PLUS SRL contra Moldovei - Securitatea raporturilor juridice. Urmărirea reclamantului pentru adresarea la Curte

Comentarii

0

PLUS SRL c. Moldovei - Securitatea raporturilor juridice. Urmărirea reclamantului pentru adresarea la Curte

(Cererea nr. 14385/04)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG 19 decembrie 2006
DEFINITIVĂ
23/05/2007

Această hotărâre poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Oferta Plus SRL c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), în Camera compusă din:

şi dna F. ELENS-PASSOS, Grefier adjunct al Secţiunii, Deliberând la 28 noiembrie 2006 în şedinţă închisă, Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată în varianta sa finală,
după o apreciere suplimentară, la 5 decembrie 2006.
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află cererea (nr. 14385/04) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către SRL „Oferta Plus”, o persoană juridică de naţionalitate din Republica Moldova („reclamant”), la 13 aprilie 2004.
2. Reclamantul a fost reprezentat de către dl Vladislav Gribincea, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vitalie Pârlog.
3. Reclamantul s-a plâns iniţial de faptul că o hotărâre judecătorească pronunţată în favoarea sa nu a fost executată timp de câţiva ani, după care a fost casată ca urmare a unei cereri de revizuire abuzive. Ulterior, reclamantul a mai înaintat o pretenţie, în temeiul articolului 34 al Convenţiei, conform căreia el a fost împiedicat de către autorităţile naţionale să depună cauza sa la Curte.
4. Cererea a fost repartizată Secţiunii a Patra. La 15 februarie 2006, Preşedintele acestei Secţiuni a decis să comunice cererea Guvernului. În conformitate cu prevederile articolului 29 § 3 al Convenţiei, s-a decis examinarea fondului cererii concomitent cu admisibilitatea ei.
5. Atât reclamantul, cât şi Guvernul au prezentat observaţii scrise cu privire la admisibilitatea şi fondul cererii (articolul 59 § 1 al Regulamentului Curţii).

ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
6. Reclamantul, Oferta Plus SRL, este o persoană juridică de naţionalitate din Republica Moldova.
1. Contextul cauzei
1. Contextul acestei cauze se referă la o serie de angajamente contractuale complexe LUATE în anul 1997 cu privire la importul energiei electrice din Ucraina în Moldova, care implicau, pe lângă reclamant, o companie moldovenească de stat de distribuire a energiei electrice, numită „Moldtranselectro”, o companie ucraineană de stat de distribuire a energiei electrice şi o companie ucraineană privată. Acordul la care compania Oferta Plus era parte prevedea inter alia că ea va plăti companiei ucrainene private energia electrică livrată companiei Moldtranselectro în dolari americani („USD”), iar, ulterior, companiei Oferta Plus i se va plăti costul energiei de către Moldtranselectro în lei moldoveneşti („MDL”), conform ratei oficiale de schimb la ziua plăţii.
2. La date nespecificate, în perioada anilor 1997 şi 1998, reclamantul a plătit peste 33 milioane de dolari americani pentru energia electrică livrată companiei Moldtranselectro din Ucraina.
3. La o dată nespecificată, Moldtranselectro a plătit reclamantului MDL 189,869,277.
4. La 3 martie 1998, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 243 prin care a autorizat Ministerul Finanţelor să emită Obligaţiuni Trezoreriale Nominative în favoarea companiilor private pentru plata datoriilor instituţiilor bugetare pentru energia electrică importată.
5. La 25 martie 1998, Moldtranselectro a adresat o scrisoare Ministerului Finanţelor prin care a solicitat emiterea unei Obligaţiuni Trezoreriale Nominative („Obligaţiune Trezorerială”) în valoare de MDL 20 milioane în favoarea companiei Oferta Plus.
6. La 27 martie 1998, Ministerul Finanţelor a emis o Obligaţiune Trezorerială în valoare de MDL 20 milioane1 în favoarea reclamantului, care urma să fie plătită până la 10 iulie 1998. Obligaţiunea Trezorerială prevedea că reclamantul trebuia s-o prezinte Ministerului Finanţelor cu cel puţin 10 zile bancare înainte de data plăţii. De asemenea, ea prevedea că Moldtranselectro trebuia să prezinte, până la acea dată, Ministerului Finanţelor, documente care să confirme livrarea energiei electrice instituţiilor bugetare.
7. Reclamantul a prezentat Obligaţiunea Trezorerială Ministerului Finanţelor cu zece zile bancare înainte de data plăţii. Totuşi, ultimul a

