Victor Saviţchi C. Moldovei - Rele tratamente în custodie şi investigaţia ineficientă

Comentarii

0

Victor Saviţchi C. Moldovei - Rele tratamente în custodie şi investigaţia ineficientă

(Cererea nr. 81/04)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG 17 iunie 2008
DEFINITIVĂ
17/09/2008
Această hotărâre poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Victor Saviţchi c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), întrunită în
cadrul unei Camere compuse din: Nicolas Bratza, Preşedinte, Giovanni Bonello, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători,
şi Lawrence Early, Grefier al Secţiunii, Deliberând la 27 mai 2008 în şedinţă închisă, Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 81/04) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către un cetăţean al Republicii Moldova, dl Victor Saviţchi („reclamantul”), la 26 noiembrie 2003.
2. Reclamantul a fost reprezentat de către dl V. Nagacevschi, avocat din Chişinău şi membru al organizaţiei non-guvernamentale „Juriştii pentru Drepturile Omului”. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său la acea dată, dl V. Pârlog.

1. Reclamantul a pretins, în special, că a fost maltratat în timpul reţinerii sale, că convorbirile lui telefonice au fost interceptate ilegal şi că procedurile penale pornite împotriva lui au fost inechitabile.
2. La 16 februarie 2006, Preşedintele Secţiunii a Patra a Curţii, căreia i-a fost alocată cauza, a decis să comunice Guvernului cererea. În conformitate cu prevederile articolului 29 § 3 al Convenţiei, s-a decis ca fondul cererii să fie examinat concomitent cu admisibilitatea acesteia.

ÎN FAPT
I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
5. Reclamantul, dl Victor Saviţchi, este un cetăţean al Republicii Moldova născut în anul 1954. El lucra în calitate de inspector al poliţiei economice din cadrul secţiei de poliţie Făleşti. La 3 august 2000, el a fost reţinut, fiind suspectat că a luat mită 4,000 dolari SUA (USD) în schimbul acordării unui favor într-o cauză de care se ocupa.
1. Reţinerea în flagrant delict
3. Reţinerea în flagrant delict a fost filmată de două camere video din diferite unghiuri. Ambele înregistrări video au fost anexate la dosarul penal naţional şi au fost expediate Curţii de către Guvern.
4. Una din înregistrările video arată un grup de ofiţeri de poliţie îmbrăcaţi în civil care au intrat într-o cameră care arată ca un mic bar, unde reclamantul bea bere cu persoana care a dat mită. La vederea ofiţerilor de poliţie, reclamantul şi-a muiat degetele în halba cu bere, după care a fost imediat apucat şi imobilizat de către ofiţerii de poliţie. Deoarece reclamantul a încercat să se aplece, trei ofiţeri de poliţie ţineau mâinile lui la spate, în timp ce altul ţinea capul lui sus. Ulterior, un alt ofiţer de poliţie s-a alăturat celorlalţi patru. Un alt ofiţer de poliţie s-a apropiat de reclamant şi a verificat buzunarele pantalonilor acestuia. Reclamantul a fost stropit cu bere şi apă, aparent în încercarea de a-l calma, iar unul din ofiţerii de poliţie care îl ţinea a comentat că el încerca să se aplece. În final, el a fost încătuşat forţat şi aşezat pe un scaun. După aproximativ patru minute de rezistenţă, reclamantul s-a liniştit. După aproximativ cinci minute, unul din ofiţerii de poliţie i-a anunţat pe ceilalţi că a oprit filmarea, deoarece caseta video s-a terminat.
