintre reclamanţi au reuşit în cele din urmă să obţină o hotărâre a comisiei funciare care să confirme validitatea titlului lor, parcelele au fost totuşi transferate unor terţe părţi de către autorităţile locale.
în drept:
Art. 6 alin. (1) - Driza: Reclamantul s-a plâns că anularea unei hotărâri definitive şi irevocabile în urma exercitării căii de atac a revizuirii este contrară principiului stabilităţii raporturilor juridice, că judecătorii Colegiului Curţii Supreme nu au fost imparţiali şi că autorităţile nu au executat hotărâri definitive şi irevocabile.
(a) Stabilitatea raporturilor juridice: încuviinţând revizuirea unei hotărâri definitive şi irevocabile şi introducerea unei proceduri paralele, Curtea Supremă a anulat un întreg proces judiciar care se încheiase printr-o hotărâre definitivă şi executorie şi care avea putere de lucru judecat.
(b) Imparţialitatea: Procedurile de revizuire au fost instituite la cererea Preşedintelui Curţii Supreme, care se pronunţase deja împotriva reclamantului în aceeaşi chestiune. Preşedintele a fost de asemenea membru al completului Curţii Supreme care a analizat cererea respectivă şi a hotărât în fond anularea hotărârii definitive emise în favoarea reclamantului. Aceasta practică a fost incompatibilă cu principiul „imparţialităţii subiective", din moment ce nimeni nu poate acţiona atât în calitate de pârât, cât şi în calitate de judecător. Imparţialitatea obiectivă a Colegiului Curţii Supreme a părut de asemenea îndoielnică, deoarece trei dintre judecătorii care se pronunţaseră deja asupra cazului au fost solicitaţi să discute fondul cauzei, iar alţi trei judecători au hotărât într-o chestiune asupra căreia îşi exprimaseră deja părerea.
(c) Neexecutarea unei hotărâri definitive: Problema neexecutării hotărârilor definitive în cazurile de restituire a proprietăţilor a persistat în mod clar în Albania, fără a se ţine cont de indicaţiile anterioare ale Curţii. Incapacitatea autorităţilor de a adopta măsurile necesare în vederea respectării hotărârilor Curţii Supreme a dus la anularea tuturor efectelor benefice ale art. 6 alin. (1).
Ramadhi şi alţi cinci - Neexecutarea unei hotărâri definitive: Comisia funciară a recunoscut în cele din urmă dreptul a trei dintre reclamanţi asupra a trei parcele anume, după ce instanţa a forţat-o să le reanalizeze solicitările. Totuşi, până la momentul respectiv terenul trecuse în proprietatea unor terţe părţi. Drepturile de proprietate ale celor trei reclamanţi sunt astfel departe de a fi stabilite, iar autorităţile statului au eşuat în aplicarea hotărârii instanţei de fond.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 13 - Driza: Guvernul nu a reuşit să stabilească o procedură adecvată pentru rezolvarea cererilor privind acordarea de despăgubiri în cazul în care proprietăţile iniţiale nu pot fi restituite proprietarilor. Mai concret, acesta nu a creat organisme competente şi nu a adoptat un plan care să fie utilizat în evaluarea proprietăţilor.
Este puţin probabil ca un întreg sistem să fie pus în funcţiune imediat sau în timp util pentru a permite rezolvarea disputei legate de stabilirea drepturilor reclamantului.
Concluzie: încălcare (Art. 13 coroborat cu art. 1 al Protocolului nr. 1 - unanimitate).
Ramadhi şi alţi cinci: Indiferent dacă hotărârea definitivă care trebuie executată a luat forma unei hotărâri judecătoreşti sau a unei decizii a unei autorităţi administrative, legile interne precum şi Convenţia au stipulat că aceasta trebuie pusă în aplicare. Cu toate acestea, nu a fost luată nici o măsură spre a se pune în aplicare deciziile comisiei în favoarea reclamantului. Nu există prevederi legislative care să stabilească în mod deosebit punerea în aplicare a deciziilor comisiei, nici o perioadă limită de timp reglementată prin lege pentru a face apel împotriva unor astfel de decizii şi nici soluţii concrete care să asigure aplicarea lor. Determinarea unor forme şi modalităţi adecvate de compensare a fost lăsată la latitudinea Consiliului de Miniştri, care nu a adoptat încă metode sau reguli detaliate. Hotărârea în favoarea reclamantului a rămas neexecutată timp de 11 ani, iar Guvernul nu a prezentat nici o dovadă concretă că unele măsuri în acest caz urmează a fi luate în viitorul imediat.
Concluzie: încălcare: [Art. 13 coroborat cu art. 6 alin. (1) - unanimitate].
Art. 1 al Protocolului nr. 1 - Ambele cazuri: Neapli-carea de către autorităţi în decursul a mai multor ani a unor hotărâri şi/sau decizii în favoarea reclamanţilor a luat forma atingerii dreptului acestora la respectarea proprietăţii, fapt pentru care statul nu a oferit nici o explicaţie mulţumitoare. Lipsa de fonduri nu poate justifica neaplicarea unei hotărâri definitive şi irevocabile, datorie care revine statului.
Concluzie: încălcare (unanimitate).
Art. 46 - Ambele cazuri: Neajunsurile observate în sistemul juridic albanez înseamnă că o întreagă categorie persoane individuale a fost şi încă este privată de dreptul său la respectarea proprietăţii prin neaplicarea unor hotărâri judecătoreşti şi a unor decizii ale unor comisii care le acordă despăgubiri. în instanţă există deja zeci de acţiuni identice. Numărul tot mai mare al acestor plângeri reprezintă un fapt îngrijorător cu privire la responsabilităţile statului care derivă din aplicarea Convenţiei şi de asemenea o ameninţare la adresa eficienţei aplicării Convenţiei.
Drept urmare, Albania a fost somată să îndepărteze toate obstacolele care împiedică acordarea de despăgubiri conform Legii proprietăţii prin adoptarea de urgenţă a unor măsuri legislative, administrative şi bugetare, inclusiv adoptarea unor planuri de evaluare a proprietăţilor şi alocarea de fonduri adecvate.
Art. 41 - Driza: În ceea ce priveşte parcela mai mică, statul albanez este obligat să restituie reclamantului o parcelă de teren de 1.650 mp plus 50 000 euro, sau, în cazul neaducerii la îndeplinire a restituirii, 280 000 euro ca daune materiale şi morale. De asemenea, statul urmează să plătească despăgubiri materiale şi morale în valoare de 500 000 euro pentru parcela cea mai mare.
Ramadhi şi alţi cinci: Statul albanez trebuie sa restituie o parcela de 30 500 mp primilor trei reclamanţi şi să le plătească o sumă totală de 25 000 euro cu titlu de daune materiale şi morale. în cazul neaplicării acestor prevederi, statul trebuie să achite o sumă de 120 000 euro pentru daunele materiale şi morale. Cu privire la o parcela de 5.500 mp la care se adaugă unele magazine, reclamanţii primesc 64 000 euro în total, daune materiale şi morale.
| ← LEPOJIC contra Serbiei - Condamnarea unui primar pentru... | BUGAJNY contra Poloniei - Respectarea bunurilor. Refuzul de a... → |
|---|