1 Echivalentul a USD 4,240,702 la data de 27 martie 1998.
refuzat să plătească, din motiv că Moldtranselectro nu a prezentat probe cu privire la plata de către Oferta Plus a energiei electrice importate.
2. Procedurile judiciare dintre Oferta Plus şi Ministerul Finanţelor şi procedurile ulterioare de executare
14. În luna octombrie a anului 1998, reclamantul a iniţiat un proces civil împotriva Ministerului Finanţelor şi Moldtranselectro. În apărarea sa, Ministerul Finanţelor a invocat motivele expuse în paragraful 13 de mai sus, iar Moldtranselectro şi-a declinat orice responsabilitate.
15. La 27 octombrie 1999, Judecătoria Economică de circumscripţie Chişinău a pronunţat o hotărâre în favoarea reclamantului, confirmând dreptul acestuia de a i se plăti MDL 20 milioane de către Ministerul Finanţelor conform Obligaţiunii Trezoreriale. Instanţa judecătoreascăşi-a întemeiat hotărârea pe constatarea că Oferta Plus a plătit pentru energia electrică livrată Moldtranselectro din Ucraina, în conformitate cu acordul dintre ele, şi că energia electrică a fost consumată de instituţiile bugetare. Instanţa a considerat că simplul fapt că Moldtranselectro nu şi-a îndeplinit obligaţiile sale prevăzute de Obligaţiunea Trezorerială nu a fost suficient pentru absolvirea Ministerului Finanţelor de obligaţia de a plăti. Instanţa, de asemenea, a decis să exonereze Moldtranselectro de orice responsabilitate.
16. Deoarece apelul Ministerului Finanţelor a fost respins la 25 noiembrie 1999 pe motivul neplăţii taxei de stat pentru executarea hotărârii judecătoreşti din 27 octombrie 1999, reclamantului i-a fost eliberat un titlu executoriu în luna noiembrie a anului 1999.
17. La 14 februarie 2000, reclamantul a solicitat oficial executorului să iniţieze procedura de executare a titlului executoriu.
18. La 27 aprilie 2000, Ministerul Finanţelor a solicitat extinderea termenului de depunere a apelului împotriva hotărârii din 27 octombrie 1999, cererea sa fiind admisă. Cererea de apel a fost examinată în fond şi respinsă prin decizia Colegiului de Apel al Judecătoriei Economice a Republicii Moldova la 4 octombrie 2000. Ministerul Finanţelor a depus o cerere de recurs, reiterând că Moldtranselectro nu şi-a îndeplinit obligaţiile conform Obligaţiunii Trezoreriale.
19. La 7 februarie 2001, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul şi a menţinut hotărârile judecătoreşti din 27 octombrie 1999 şi 4 octombrie 2000. Ea a constatat că era indisputabil că Oferta Plus a plătit pentru energia electrică livrată din Ucraina către Moldtranselectro şi că aceasta a fost inter alia consumată de instituţiile bugetare. Omisiunea Moldtranselectro, care era o companie de stat, de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de Ministerul Finanţelor de a prezenta documentele solicitate de acesta, nu putea afecta drepturile reclamantului, care a plătit pentru energia electrică livrată din Ucraina. Instanţa judecătorească a notat că Obligaţiunea Trezorerială nu conţinea prevederi care ar face plata dependentă de executarea obligaţiilor Moldtranselectro faţă de Ministerul Finanţelor. Instanţa, de asemenea, a
notat că reclamantul a solicitat de multe ori Ministerului Finanţelor plata, însă Ministerul a refuzat, solicitând documentele care ar fi trebuit prezentate de Moldtranselectro. Instanţa a considerat cererea Ministerului Finanţelor ilegalăşi a notat că, conform legii, Moldtranselectro ar fi trebuit să prezinte documentele.
20. În luna martie a anului 2001, ca urmare a cererii Ministerului Finanţelor, Procuratura Generală a depus recurs în anulare la decizia Curţii Supreme de Justiţie, care era irevocabilă. La 7 mai 2001, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a respins recursul în anulare şi a menţinut hotărârile judecătoreşti în favoarea reclamantului. El a constatat inter alia că, atât în procedurile din instanţele ierarhic inferioare, cât şi din Plenul Curţii Supreme de Justiţie, s-a stabilit că energia electrică a fost livrată instituţiilor bugetare în volum ce depăşeşte MDL 20 milioane. Faptul că Moldtranselectro nu şi-a executat obligaţiile faţă de Ministerul Finanţelor nu putea influenţa dreptul reclamantului de a fi plătit.
21. La 19 iunie 2003, reclamantul a transmis o parte din creanţele sale faţă de Ministerul Finanţelor, în mărime de MDL 291,801, unei companii terţe.
22. Deoarece hotărârea din 27 octombrie 1999 nu a fost executată, la 26 decembrie 2003, la cererea reclamantului, Ministerul Finanţelor a fost de acord să încheie un acord prin care Ministerul urma să plătească 2 milioane MDL lunar, în perioada lunilor ianuarie – octombrie ale anului 2004, în schimbul angajamentului reclamantului de a nu iniţia proceduri pentru obţinerea despăgubirilor.
23. În perioada lunilor ianuarie şi martie ale anului 2004, Ministerul a plătit reclamantului MDL 4 milioane.
24. La o dată nespecificată, Ministerul a plătit 291,801 MDL companiei terţe (a se vedea paragraful 21 de mai sus).
25. Ulterior, Ministerul Finanţelor a stopat plăţile, iar la 14 aprilie 2004 reclamantul a informat Agentul Guvernamental că a depus o cerere la Curte, invocând neexecutarea hotărârii judecătoreşti.
26. La 26 aprilie 2004, Agentul Guvernamental a informat Ministerul Finanţelor despre cererea reclamantului la Curte şi a cerut acestuia „să întreprindă toate măsurile pentru evitarea unei sentinţe de condamnare a statului de către Curte şi periclitarea imaginii statului”.
27. La 11 mai 2004, Ministerul Finanţelor a plătit reclamantului 1 milion MDL. După această dată, toate plăţile au fost stopate. Nu au mai fost efectuate plăţi după această dată.
3. Revizuirea hotărârii judecătoreşti irevocabile din 7 februarie 2001
28. La 7 iunie 2004, Ministerul Finanţelor a adresat o scrisoare Procuraturii Generale, informând-o inter alia că el consideră hotărârea judecătorească în favoarea reclamantului ilegală, dar că s-a conformat acestei hotărâri parţial, pentru ca Oferta Plus să nu depună o cerere la Curte.
Agentul Guvernamental a informat Ministerul Finanţelor că Oferta Plus deja a depus o cerere la Curte. Ministerul a solicitat opinia Procuraturii Generale pe marginea acestei probleme.
29. La 8 iunie 2004, Procuratura Generală a răspuns Ministerului Finanţelor următoarele:

