Dreptul si practica interna pertinenta - Ziliberberg contra Moldovei - Necitarea în cadrul procedurilor penale

II. DREPTUL ŞI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTĂ
22. Prevederile relevante ale Codului cu privire la contravenţiile administrative, în vigoare la acel moment, erau următoarele:
Articolul 1
Codul cu privire la contravenţiile administrative are sarcina de a ocroti personalitatea, drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice, proprietatea, orânduirea de stat şi ordinea publică, precum şi de a depista, preveni şi lichida contravenţiile administrative şi consecinţele lor, de a contribui la educarea cetăţenilor în spiritul îndeplinirii întocmai a legilor.
Articolul 11/1
... Pedeapsa pentru tentativa de contravenţie se stabileşte conform articolului din partea specială din prezentul Cod, care prevede răspunderea pentru contravenţia respectivă.
Articolul 12
La răspunderea administrativă pot fi trase persoanele, care până în momentul comiterii contravenţiei administrative au atins vârsta de şaisprezece ani.
Articolul 18
Nu urmează a fi trasă la răspundere administrativă persoana, care deşi a săvârşit o acţiune, prevăzută de prezentul Cod sau de alte acte normative, ce stabilesc răspundere administrativă pentru contravenţii administrative, a acţionat însă în stare de legitimă apărare...
Articolul 22
Sancţiunea administrativă este o măsură de răspundere şi se aplică în scopul educării persoanei, care a comis o contravenţie administrativă, în spiritul respectării legilor, precum şi în scopul de a se preveni comiterea unor noi contravenţii atât de către contravenientul însuşi, cât şi de alte persoane.
Articolul 26 § 4
În caz de sustragere cu rea-voinţă de la achitarea amenzii aplicate pentru contravenţia administrativă săvârşită, instanţa judecătorească poate înlocui această sancţiune cu arest administrativ, calculându-se zece zile de arest pentru un salariu minim, termenul fiind cel mult treizeci de zile.
Înlocuirea amenzii administrative cu arest administrativ se hotărăşte de instanţa de judecată ca urmare a cererii depuse de executorul judecătoresc în conformitate cu articolul 26 al CCA. Potrivit Guvernului, instanţele pot înlocui amenzile administrative cu arest administrativ numai în cazul când sunt prezente următoarele circumstanţe:
-atunci când o persoană, care ştie despre amenda care i-a fost aplicată, refuză să se prezinte în faţa executorului judecătoresc după multiple citări;
- atunci când contravenientul nu are nici un venit sau bunuri care ar putea fi vândute;
-atunci când contravenientul nu este angajat şi, prin urmare, nu are un salariu din care amenda ar putea fi dedusă;
- atunci când contravenientul nu a respectat termenul limită stabilit de instanţă pentru plata amenzii administrative. Hotărârea prin care amenda administrativă este înlocuită cu arest
administrativ poate fi atacată în instanţa ierarhic superioară. O persoană în privinţa căreia o astfel de măsură este aplicată poate întotdeauna s-o încetezeprin plata amenzii administrative. Înlocuirea nu poate fi făcută în privinţa femeilor gravide, femeilor care au copii mai mici de doisprezece ani, persoanelor care au vârsta de până la optsprezece ani, precum şi invalizilor de gradul întâi şi doi.
Referitor la ultima prevedere menţionată, părţile au prezentat copii a şapte hotărâri recente prin care amenzile administrative au fost înlocuite cu arest administrativ, în unele din ele înlocuirea fiind hotărâtă în absenţa contravenientului, în cadrul unei şedinţe judecătoreşti care nu a fost publică. În una din ele înlocuirea a fost făcută datorită neplăţii de către contravenient a amenzii administrative la timp. În acelaşi timp, Guvernul a prezentat copii ale scrisorilor adresate Agentului Guvernamental de către preşedinţii a treisprezece instanţe judecătoreşti în care se menţiona că în ultimii doi ani instanţele lor au înlocuit amenzile administrative cu arest administrativ în douăzeci şi şase de cazuri.
Articolul 33
Circumstanţe, ce atenuează răspunderea pentru contravenţia administrativă, se consideră:
1) căinţa sinceră a vinovatului;
2) prevenirea de către vinovat a urmărilor dăunătoare ale contravenţiei, repararea benevolă a prejudiciului sau înlăturarea daunei pricinuite;
3) comiterea contravenţiei sub influenţa unei puternice emoţii sufleteşti ori în virtutea unui concurs de grave împrejurări personale sau familiale;
4) comiterea contravenţiei de către un minor;
5) comiterea contravenţiei de către o femeie gravidă sau de către o femeie, care are copil în vârstă de până la un an.