5. A doua înregistrare video se începe imediat după ce ofiţerii de poliţie îl apucăşi îl ţin pe reclamant. Se poate vedea cum bărbatul care ţinea camera video îl loveşte pe reclamant în piept. Se pare că bărbatul care îl lovea pe reclamant era ofiţerul de poliţie care filma cealaltă înregistrare video (a se vedea paragraful precedent). Imediat după această scenă, imaginea se îndreaptă într-un perete; totuşi, din spate se auzeau sunete asemănătoare cu două lovituri. După aproximativ douăzeci de secunde, aceeaşi persoană l-a lovit pe reclamant de două ori în partea posterioară. Un alt ofiţer de poliţie s-a apropiat de reclamant şi i-a făcut ceva; totuşi, se poate vedea doar spatele acestuia. Mai târziu, reclamantul, care a continuat să opună rezistenţă, a fost stropit cu bere şi apă, aparent în încercarea de a-l calma. Unul din ofiţerii de poliţie care-l ţinea a comentat că reclamantul încerca să se aplece. După ce a fost aşezat forţat pe un scaun, reclamantul s-a liniştit şi un ofiţer de poliţie i-a verificat mâinile cu o lampă specială pentru a detecta praful special cu care au fost prelucraţi banii. Ulterior, buzunarele lui au fost verificate şi din buzunarul cămăşii lui au fost scoase USD 4,000. Se pare că banii au fost marcaţi cu praf special şi aveau inscripţia „Mită Saviţchi 2000”. Reclamantul a declarat că banii nu sunt ai lui şi că el nu ştia cum ei au ajuns în buzunarul său. El a declarat că în acel buzunar el avea documente şi un stilou, care, în mod misterios, apar pe masă.
2. Procedurile împotriva ofiţerilor de poliţie care l-ar fi maltratat pe reclamant în timpul reţinerii
6. La o dată nespecificată, reclamantul a depus o plângere la Procuratura Generală privind pretinsa sa maltratare de către poliţiştii care l-au reţinut la 3 august 2000.
7. La 24 noiembrie 2000, Procuratura Generală a refuzat să pornească urmărirea penală împotriva ofiţerilor de poliţie, pe motiv că plângerea reclamantului era nefondată. În decizia privind respingerea plângerii reclamantului se indica, inter alia, că câţiva ofiţeri de poliţie care au participat la reţinerea reclamantului au fost interogaţi şi au respins acuzaţiile reclamantului precum că el a fost bătut.
8. La 17 mai 2004, reclamantul s-a adresat Judecătoriei Rîşcani împotriva refuzului procuraturii de a porni urmărirea penală împotriva ofiţerilor de poliţie care l-au maltratat. În sprijinul cererii sale, reclamantul a invocat înregistrarea video a reţinerii sale (a se vedea paragraful 5 de mai sus) şi constatările din sentinţa Tribunalului Bălţi din 5 iunie 2001 (a se vedea paragraful 11 de mai jos).
9. La 18 iunie 2004, Judecătoria Rîşcani, fără a viziona înregistrarea video, a examinat fondul plângerii şi, printr-o hotărâre succintă, a respins plângerea ca nefondată.
3. Procedurile penale pornite împotriva reclamantului
10. Reclamantul a fost deţinut pe parcursul procedurilor judiciare între 4 august 2000 şi 5 iunie 2001.
11. La 5 iunie 2001, Tribunalul Bălţi l-a achitat pe reclamant. În hotărârea sa instanţa a notat, inter alia, următoarele:

„Articolul 109 al Codului de procedură penală prevede că ancheta preliminară se
efectuează numai după pornirea procesului penal. … Cauza penală a fost pornită la 3
august 2000. ...
Învinuirea se bazează pe un şir probe dobândite până la pornirea procesului penal, şi anume: actul de instalare a aparatajului special de imprimare a convorbirilor, din 2 august 2000; procesul-verbal privind marcarea banilor, din 2 august 2000; imprimarea video din 2 august 2000, şi câteva imprimări audio. ...
...
Conform articolului 156/1 al Codului de procedură penală, ascultarea convorbirilor, care se fac prin telefon şi prin alte instalaţii de intercomunicaţii, de către bănuit … poate fi înfăptuită în legătură cu acţiunile penale intentate, conform hotărârii organului de cercetare penală, cu sancţiunea procurorului.