„...în procesul examinării dosarului în judecătorie [între reclamant, Moldtranselectro şi Ministerul Finanţelor] SRL „Oferta-Plus” şi ÎS Moldtranselectro au prezentat avizele în sumă de MDL 15,608,692, dintre care la 24 aprilie 1998 au fost efectuate achitări reciproce în sumă de MDL 6,226,504.
Alte probe care confirmă îndeplinirea de către „Oferta Plus” a obligaţiilor sale în conformitate cu acordul [din 1997] nu au fost prezentate. În pofida faptului dat judecătoria a pronunţat hotărârea judecătorească în favoarea sa.
În legătură cu aceasta Procuratura Generală a numit revizia tematică privind faptul livrării resurselor energetice şi achitărilor reciproce între SRL „Oferta Plus”, ÎS „Moldtranselectro” şi organizaţiile bugetare. În baza materialelor reviziei Procuratura Generală va adopta hotărârea definitivă în cazul dat, despre ce Ministerul Finanţelor va fi informat suplimentar”.
O încercare de a face această revizie tematică a fost întreprinsă în luna august a anului 2004 de către un reprezentant al Ministerului Finanţelor, la cererea Procuraturii Generale. Totuşi, această revizie a fost lipsită de succes, din cauză că, în conformitate cu legislaţia cu privire la contabilitate, reclamantul a distrus documentele contabile după 3 ani.
1. Ministerul Finanţelor nu a aşteptat un răspuns final de la Procuratura Generalăşi, la 15 iunie 2004, a depus la Plenul Curţii Supreme de Justiţie o cerere de revizuire a hotărârilor judecătoreşti în favoarea reclamantului. Cererea se referea la articolul 449 din codul de procedură civilă (a se vedea paragraful 61 de mai jos), dar nu specifica nici un temei de revizuire.
2. La 12 iulie 2004, reclamantul a prezentat Curţii Supreme de Justiţie referinţa la cererea de revizuire, în care a declarat inter alia că Ministerul Finanţelor nu a indicat nici un motiv pentru revizuire, că cererea de revizuire a fost depusă în afara termenului şi că, dacă cererea va fi admisă, acest lucru ar constitui o violare a principiului securităţii raporturilor juridice.
3. La aceeaşi dată, Plenul Curţii Supreme de Justiţie a admis cererea de revizuire, în urma unei şedinţe la care Ministerul Finanţelor a fost reprezentat de către adjunctul Procurorului General. Plenul a anulat hotărârile judecătoreşti în favoarea reclamantului şi a indicat redeschiderea procedurilor judiciare. El s-a bazat pe scrisoarea Procuraturii Generale din 8 iunie 2004 (a se vedea paragraful 29 de mai sus), care a fost prezentată de către Minister în şedinţă. Plenul a considerat scrisoarea un fapt sau o circumstanţă nouăşi esenţială, care nu era şi nici nu putea fi cunoscută anterior, în conformitate cu prevederile art. 449 lit. c al Codului de procedură civilă. Îndeosebi, Plenul a considerat nouăşi esenţială declaraţia Procuraturii Generale conform căreia „până la 24 aprilie 1998 numai MDL