Articolul 34
Circumstanţe, ce agravează răspunderea pentru contravenţia administrativă, se consideră:
1) continuarea comportării ilicite, contrar cererii persoanelor, împuternicite pentru aceasta, de a înceta această comportare;
2) comiterea a doua oară în decursul unui an a unei contravenţii similare, pentru care persoana a fost de acum supusă unei sancţiuni administrative; comiterea contravenţiei de către o persoană, care a săvârşit mai înainte o infracţiune;
3) atragerea în contravenţie a unui minor;
4) comiterea contravenţiei de un grup de persoane;
5) comiterea contravenţiei în condiţiile unor calamităţi naturale...;
6) comiterea contravenţiei în stare de ebrietate. ...
Articolul 174/1
(2) Organizarea şi desfăşurarea întrunirii fără avizarea primăriei sau fără autorizaţia ei, precum şi încălcarea condiţiilor (forma, locul, timpul) desfăşurării întrunirii, indicate în autorizaţie, atrage după sine aplicarea unei amenzi organizatorilor (conducătorilor) întrunirii în mărime de la zece la douăzeci şi cinci de salarii minime...
(4) Participarea activă la întrunirea desfăşurată în condiţiile alineatului doi din prezentul articol atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la două la cinci salarii minime.

Articolul 254
Cazul cu privire la contravenţii administrative se examinează în prezenţa persoanei, care este trasă la răspundere administrativă. În lipsa acestei persoane, cazul poate fi examinat numai atunci, când există date despre anunţarea la timp a persoanei despre locul şi timpul examinării cazului şi dacă din partea ei n-a fost primit nici un demers de a se amâna examinarea cazului.
Articolul 281
Decizia judecătoriei de sector, municipale, asupra cazurilor cu privire la contravenţiile administrative poate fi atacată pe cale procedurală în instanţa judecătorească ierarhic superioară, depunându-se o plângere, sau printr-un protest al procurorului.
Articolul 282/3
Neprezentarea persoanelor indicate, deşi acestea au fost înştiinţate din timp despre data examinării cazului, nu constituie o piedică pentru examinarea lui...
Articolul 282/5
Examinând cazul cu privire la contravenţia administrativă, instanţa de recurs adoptă una din următoarele hotărâri: 1) lasă decizia instanţei judecătoreşti neschimbată, iar plângerea sau protestul nesatisfăcute; 2) anulează decizia instanţei judecătoreşti şi trimite dosarul la judecătoria raională, de sector municipală spre o nouă examinare; 3) anulează decizia instanţei de fond şi trimite materialele organului care a întocmit procesul-verbal; 4) anulează decizia instanţei judecătoreşti şi clasează cazul; 5) schimbă sancţiunea administrativăşi atenuează sancţiunea aplicată.
Articolul 282/6
Drept temeiuri pentru anularea deciziei asupra cazului cu privire la contravenţia administrativă servesc încălcarea esenţială a normelor dreptului procedural şi aplicarea greşită a legii. Decizia corectă în fond nu poate fi anulată din motive formale, cu excepţia cazurilor:
1) cazul a fost examinat de un complet de judecată format contrar prevederilor legii;
2) decizia a fost semnată nu de judecătorul care a examinat cazul sau a fost semnată de un judecător care nu a participat la examinarea cazului;
3) decizia a fost pronunţată nu de judecătorul care a examinat cazul;
4) lipseşte procesul-verbal al şedinţei judiciare deşi potrivit legii întocmirea lui este obligatorie;
5) cazul a fost examinat fără participarea traducătorului deşi potrivit legii participarea lui este obligatorie.
Articolul 282/7
După examinarea cazului cu privire la contravenţia administrativă instanţa de recurs îşi
pronunţă decizia. Decizia poate să nu conţină argumente, adică să se întocmească în formă
de rezoluţie.
Articolul 293
În cazul când contravenientul nu plăteşte amenda în termenul stabilit de articolul 292 din prezentul Cod, decizia de aplicare a amenzii se trimite pentru reţinerea sumei de amendă în mod forţat din salariul lui sau din alt câştig, din pensie sau din stipendie în conformitate cu regulile, stabilite de Codul de procedură civilă.