În procedurile penale din această cauză, procuratura a prezentat patru casete video şi trei micro casete audio; totuşi, din materialele cauzei rezultă că interceptarea convorbirilor nu a fost sancţionată de către procuror.
...
Ascultând conţinutul casetei audio HF-S 90, micro audio casetelor Sony MC-60, TDK-60 şi „Olimpus”, instanţa judecătorească a stabilit că ascultarea şi imprimarea sonoră a convorbirilor a fost efectuată cu încălcarea prevederilor [Codului de procedură penală] şi nu este clar cine a efectual imprimarea, cine a participat la convorbire şi la ce dată au fost efectuate înregistrările.
Conţinutul micro casetei audio Sony MC-60 ... nu este descifrabil. ...
Aceste casete audio au fost expediate procuraturii generale la 2 august 2000, adică cu o zi înainte de pornirea procesului penal.
Deoarece probele de mai sus au fost obţinute cu încălcarea prevederilor Codului de procedură penală, acestea nu sunt admisibile.
...
Vizionând imprimarea video a reţinerii, cercetarea la faţa locului şi percheziţia corporală, instanţa judecătorească a constatat următoarele: înregistrarea se începe la ora 18.52; Saviţchi a fost înconjurat de persoanele care l-au reţinut, mâinile i-au fost sucite iar el a fost lovit în regiunea ficatului. Imaginea se schimbă, însă loviturile aplicate reclamantului mai pot fi auzite. După aceasta ... Saviţchi a fost stropit cu bere şi apăşi forţat să se aşeze pe un scaun cu mâinile încătuşate la spate, ... iar la ora 19.21, se ridică banii din buzunarul stâng al cămăşii acestuia.
Pe peliculă se vede desluşit că la momentul învălmăşelii produse la reţinere (la 18.53), în timp ce mâinile lui Saviţchi erau încătuşate la spate şi el era înconjurat de bărbaţi, cineva s-a apropiat de el, s-a aplecat şi a întins mâinile pe pieptul lui Saviţchi.
Aceste imagini pun la îndoială faptul că Saviţchi a luat banii şi nu exclude versiunea lui, potrivit căreia, banii au fost puşi în buzunarul său.
...
Faptul că el a fost stropit cu apăşi bere pare să sprijine declaraţia sa că el şi-a pierdut cunoştinţa ... şi că un praf special a apărut pe mâinile lui, care erau încătuşate la spate.
Martorii S. şi B., care au fost interogaţi în şedinţă de judecată, au declarat că atunci când ei au intrat în local [bar], ei l-au văzut pe Saviţchi, care a fost deja reţinut, şi că ei nu au văzut momentul reţinerii sale. Mărturiile lor corespund cu înregistrarea video.
Faptul că el [Saviţchi] şi-a muiat degetele în halba de bere nu este o probă suficientă a faptului că el a luat banii. ...
Deoarece aceste probe sunt echivoce, ele trebuie interpretate în favoarea lui Saviţchi.
Ofiţerii de poliţie ..., care au participat la reţinere în calitate de martori, au declarat că în timpul reţinerii Saviţchi a opus rezistenţă şi, prin urmare, el a fost încătuşat, el nu şi-a pierdut conştiinţa, nimeni nu a pus banii în buzunarul lui şi nimeni nu l-a bătut.
...
Declaraţiile acestor martori [a ofiţerilor de poliţie] nu corespund imprimării video şi, prin urmare, instanţa judecătorească pune la îndoială veridicitatea acestora. ...
...
Martorul L.M. [cel ce a dat mita] nu a confirmat faptul că Saviţchi a cerut bani de la
el. ... El a aflat despre bani de la A.M. [intermediarul]. Mai mult, nu exista vreun
motiv ca ea să se teamă de vreun control. ...
Analizând toate circumstanţele cauzei, instanţa judecătorească ajunge la concluzia
că organele de stat au organizat o provocare, ceea ce contravine articolului 95 alin. 5
al Codului de procedură penală.”