6,226,504 au fost plătiţi”. Curtea Supremă de Justiţie nu s-a referit în hotărârea sa la obiecţiile înaintate de reclamant.
4. Redeschiderea procedurilor judiciare
33. La 3 noiembrie 2004, Curtea de Apel Economică a avut o şedinţă după redeschiderea procedurilor. Spre deosebire de primul set de proceduri, Moldtranselectro a luat partea Ministerului Finanţelor şi a declarat că acţiunea companiei Oferta Plus trebuie respinsă, deoarece ea (Moldtranselectro) a plătit deja toată datoria pentru energia electrică livrată, inclusiv MDL 20 milioane prevăzuţi în Obligaţiunea Trezorerială, prin plata către Oferta Plus a MDL 189,869,272 la o dată nespecificată.
Instanţa judecătorească a admis acţiunea reclamantului şi a indicat Ministerului Finanţelor să-i plătească acestuia MDL 20 milioane în conformitate cu Obligaţiunea Trezorerială. Ea şi-a întemeiat hotărârea pe faptul că livrarea energiei electrice şi preţul energiei electrice livrate nu au fost contestate de către părţi. Referindu-se la energia electrică livrată instituţiilor bugetare, instanţa a constatat că,până la 1 martie 1998, acestea au consumat energie electrică în valoare de MDL 27,551,000, importată din Ucraina cu participarea companiei Oferta Plus.
În opinia instanţei, Obligaţiunea Trezorerială a constituit o obligaţie incontestabilă a Ministerului Finanţelor faţă de Oferta Plus, care nu putea să depindă de îndeplinirea obligaţiilor de către partea terţă.
Referindu-se la argumentele Moldtranselectro cu privire la plata a MDL 189,869,272 reclamantului, instanţa a constatat că suma reprezenta USD 33,133,404 la data livrării energiei electrice, dar nu la data efectuării plăţii de MDL 189,869,272. Instanţa de judecată a constatat că, la data efectuării plăţii sumei menţionate mai sus de către Moldtranselectro, USD 33,133,404 valorau MDL 210,692,688.
Cu referire la sumele indicate de Procuratura Generală în scrisoarea sa din 8 iunie 2004, care a constituit motivul revizuirii hotărârii judecătoreşti din 27 octombrie 1999 (a se vedea paragraful 29 de mai sus), instanţa a constatat că acele cifre se refereau la o chestiune complet diferităşi că erau irelevante pentru examinarea acestei cauze.
Ministerul Finanţelor a depus recurs la această hotărâre la Curtea Supremă de Justiţie.
34. La 10 februarie 2005, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul Ministerului Finanţelor şi a respins acţiunea reclamantului împotriva Ministerului. În timp ce nu a contestat constatările primei instanţe (a se vedea paragraful 33 de mai sus) şi a confirmat că energia electrică a fost livrată către Moldtranselectro şi consumată inter alia de instituţiile bugetare, instanţa judecătorească a făcut propriile calcule direct în USD, fără a converti sumele băneşti în MDL, şi a ajuns la concluzia că întreaga datorie a statului către reclamant a fost stinsă prin plata a MDL 189,869,272 de către
Moldtranselectro reclamantului. Curtea Supremă de Justiţie a mai obligat reclamantul la plata taxei de stat, în mărime de MDL 600,000.
35. La 17 martie 2005, Ministerul Finanţelor a depus la Curtea de Apel Economică o cerere de restituire a MDL 5,291,801, care au fost plătiţi în conformitate cu hotărârea judecătorească din 7 februarie 2001. Reclamantul a declarat inter alia că cererea respectivă a fost depusă tardiv şi că, în orice caz, suma de MDL 291,801 nu i-a fost niciodată plătită lui, dar unei terţe persoane (a se vedea paragrafele 21 şi 24 de mai sus).
36. Printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă din 29 septembrie 2005, Curtea Supremă de Justiţie a admis cererea Ministerului Finanţelor. Ea a respins argumentele reclamantului cu privire la tardivitatea cererii şi a ignorat argumentele cu privire la faptul că 291,801 MDL au fost plătiţi unei terţe persoane.
5. Faptele cu privire la pretenţiile reclamantului în temeiul articolului 34 al Convenţiei
37. La 19 octombrie 2004, Procuratura Generală, după ce a examinat scrisoarea Ministerului Finanţelor din 7 iunie 2004 (a se vedea paragraful 28 de mai sus), a iniţiat o urmărire penală împotriva reclamantului şi a directorului Moldtranselectro, învinuindu-i de sustragerea, în proporţii deosebit de mari, a proprietăţii de stat. Procuratura Generală a făcut referire la rezultatele reviziei pe care a încercat s-o facă în luna august a anului 2004 (a se vedea paragraful 29 de mai sus), şi a declarat inter alia că, în conformitate cu rezultatele acelei revizii, Oferta Plus nu a plătit pentru electricitatea livrată instituţiilor bugetare.
38. La 15 aprilie 2005, directorul reclamantului („C.T.”) a fost interogat de Procuratura Generală.
39. La 20 aprilie 2005, biroul reclamantului a fost percheziţionat şi câteva documente au fost ridicate.
40. La 25 octombrie 2005, urmărirea penală a fost încetată. Procurorul responsabil de dosarul penal a constatat în decizia sa de încetare a urmăririi penale următoarele:

