Supunerea la un risc privind viata Expulzare Muslim contra Turciei
| Comentarii |
|
CEDO, secţia IV, hotărârea Müslim versus Turcia, 26 aprilie 2005, 53566/99
Simpla posibilitate de suportare a unor rele tratamente din cauza unei conjuncturi instabile dintr-o ţară nu atrage după sine o violare a art. 3 în caz de expulzare, cu atât mai mult în Irak unde există o speranţă de îmbunătăţire a situaţiei.
În august 1998, reclamantul şi vărul său, ambii cetăţeni irakieni, au fost implicaţi într-o dispută în urma căreia Jasim Al-Tikriti, lider ai partidului Baas din Irak şi apropiat al lui Saddam Husseien a fost împuşcat. Urmărit de către agenţii serviciilor secrete irakiene, reclamantul a fugit în Turcia în septembrie 1998. Reclamantul a cerut Înaltului comisariat al ONU pentru refugiaţi şi serviciilor de imigrare turce acordarea statutului de refugiat. El a afirmat că verii săi au fost executaţi şi că, din cauza originii sale turkmene, îşi riscă viaţa dacă se întoarce în Irak. Iniţial, cererea sa a fost respinsă, pe motiv că nu a putut face proba faptului că viaţa îi este pusă în pericol din cauza unui motiv prevăzut de Convenţia privind refugiaţii din 1951. Totuşi, în februarie 2000, reclamantul a obţinut statutul de refugiat provizoriu.
După căderea regimului lui Hussein, reclamantul a solicitat o reexaminare a dosarului, afirmând că situaţia încă nu este stabilă pentru persoanele de origine turkmenă, în lipsa unui guvern şi a unei justiţii în Irak. Reclamantul este în posesia unui titlu de sejur valabil până la 1 mai 2005 şi nu face obiectul vreunei decizii de expulzare.
Art. 2 şi 3. Curtea deduce din documentele organizaţiilor internaţionale privind situaţia din Irak că, în nordul ţării, unde reclamantul s-ar putea duce, subzistă grave probleme de securitate, în condiţiile unor lupte puternice între comunităţile arabe, kurde şi turkmene. Totuşi, Curtea a constatat că situaţia reclamantului, dacă ar reveni în nordul Irakului, nu ar putea fi mai rea decât când era la momentul la care a fugit de acolo. Curtea reafirmă că simpla posibilitate de suportare a unor rele tratamente din cauza unei conjuncturi instabile dintr-o ţară nu atrage după sine o violare a art. 3 în caz de expulzare, cu atât mai mult în Irak unde există o speranţă de îmbunătăţire a situaţiei. Curtea a amintit faptul că, sub egida ONU, există un plan de repatriere a refugiaţilor irakieni, în baza căruia Turcia şi alte state s-au obligat să expulzeze cetăţeni irakieni către ţară de baştină, până la realizarea planului. De aceea, Curtea a considerat că nu există o violare a art. 2 sau 3 în cazul expulzării reclamantului.
Art. 8. Viaţă privată. Curtea a amintit faptul că art. 8 nu poate impune statelor obligaţia generală de a furniza refugiaţilor o asistenţă financiară sau să le menţină un anumit nivel de viaţă, cât timp statutul de refugiat se acordă la cerere. De aceea, art. 8 nu a fost violat.
| ← Durata procedurii Materie penală Momentul începerii procedurii... | Principiul securităţii raporturilor juridice Conţinut -... → |
|---|