1. Procuratura a depus apel împotriva acestei hotărâri. Ea nu a negat faptul că unele probe au fost obţinute cu încălcarea Codului de procedură penală.
2. În privinţa descrierii date de prima instanţă înregistrării video a reţinerii reclamantului, procuratura a declarat că, la momentul reţinerii, a avut loc într-adevăr o învălmăşeală, deoarece reclamantul a opus rezistenţă. El nu s-a liniştit şi a încercat să se arunce la pământ. A fost însă clar vizibil faptul că banii au fost scoşi din buzunarul său. Procuratura a subliniat că prima instanţă trebuia să atragă mai multă atenţie declaraţiilor victimelor

L.M. şi A.M. (care au dat mită) şi a susţinut că prima instanţă a refuzat să audieze un martor care a fost prezent la momentul scoaterii banilor din buzunarul reclamantului. Prima instanţă nu a ascultat toate înregistrările audio prezentate de către procuratura. De asemenea, ea nu a audiat tehnicienii care au efectuat înregistrările audio şi video şi a interpretat greşit declaraţiile ofiţerilor de poliţie care l-au reţinut pe reclamant.
14. Procuratura a solicitat casarea hotărârii judecătoreşti din 5 iunie 2001 şi trimiterea cauzei în prima instanţă pentru rejudecare.
15. La 30 august 2001, Curtea de Apel a admis integral apelul procuraturii, a casat hotărârea judecătorească din 5 iunie 2001 şi a dispus rejudecarea cauzei de către prima instanţă. Instanţa a constatat numeroase greşeli de procedură la examinarea cauzei în prima instanţă, cum ar fi, inter alia, aprecierea greşită a probelor, încălcarea dreptului inculpatului la apărare, neexaminarea corespunzătoare a probelor (a casetelor video şi audio), respingerea cererii procurorului de a audia un martor şi câţiva experţi, existenţa unor probe insuficiente pentru a demonstra că reclamantul nu a luat mităşi concluzia greşită privind organizarea provocării.
16. La 12 noiembrie 2002, Tribunalul Bălţi a reexaminat integral această cauză, a decis că reclamantul era vinovat de luare de mităşi l-a condamnat la zece ani privaţiune de libertate. Instanţa de judecatăşi-a întemeiat hotărârea, inter alia, pe mărturiile lui A.M. şi L.M., care au declarat că reclamantul le-a cerut mită, şi a celor cinci poliţişti care l-au reţinut pe reclamant şi care au făcut declaraţii mai mult sau mai puţin similare despre
pretinsa dare de mităşi reţinere. Doar unul din cei cinci ofiţeri de poliţie a declarat sub jurământ că faţă de reclamant a fost aplicată forţa. Ceilalţi ofiţeri de poliţie au declarat că forţa nu a fost aplicată. Toţi ofiţerii de poliţie au declarat că reclamantul şi-a muiat degetele în halba de bere, pentru a spăla urmele prafului fosforescent.
17. De asemenea, instanţa judecătorească s-a bazat pe faptul că banii au fost găsiţi în buzunarul reclamantului şi că urmele prafului fosforescent au fost depistate pe palma mâinii lui drepte. Instanţa s-a mai bazat pe două casete audio care conţineau înregistrări telefonice ale convorbirilor dintre reclamant şi A.M. şi L.M., care au avut loc la o dată necunoscută, şi pe înregistrarea video a reţinerii reclamantului. Instanţa judecătorească a menţionat următoarele:

„Din caseta audio TDK MC-60 reiese că Saviţchi se ocupa de cazul lui L.M.. Din discuţia lor mai reiese că el a extorcat de la aceasta suma de bani menţionată în schimbul unui raport pozitiv asupra dosarului său. El a insistat ca ea să se concedieze şi să părăsească localitatea şi promis că, după plata banilor, problema va fi soluţionată pozitiv; în caz contrar, banii vor fi restituiţi.