„În conformitate cu probele obţinute în urma reviziei, în perioada anilor 1997-2000, datoria Moldtranselectro către Oferta Plus constituia MDL 202,644,866 ...
Materialele acumulate [pe parcursul urmăririi penale] şi a reviziei dovedesc existenţa datoriei Moldtranselectro faţă de Oferta Plus pentru energia electrică livrată. Transferul [a 5 milioane MDL de către Ministerul Finanţelor] în conturile Ofertei Plus a fost făcut în conformitate cu hotărârile judecătoreşti.
Luând în consideraţie probele acumulate [procurorul constată] că în acţiunile
factorilor de decizie ai Oferta Plus lipsesc elementele infracţiunii [sustragere în
proporţii deosebit de mari din avutul proprietarului] sau semnele unei alte infracţiuni”.
41. La 8 decembrie 2005, toate conturile bancare ale reclamantului au fost sechestrate de către executorul judecătoresc pentru a asigura restituirea
a MDL 5,291,801. Compania a trebuit să-i concedieze pe toţi angajaţii săi, cu excepţia lui C.T.
42. La 15 februarie 2006, Curtea a comunicat această cerere Guvernului Republicii Moldova.
43. La 26 aprilie 2006, adjunctul Procurorului General a anulat decizia din 25 octombrie 2005. El a declarat inter alia că, la 1 ianuarie 2001, datoria Moldtranselectro faţă de reclamant pentru energia electrică livrată era de MDL 38,454,671. El a argumentat că în timp ce Oferta Plus a plătit partenerului ucrainean mai mult de MDL 20 milioane pentru energia electrică livrată Moldtranselectro, se pare că energia pentru care el a plătit nu a fost livrată exclusiv instituţiilor bugetare. De asemenea, el a notat că Oferta Plus a transferat o parte din datorie unor companii terţe în schimbul banilor şi bunurilor. El a solicitat, în special, ca o comisie rogatorie internaţională să fie trimisă în Ucraina, iar registrele contabile ale reclamantului să fie ridicate.
44. La 11 mai 2006, C.T. a fost recunoscut drept bănuit. Într-o decizie din aceeaşi zi, a fost subliniat faptul că, la 1 ianuarie 2001, datoria Moldtranselectro faţă de Oferta Plus pentru energia electrică livrată era de MDL 38,454,671. Totuşi, energia electrică pentru care Moldtranselectro datora această sumă nu a fost livrată instituţiilor bugetare.
45. La 9 august 2006, un procuror a adoptat o decizie prin care C.T. a fost învinuit oficial de sustragerea a MDL 5 milioane şi tentativă de sustragere a MDL 15 milioane. Învinuirile împotriva lui au fost bazate pe faptul că energia livrată Moldtranselectro, pentru care reclamantul a plătit unei companii ucrainene private, nu a fost consumată de instituţiile bugetare. Procurorul a afirmat că Obligaţiunea Trezorerială putea fi eliberată de către Ministerul Finanţelor numai pentru energia livrată instituţiilor bugetare. Contrar acelei prevederi, Moldtranselectro a solicitat Ministerului Finanţelor, la 25 martie 1998, să emită o Obligaţiune Trezorerială în folosul companiei Oferta Plus şi o astfel de obligaţiune a fost emisă de către Ministerul Finanţelor la 27 martie 1998.