Dacă persoana amendată nu lucrează ori dacă perceperea amenzii din salariu sau dintr¬un alt câştig, din pensia sau din bursa contravenientului este imposibilă din alte cauze, perceperea amenzii se efectuează, în temeiul deciziei organului (persoanei cu funcţii de răspundere) cu privire la aplicarea amenzii, de către executorul judecătoresc prin urmărirea bunurilor personale ale contravenientului, precum şi a părţii lui dintr-o proprietate comună. ...
23. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, în vigoare la acel moment, erau următoarele:
Articolul 128
Învinuitul care se află în libertate este chemat la anchetatorul penal printr-o citaţie. Citaţia se înmânează învinuitului, iar adeverinţa cu indicarea datei primirii citaţiei se restituie anchetatorului penal. Citaţia poate fi transmisăşi printr-o telefonogramă sau telegramă.
24. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, în vigoare la acel moment, erau următoarele:
Articolul 101
Instanţa comunică prin citaţie participanţilor la proces ... data şi locul şedinţei. ...
Participanţilor la proces ... citaţiile se înmânează din vreme pentru ca să aibă timp suficient de a se prezenta la termen în faţa instanţei şi de a se pregăti pentru proces.
25. Într-o carte intitulată „Procedura în cazurile cu privire la contravenţiile administrative”, autorul căreia este Sergiu Furdui (judecător la Curtea Supremă de Justiţie din Republica Moldova), (Chişinău 2000), autorul a notat următoarele: „Codul cu privire la contravenţiile administrative prevede un număr de măsuri procedurale ca: reţinerea administrativă, controlul corporal, controlul obiectelor, arestul administrativ... . CCA prevede puţine garanţii de ordin procedural, negarantând asistenţă juridică, prezumţia nevinovăţiei, etc. Cazurile cu privire la contravenţiile administrative sunt examinate de colegiile penale ale instanţelor judecătoreşti... Numai persoanele condamnate pot plăti amenda administrativă... Este ilegal ca amenda să fie plătită de altcineva”.

ÎN DREPT
I. PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENŢIEI
26. Reclamantul pretinde încălcarea dreptului său la un proces echitabil garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, care prevede următoarele:
„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentăşi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa…”
A. Aplicabilitatea articolului 6 § 1
27. Reclamantul a declarat că acuzaţiile împotriva sa ar putea fi considerate „penale”, în sensul articolului 6 al Convenţiei. El a declarat că cauzele cu privire la contravenţiile administrative sunt examinate de colegiile penale ale instanţelor judecătoreşti, iar în sistemul juridic francez abaterile de aşa natură erau înscrise în Codul penal. În continuare, el a pretins că a fost reţinut de poliţie timp de cinci ore şi jumătate la 18 aprilie 2000, pe parcursul cărora el a fost interogat de anchetatori penali. Reclamantul a declarat, de asemenea, că, în afară de amenzi, Codul cu privire la contravenţiile administrative prevede măsuri procedurale ca reţinerea administrativă, controlul corporal, controlul obiectelor şi arestul administrativ. Dacă amenda nu este plătită, sancţiunea poate fi înlocuită cu arest administrativ pe o perioadă de zece zile pentru fiecare MDL 18 (echivalentul a EUR 1.59 la acea perioadă). Dacă el nu ar fi avut mijloace să plătească amenda, el ar fi fost arestat pe o perioadă de douăzeci de zile. El a declarat că bursa sa lunară de student era de MDL 50-60, în dependenţă de performanţa sa academică, şi că, prin urmare, amenda aplicată lui a constituit mai mult de jumătate din venitul său lunar.
28. Guvernul a declarat că acuzaţiile împotriva reclamantului nu au fost „penale”, ci „administrative”. El a subliniat necesitatea de a diferenţia contravenţiile administrative de sistemul de justiţie penalăşi a considerat că
diferenţierea între acuzaţiile penale şi disciplinare a fost făcută într-un mod compatibil cu articolul 6 al Convenţiei. Guvernul a declarat că contravenţia nu a fost de natură penală, deoarece a fost pedepsită cu o sancţiune care a avut un scop „educaţional” şi „preventiv”. Sancţiunea prevăzută de Codul cu privire la contravenţiile administrative pentru contravenţia în cauză variază între MDL 36 şi MDL 90, iar reclamantului i-a fost aplicată amenda minimă. Potrivit Guvernului, amenda a constituit aproximativ zece procente din salariul mediu lunar în Republica Moldova la acea perioadăşi nu a fost înlocuită cu arest administrativ. Guvernul a declarat, de asemenea, că în privinţa reclamantului nu a existat riscul ca amenda să fie înlocuită cu arest administrativ.