Din discuţiile dintre Saviţchi şi A.M. reiese că Saviţchi i-a cerut USD 4,000. El se ocupa de dosarului lui L.M., a descoperit iregularităţi în privinţa unor sume mari de bani şi a promis să o ajute în schimbul unei mite, cu condiţia că ea se va concedia şi se va muta într-un alt oraş.
Din înregistrarea video, se pare că banii, în mărime de USD 4,000, au fost marcaţi în prezenţa martorilor şi i-au fost transmişi lui A.M., care, la 3 august 2000, în jurul orei
18.30 ... i-a transmis lui Saviţchi. Când poliţia a intrat în bar, mita era deja în buzunarul cămăşii lui Saviţchi. Saviţchi şi-a înmuiat degetele în halba de bere, pentru a spăla urmele prafului fosforescent.”
18. Instanţa judecătorească nu a descris alte detalii privind înregistrarea video a reţinerii reclamantului descrise în hotărârea judecătorească din 5 iunie 2001. Ea a susţinut că declaraţiile reclamantului, potrivit cărora el nu a luat banii iar aceştia i-au fost puşi în buzunar, erau nesusţinute. Instanţa judecătorească a constatat că faţă de el a fost aplicată forţa fizică în răspuns la rezistenţa opusă poliţiei şi pentru a preveni distrugerea probelor.
19. Reclamantul a contestat această hotărâre, susţinând, inter alia, că:
„Instanţa judecătorească a fost influenţată prin scrisoarea preşedintelui [Preşedintelui ţării] adresată preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, V.S... instanţa judecătorească nu s-a pronunţat asupra înregistrării video a reţinerii reclamantului, în care se poate vedea clar că, la ora 18.52, cineva l-a lovit în stomac, după care [camera de filmat] a fost imediat [întoarsă în altă parte] de către persoana care filma; totuşi, loviturile aplicate puteau fi auzite în continuare. O minută mai târziu, la ora 18.53, o persoană necunoscută a ascuns imaginea cu corpul său şi a băgat banii în buzunar. ... Saviţchi a fost stropit cu bere şi apă pentru a-l readuce în conştiinţă. ...
Instanţa judecătorească nu a aflat cine l-a lovit pe reclamant şi de ce a fost necesară aplicarea forţei. Mai mult, instanţa judecătorească nu a luat în consideraţie faptul că toţi ofiţerii de poliţie martori, cu excepţia unuia, au negat faptul că Saviţchi a fost bătut. ... A fost un plan de a-l face pe Saviţchi să-şi piardă cunoştinţa, pentru a putea manipula probele.
Instanţa judecătorească nu a luat în consideraţie faptul că unele probe, precum actul de instalare a aparatajului de interceptare telefonică, din 2 august 2000, procesul¬verbal privind marcarea banilor şi înregistrările audio şi video, din 2 august 2000, au fost obţinute cu încălcarea ... Codului de procedură penală. ...
Înregistrarea convorbirilor telefonice a fost efectuată fără autorizaţia procurorului. ... Mai mult, chiar şi aceste probe demonstrează nevinovăţia lui Saviţchi. ... Nicio probă audio sau video nu demonstrează că Saviţchi a cerut sau a primit mită de la L.M sau A.M..”
20. La 30 ianuarie 2003, Curtea de Apel a respins apelul reclamantului. În privinţa argumentelor lui, ea a declarat următoarele:
„Din materialele dosarului rezultă că Saviţchi a extorcat mita în mărime de USD 4,000 de la A.M., care a informat poliţia. După aceasta, au fost întreprinse măsuri de investigaţie, au fost folosite dispozitive de înregistrare şi au fost înregistrate convorbirile dintre Saviţchi şi A.M. despre transmiterea mitei şi mărimea acesteia. A fost făcută înregistrarea video a marcării bancnotelor. În acest mod, Saviţchi a fost prins în flagrant delict şi nu există dubii cu privire la vinovăţia lui. Argumentele din cererea de apel a lui Saviţchi sunt lipsite de orice suport legal şi instanţa judecătorească le consideră drept o metodă de apărare a inculpatului cu scopul de a evita răspunderea penală pentru infracţiunea comisă. Prin urmare, nu se poate spune că mituirea a fost [săvârşită ca rezultat al] provocării.”