Ulterior, Oferta Plus, în persoana V.L., fostul său director, folosindu-se de un mediu favorabil creat companiei sale prin acţiunile ilegale ale Moldtranselectro şi încercând să obţină MDL 20 milioane, a iniţiat un proces civil împotriva Ministerului Finanţelor şi, în absenţa oricărei probe că energia electrică a fost livrată instituţiilor bugetare, a obţinut ilegal pronunţarea în favoarea sa a hotărârilor judecătoreşti.
Totuşi, V.L. nu a putut finaliza intenţia sa criminală de a sustrage MDL 20 milioane, din cauza unor circumstanţe care nu au depins de voinţa sa (el a fost ucis).
Intenţia criminală de a sustrage MDL 20 milioane a fost continuată de către C.T., directorul actual al companiei Oferta Plus. În pofida faptului că, la 23 mai 2002, Moldtranselectro datora companiei Oferta Plus numai 3,948 MDL şi 49 bani, C.T. a continuat intenţia criminală
prin solicitarea repetată către Ministerul Finanţelor de a executa hotărârea judecătorească din 27 octombrie 1999. Ca rezultat, la 27 decembrie 2003 Ministerul Finanţelor a încheiat un acord cu el şi a transferat mai târziu MDL 5 milioane către Oferta Plus.
Mai târziu, C.T. a transferat banii în contul unei companii terţe, care, de asemenea, aparţinea lui, de unde au fost transferaţi în contul personal al soţiei sale care i-a încasat în numerar.
Referindu-se la redeschiderea procedurilor care au urmat hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 12 iulie 2004, procurorul a notat că, în pofida faptului că era conştient că Oferta Plus nu a plătit pentru energia electrică livrată instituţiilor bugetare, C.T. a reuşit să obţină pronunţarea de către prima instanţă a unei hotărâri judecătoreşti în favoarea Oferta Plus.
C.T. a prezentat probe care, deşi confirmau plata pentru energia electrică, nu dovedeau că energia electrică a fost livrată instituţiilor bugetare.
46. De asemenea, la 9 august 2006, potrivit reclamantului, ofiţerul de urmărire penală Eugen Bîcu i-ar fi spus lui C.T. că urmărirea penală împotriva sa nu ar fi fost pornită dacă el s-ar fi mulţumit cu MDL 5 milioane.
47. La aceeaşi dată, C.T. a fost reţinut şi un demers de aplicare a arestului preventiv pe un termen de 30 de zile a fost adresat Judecătoriei Buiucani.
48. Un mandat de arest pe o perioadă de 30 de zile a fost eliberat de către judecătorul de instrucţie al Judecătoriei Buiucani în aceeaşi zi. Judecătorul a constatat inter alia că C.T. a încercat să influenţeze un martor. El s-a bazat pe descifrarea unei convorbiri telefonice din 12 mai 2006 care niciodată nu a fost transmisă apărării, în pofida solicitării acesteia.
49. C.T. a depus recurs la decizia de eliberare a mandatului de arest şi a declarat inter alia că urmărirea penală împotriva sa constituie o formă de presiune pentru a convinge Oferta Plus să renunţe la cererea sa depusă la Curte. El s-a plâns că lui şi avocaţilor săi nu le-a fost permis să vadă descifrarea convorbirii telefonice, care a fost principalul motiv pentru arestul său, şi a insistat că el nu a făcut nici o încercare de a influenţa vreun martor.
C.T., de asemenea, a declarat că el a devenit director al companiei Oferta Plus la sfârşitul anului 2003 şi că din această cauză nici măcar nu a fost implicat în tranzacţia dintre reclamant şi Moldtranselectro şi că, în orice caz, energia electrică a fost livrată Moldtranselectro, care era o companie de stat care deţinea monopolul asupra distribuirii energiei electrice în acea perioadă. Reclamantul nu putea cunoaşte consumatorii finali ai energiei electrice.
50. La 15 august 2006, recursul lui C.T. a fost respins. Curtea de Apel nu a dat nici o apreciere argumentului cu privire la lipsa accesului lui C.T. la descifrarea convorbirii telefonice.
