Ziliberberg contra Moldovei - Necitarea în cadrul procedurilor penale

Comentarii

0

Ziliberberg c. Moldovei - Necitarea în cadrul procedurilor penale

(Cererea nr. 61821/00) HOTĂRÂRE STRASBOURG 1 februarie 2005 DEFINITIVĂ 01/05/2005

Această hotărâre poate fi subiect al revizuirii editoriale.
În cauza Ziliberberg c. Moldovei,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), în Camera compusă din:
Sir Nicolas BRATZA, Preşedinte,
Dl J. CASADEVALL,
Dl M. PELLONPÄÄ,
Dl R. MARUSTE,
Dl S. PAVLOVSCHI,
Dl L. GARLICKI,
Dl J. BORREGO BORREGO, judecători, şi dl M. OBOYLE, Grefier al Secţiunii,
Deliberând la 11 ianuarie 2005 în şedinţă închisă,
Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află cererea (nr. 61821/00) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către un cetăţean al Republicii Moldova, dl Cristian Ziliberberg („reclamant”), la 10 august 2000.
2. Reclamantul a fost reprezentat de către dl Sergiu Ostaf, avocat din Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl Vitalie Pârlog.
3. Reclamantul a pretins, în special, că dreptul său la libertatea de întrunire a fost încălcat, precum şi că dreptul său la un proces echitabil a fost încălcat ca rezultat al necitării sale de către Tribunalul municipiului Chişinău pentru judecarea recursului său.
4. Cererea a fost repartizată Secţiunii a Patra a Curţii (articolul 52 § 1 al Regulamentului Curţii).
5. Printr-o decizie din 4 mai 2004, Curtea a declarat pretenţia reclamantului în baza articolului 11 inadmisibilă, restul cererii fiind declarat admisibil.
6. Atât reclamantul, cât şi Guvernul au prezentat observaţii cu privire la fondul cauzei (articolul 59 § 1 al Regulamentului Curţii).

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
1. Reclamantul s-a născut în 1980 şi locuieşte în Chişinău, Moldova. La momentul evenimentelor în cauză, el era student şi primea o bursă de 50 lei moldoveneşti (MDL).
2. La 18 aprilie 2000, între 9.30 şi 12.30, reclamantul a participat la o demonstraţie împotriva deciziei Consiliului municipal de a anula privilegiile studenţilor pentru călătoria cu transportul urban. Demonstraţia nu a fost autorizată în conformitate cu legea, iar din declaraţiile părţilor rezultă că organizatorii nici nu au solicitat autorizarea. Demonstraţia a avut loc în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău. La început demonstraţia era paşnică, dar, ulterior, unii participanţi au început să arunce cu ouăşi pietre în clădirea Primăriei, iar poliţia a intervenit.
3. În jurul orei 12.30, reclamantul a fost reţinut de poliţie pentru participare activă la o demonstraţie neautorizată cu încălcarea articolului 174/1 alin. 4 al Codului cu privire la contravenţiile administrative (în continuare, „CCA”). El a fost adus la comisariatul de poliţie cu o oră mai târziu. Între 13.30 şi 19.00, el a fost deţinut în comisariatul de poliţie şi interogat de câţiva anchetatori penali.
4. În declaraţiile sale scrise, date la comisariatul de poliţie, reclamantul a menţionat inter alia că el a fost reţinut de poliţie atunci când el şi un jurnalist de la Radioul Naţional s-au apropiat de un grup de poliţişti care băteau un student. Deoarece el avea scris pe frunte cuvântul „STUDENT”, poliţia l-a reţinut. El a declarat că a fost un participant activ, dar că nu a fost implicat în acţiuni violente.
5. La o dată nespecificată, poliţia a definitivat dosarul administrativ în legătură cu contravenţia comisă de reclamant, menţionând inter alia că el a participat activ la o întrunire neautorizată, care a avut loc în faţa sediului Consiliului municipal. Dosarul a fost ulterior transmis judecătoriei de sector competente.
6. În urma unei şedinţe judecătoreşti care a avut loc la 19 aprilie 2000, Judecătoria sectorului Centru a aplicat reclamantului o amendă administrativă de MDL 36 (echivalentul a 3.17 euro (EUR) la acea dată) prevăzută de articolul 174/1 alin. 4 al CCA. În decizia sa, instanţa a declarat inter alia că reclamantul a participat activ la o demonstraţie a studenţilor, care s-a desfăşurat fără autorizare din partea Consiliului municipal şi că el a recunoscut că a participat la demonstraţie.
7. La 28 aprilie 2000, reclamantul a depus recurs împotriva deciziei sus-menţionate. El a declarat că amenda i-a fost aplicată ilegal şi că sancţiunea a fost contrară libertăţii de întrunire şi dreptului la grevă, garantate de articolele 40 şi 45 ale Constituţiei.
8. La 4 mai 2000, ora 10.00, Tribunalul municipiului Chişinău a examinat recursul reclamantului în absenţa acestuia şi l-a respins.
9. Potrivit Guvernului, citaţia pentru şedinţa judecătorească a fost expediată printr-o scrisoare ordinară la 2 mai 2000 şi trebuia să ajungă la destinaţie la 3 mai 2000.

16. Potrivit reclamantului, citaţia a fost trimisă la 3 mai 2000, iar el a primit¬
o la 4 mai 2000, după ora 10.00.
1. Ştampila poştală de pe plic, aplicată de oficiul poştal de expediere (şi anume, de primul oficiu poştal prin care a trecut plicul), indică data de 3 mai 2000. Ştampila aplicată de oficiul poştal de destinaţie nu este pe deplin lizibilă.
2. La 5 mai 2000, reclamantul s-a prezentat la cancelaria Tribunalului municipiului Chişinău pentru a întreba despre cauza sa. Lui i-a fost dată o copie a deciziei Tribunalului municipiului Chişinău din 4 mai 2000, prin care a fost respins recursul său şi menţinută decizia Judecătoriei sectorului Centru din 19 aprilie 2000.
3. La 10 mai 2000, reclamantul a depus la Tribunalul municipiului Chişinău o contestaţie în anulare împotriva deciziei din 4 mai 2000, declarând că el nu a fost citat în mod corespunzător şi, prin urmare, nu a avut parte de un proces echitabil. Instanţa a refuzat să înregistreze contestaţia în anulare pe motiv că CCA nu prevedea o astfel de cale de atac. La 18 mai şi, respectiv, 22 iunie 2000, instanţa a respins cererile repetate depuse de reclamant şi avocatul său.
4. La 18 mai 2000, reclamantul însoţit de un jurist de la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului, precum şi de un alt avocat, au încercat din nou să depună o contestaţie în anulare la cancelaria Tribunalului municipiului Chişinău, însă cancelaria a refuzat s-o înregistreze.
5. La 12 iunie 2000, ca urmare a cererii executorului judecătoresc, reclamantul a plătit amenda prevăzută în decizia din 19 aprilie 2000.