21. Reclamantul a depus recurs la Curtea Supremă de Justiţie, invocând inadmisibilitatea tuturor probelor obţinute înainte de 3 august 2000 şi alte argumente similare celor invocate în apelul său.
22. La 10 iulie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, fără a ţine o şedinţă de judecatăşi fără a aduce motive, a declarat inadmisibil recursul reclamantului.
4. Încercările reclamantului de a obţine copii ale materialelor din dosarul său penal
23. La 26 martie 2004, reclamantul s-a adresat cu o scrisoare la Curtea de Apel Bălţi, unde se păstra dosarul său penal, prin care a solicitat eliberarea copiilor unor materiale din dosar. În răspuns, el nu a primit toate copiile solicitate.
24. El a repetat cererea sa şi a subliniat că, pentru a se adresa unui tribunal internaţional, el avea nevoie de o copie a procesului-verbal al şedinţelor de judecatăţinute din cadrul procesului penal pornit împotriva lui şi o copie a înregistrării video a reţinerii sale din 3 august 2000, când el a fost prins în flagrant delict.
25. Printr-o scrisoare din 3 mai 2004, Preşedintele Curţii de Apel Bălţi l¬a informat pe reclamant că, conform Codului de procedură penală, el nu
avea dreptul să primească copii ale procesului-verbal al şedinţelor de judecată; în privinţa copiei casetei video, reclamantul a fost informat că instanţa nu dispunea de resurse tehnice sau economice pentru a face aceasta.
26. Reclamantul a răspuns că era gata să suporte toate cheltuielile legate de copierea casetei video.
27. La 30 iunie 2004, vice-preşedintele Curţii de Apel Bălţi a răspuns reclamantului că instanţa nu dispunea de resurse tehnice sau economice pentru a face copia unei casete video.
28. La date nespecificate, reclamantul s-a plâns Consiliului Superior al Magistraturii de refuzul Curţii de Apel Bălţi de a-i elibera copii ale materialelor solicitate din dosarul său penal. El s-a bazat, inter alia, pe prevederile Legii privind accesul la informaţie şi pe articolul 10 al Convenţiei.
29. La 2 iulie 2004, C.G., vice-preşedintele Curţii Supreme de Justiţiei, a informat reclamantul că avocatul lui avea dreptul să facă cunoştinţă cu procesul-verbal al şedinţei şi înregistrarea video a reţinerii sale, însă nu putea să solicite copii ale acestora.
30. La 15 iulie 2004, reclamantul a depus o cerere la Curtea de Apel Chişinău împotriva deciziei lui C.G. din 2 iulie 2004, cerând anularea deciziei şi obligarea Curţii de Apel Bălţi să-i elibereze copii ale proceselor verbale ale şedinţelor de judecatăţinute pe marginea dosarului său penal şi a înregistrărilor video ale reţinerii sale. El şi-a întemeiat acţiunea, inter alia, pe Legea privind accesul la informaţie şi articolul 10 al Convenţiei.
31. La 27 iulie 2004, Curtea de Apel Chişinău l-a informat pe reclamant că acţiunea lui nu putea fi examinată, deoarece scrisoarea lui C.G. era o simplă opinie a unui funcţionar public care nu încălca drepturile reclamantului şi care, prin urmare, nu putea fi contestată în instanţa de judecată.
32. Reclamantul a depus recurs la Curtea Supremă de Justiţie. La 20 septembrie 2004, el a fost însă informat de către Curtea Supremă de Justiţie că scrisoarea Curţii de Apel Chişinău din 27 iulie 2004 nu era o hotărâre judecătoreascăşi, prin urmare, nu putea fi contestată cu recurs.