51. Între timp, la 14 august 2006, avocatul reclamantului în această cauză a depus o cerere la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei „CCCEC”, solicitând întrevederi cu C.T.. El a notat că era avocatul companiei Oferta Plus în procedurile la Curte şi a declarat că trebuia să-l vadă pe C.T. pentru a pregăti împreună cu el observaţiile care urmau să fie prezentate la 22 august 2006. El a solicitat ca întrevederea dintre ei să aibă loc fără a fi despărţiţi de un perete din sticlă, deoarece el ştia că un astfel de perete exista în camera pentru întrevederile dintre avocaţi şi clienţi din cadrul CCCEC. Avocatul a afirmat că atât el, cât şi C.T. aveau motive să creadă că discuţiile prin peretele din sticlă din camera pentru întrevederi a CCCEC erau interceptate şi că ei erau convinşi că urmărirea penală împotriva lui C.T. a fost iniţiată pentru a descuraja Oferta Plus să menţină cererea sa la Curte. El a mai declarat că despărţirea lor printr-un perete din sticlă, mai ales în astfel de condiţii, nu le-ar permite să vorbească liber şi ar afecta serios posibilitatea sa de a reprezenta reclamantul la Curte. Avocatul, în continuare, a declarat că C.T. nu era o persoană violentăşi că nu exista riscul ca el să-şi atace avocatul. În orice caz, avocatul şi-a asumat responsabilitatea pentru orice atac. Avocatul, de asemenea, a afirmat că el va permite reprezentanţilor CCCEC să-l percheziţioneze, cu excepţia documentelor pe care el le avea asupra sa, pentru a se asigura că el nu are obiecte interzise.
52. După solicitări repetate prin telefon, la 18 august 2006, avocatului în sfârşit i s-a permis să-l vadă pe C.T. în camera pentru întrevederi dintre avocaţi şi clienţi a CCCEC, fiind despărţiţi de peretele din sticlă. În aceste circumstanţe, C.T. a refuzat să discute orice chestiune cu privire la prejudiciul material şi a solicitat avocatului său să facă acelaşi lucru, deoarece discuţia s-ar fi referit la documentele contabile ale companiei.
Pe parcursul discuţiei cu C.T., avocatul l-a informat că învinuirea împotriva sa era contrară constatărilor instanţelor judecătoreşti, făcute în cadrul proceselor civile dintre Oferta Plus, Ministerul Finanţelor şi Moldtranselectro. În următoarea zi lucrătoare, la 21 august 2006, ofiţerul de urmărire penală E. Bîcu s-a dus la arhiva Curţii de Apel Economice şi a luat dosarul civil. Dosarul a fost restituit instanţei judecătoreşti la 4 septembrie 2006.
53. La 18 august 2006, după-amiază, avocatul reclamantului a sunat la biroul Agentului Guvernamental şi a solicitat ajutor, pentru a avea întrevederi cu C.T., fără a fi despărţiţi de peretele din sticlă. Cererea sa nu a avut succes.
54. La 21 august 2006, avocatul a telefonat ofiţerului de urmărire penală, solicitând încă o întrevedere cu C.T. El a reiterat cererea sa de a avea întrevederi cu C.T., fără a fi despărţiţi de peretele din sticlă, dar cererea sa a fost, din nou, respinsă. Avocatului i s-a spus că condiţiile pentru întrevederile dintre avocaţi şi clienţi în Izolatorul de Detenţie Provizorie al
CCCEC nu erau contrare legii. O întrevedere dintre avocat şi C.T. a avut loc în ziua următoare.
55. În aceeaşi zi, CCCEC a făcut public un comunicat de presă prin care a declarat că a descoperit, pe parcursul efectuării urmăririi penale împotriva lui C.T., o schemă ilegală de sustragere a fondurilor bugetare. Un reportaj similar, cu imagini ale lui C.T., a fost transmis în cadrul buletinului de ştiri din seara acelei zile la televiziunea naţională.
56. La 29 august 2006, avocatul reclamantului a scris Judecătoriei Buiucani că el era reprezentantul companiei Oferta Plus în procedurile la Curte. El a declarat că, deoarece clientul său credea că urmărirea penală împotriva lui C.T. şi detenţia acestuia aveau drept scop descurajarea reclamantului de a menţine cererea Oferta Plus c. Moldovei depusă la Curte, la 22 august 2006, o pretenţie privind violarea articolului 34 al Convenţiei a fost depusă la Curte. Avocatul a notat că principala probă pe care s-au bazat instanţele judecătoreşti când au decis arestarea lui C.T. a fost o descifrare a unei convorbiri telefonice care se pretindea că ar fi dovedit încercarea sa de a influenţa un martor. Deoarece apărării lui C.T. nu i-a fost prezentată o copie a descifrării în procedurile privind arestarea preventivă, el a solicitat o copie a descifrării respective cu scopul de a o prezenta Curţii, în susţinerea pretenţiei reclamantului în temeiul articolului 34.
57. La 5 septembrie 2006, cererea dlui Gribincea a fost respinsă de către Judecătoria Buiucani pe motiv că el nu a fost avocatul lui C.T. pe parcursul desfăşurării urmăririi penale. Instanţa judecătorească, de asemenea, a notat că, în orice caz, materialele dosarului penal, de obicei, nu sunt prezentate apărării, decât dacă ofiţerul de urmărire penală decide altfel.
58. La 7 septembrie 2006, urmărirea penală a fost finalizată, iar cauza a fost transmisă spre examinare în fond Judecătoriei Centru. La aceeaşi dată,

C.T. i-a spus avocatului reclamantului că lui i s-a spus că el va fi condamnat înainte ca Curtea să pronunţe o hotărâre în această cauză.
59. Într-o scrisoare din 29 noiembrie 2006, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că C.T. a fost eliberat din arest la 14 noiembrie 2006.

II. MATERIALE NECONVENŢIONALE
A. Executarea şi revizuirea hotărârilor judecătoreşti irevocabile
60. Prevederile relevante ale vechiului Cod de procedură civilă cu privire la executarea hotărârilor judecătoreşti sunt următoarele:
Articolul 338. Eliberarea titlului executor
Titlul executor se eliberează de către instanţă creditorului-urmăritor, după ce hotărârea a rămas definitivă...
Articolul 343. Prezentarea documentului de executare silită
Executorul judecătoresc începe executarea hotărârilor la cererea [uneia dintre părţile la dosar]…
Articolul 361. Amânarea executării
Executorul judecătoresc poate amâna executarea numai la cererea creditorului¬urmăritor sau pe baza unei încheieri a instanţei de judecată.
61. Prevederile noului Cod de procedură civilă cu privire la revizuirea hotărârilor judecătoreşti irevocabile sunt următoarele:
Articolul 449
„Temeiurile declarării revizuirii
Revizuirea se declară în cazul în care:
c) au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior;”
Articolul 450
“Cererea de revizuire se depune:
…
c) în termen de 3 luni din ziua când persoana interesată a luat cunoştinţă de
circumstanţele sau faptele esenţiale ale pricinii care nu i-au fost cunoscute anterior şi
nu i-au putut fi cunoscute….”
B. Confidenţialitatea întrevederilor dintre avocat şi client în cadrul Izolatorului de Detenţie Provizorie al CCCEC
1. Din fotografiile prezentate de Guvern, se pare că în camera, prevăzută pentru întrevederile dintre avocaţi şi clienţi, din cadrul Izolatorului de Detenţie Provizorie al CCCEC, spaţiul prevăzut pentru deţinuţi este separat de restul camerei printr-o uşă şi un geam. Aparent, geamul este făcut din două bucăţi de sticlă. Ambele bucăţi de sticlă au găuri mici care au fost făcute cu un burghiu; totuşi, găurile nu coincid, aşa că nimic nu poate fi transmis prin geam. Mai mult, între cele două bucăţi de sticlă ale geamului există o plasă densă de culoare verde făcută fie din sârmă subţire, fie din plastic, care acoperă toată porţiunea găurită a geamului. Acolo se pare că nu există spaţiu pentru transmiterea documentelor dintre avocat şi client.
2. Instanţele judecătoreşti naţionale s-au pronunţat asupra plângerilor cu privire la lipsa confidenţialităţii în camera unde au loc întrevederile dintre avocaţi şi clienţi, din cadrul CCCEC, în cauzele Modârcă (cererea nr. 14437/05) şi Şarban v. Moldova, nr. 3456/05, 4 octombrie 2005. La 2 noiembrie 2004, un judecător de la Judecătoria Buiucani a indicat administraţiei CCCEC să elimine peretele din sticlă care separă avocaţii de clienţii lor; totuşi, administraţia CCCEC a refuzat să execute hotărârea

judecătorească respectivă. La 3 decembrie 2004, acelaşi judecător a revocat hotărârea sa din 2 noiembrie 2004, declarând că, între timp, ea a fost informată de administraţia CCCEC că nu există dispozitive de interceptare montate în peretele care separă avocaţii de clienţii lor şi că acest perete este necesar pentru a asigura securitatea deţinuţilor.
La 15 februarie 2005, avocatul dlui Şarban a înaintat din nou o cerere Judecătoriei Buiucani, în conformitate cu articolul 5 § 4 al Convenţiei, afirmând că nu poate să discute cu clientul său în condiţii de confidenţialitate. La 16 februarie, acelaşi judecător de la Judecătoria Buiucani a respins cererea fără a o examina, facând referire la hotărârea sa anterioară din 3 decembrie 2004.
64. Între 1 şi 3 decembrie 2004, Baroul Avocaţilor din Republica Moldova a fost în grevă, refuzând să participe la orice proceduri în legătură cu persoanele deţinute în Izolatorul de Detenţie Provizorie al CCCEC, până când administraţia va fi de acord să asigure avocaţilor camere pentru întrevederi confidenţiale cu clienţii lor. Cerinţele Baroului Avocaţilor au fost refuzate (a se vedea Şarban, citat mai sus, § 126).
65. La 26 martie 2005, Baroul Avocaţilor din Republica Moldova a organizat o reuniune la care preşedintele Baroului Avocaţilor şi un alt avocat au informat participanţii la reuniune că ei au făcut parte, împreună cu reprezentanţi ai Ministerului Justiţiei, dintr-o comisie care a inspectat Izolatorul de Detenţie Provizorie al CCCEC. Pe parcursul inspecţiei, ei au cerut ca peretele din sticlă să fie scos pentru a verifica dacă acolo nu sunt dispozitive de interceptare. Ei au subliniat că era necesar de a scoate doar câteva şuruburi şi au propus ca toate cheltuielile de verificare să fie acoperite de Baroul Avocaţilor. Administraţia CCCEC a respins propunerea lor.
C. Recomandarea Rec(2006) 2 a Comitetului de Miniştri ai statelor membre referitoare la Regulile Penitenciare Europene
66. Recomandarea Rec(2006) 2 a Comitetului de Miniştri ai statelor membre referitoare la Regulile Penitenciare Europene (adoptată de către Comitetul de Miniştri la 11 ianuarie 2006 în cadrul celei de-a 952-a reuniuni a Viceminiştrilor), în măsura în care este relevantă, prevede următoarele:

„23.1 Toţi deţinuţii au dreptul să solicite consiliere juridică, iar autorităţile penitenciarului trebuie să le faciliteze accesul la o astfel de consiliere. ...
23.4 Consultanţa şi alte comunicări, inclusiv corespondenţa, purtate între un deţinut şi avocatul său pe probleme juridice trebuie să rămână confidenţiale. ...
23.6 Deţinuţilor trebuie să li se permită accesul la documentele referitoare la procedurile judiciare care îi privesc sau vor fi autorizaţi să le păstreze în posesia lor.”