29. Curtea notează că nu se contestă de către părţi că aplicabilitatea articolului 6 trebuie evaluată în baza a trei criterii menţionate în hotărârea Engel (Engel and Others v. the Netherlands, hotărâre din 8 iunie 1976, Seria A nr. 22, §§ 82 şi 83). În acest context, Curtea reaminteşte că pentru a determina dacă o abatere se califică ca „penală”, în sensul Convenţiei, prima chestiune care trebuie stabilită este dacă norma care defineşte abaterea aparţine dreptului penal în sistemul juridic al statului pârât; iar ulterior trebuie examinată natura abaterii şi, în sfârşit, natura şi gradul de severitate ale pedepsei care putea fi aplicată persoanei în cauză, luând în consideraţie obiectul şi scopul articolului 6 al Convenţiei, sensul obişnuit al termenilor din articolul respectiv, precum şi legislaţia Statelor Contractante (a se vedea, printre altele, the Garyfallou AEBE v. Greece, hotărâre din 24 septembrie 1997, Reports of Judgments and Decisions 1997-V, p. 1830, § 32).
30. Nu se contestă de către părţi că abaterea pentru care reclamantul a fost sancţionat nu este calificată în dreptul naţional ca „penală”. Totuşi, indicii furnizaţi de dreptul naţional al statului pârât au doar o valoare relativă (a se vedea Kadubec v. Slovakia, hotărâre din 2 septembrie 1998, Reports 1998-VI, § 51).
31. Prin urmare, este necesar de a examina abaterea în lumina celui de-al doilea şi al treilea criteriu menţionate mai sus. În acest sens, Curtea reaminteşte că aceste criterii sunt alternative, şi nu cumulative: pentru ca articolul 6 să devină aplicabil, este suficient ca abaterea în cauză să fie, prin natura sa, „penală” din punctul de vedere al Convenţiei sau ar trebui să facă persoana în cauză pasibilă de o sancţiune care, datorită naturii sale şi gradului de severitate, ţine, de obicei, de domeniul „penal” (a se vedea, inter alia, Lutz v. Germany, hotărâre din 25 august 1987, Seria A, nr. 123, p. 23, § 55). Acest lucru nu exclude faptul ca o examinare cumulativă să fie folosită atunci când analiza separată a fiecărui criteriu nu permite de a se ajunge la o concluzie clară în ceea ce priveşte existenţa unei „acuzaţii penale” (a se vedea Janosevic v. Sweden, nr. 34619/97, § 67, ECHR 2002-VII).
32. În ceea ce priveşte natura abaterii comise de reclamant, Curtea notează că el a fost sancţionat în temeiul articolului 174/1 § 4 al Codului cu privire la contravenţiile administrative („CCA”) pentru participarea la o demonstraţie neautorizată. Această prevedere reglementează contravenţiile împotriva ordinii publice şi are scopul de a reglementa modul în care demonstraţiile trebuie desfăşurate. Prin urmare, prevederea legală încălcată de reclamant se adresează tuturor cetăţenilor, şi nu unui anumit grup care are un statut special. Caracterul general al prevederii legale în cauză este în continuare confirmat de articolul 1 şi articolul 12 ale CCA, care se referă la faptul că responsabilitatea administrativă survine la vârsta de şaisprezece ani şi că toţi cetăţenii trebuie să respecte prevederile legale şi drepturile altor cetăţeni şi persoane juridice (a se vedea Ozturk v. Germany, hotărâre din 21 februarie 1984, Seria A nr. 73, § 53).
33. Mai mult, dl Ziliberberg a fost sancţionat de instanţele judecătoreşti cu amendă. Amenda nu a avut scopul de compensare materială pentru prejudiciu, dar a avut, în esenţă, scopul de a pedepsi şi de a preveni (a se vedea, mutatis mutandis, Bendenoun v. France, hotărâre din 24 februarie 1994, Seria A nr. 284, § 47). Articolul 22 al CCA este relevant în acest sens. Curtea reiterează că caracterul punitiv este, tradiţional, caracteristica distinctivă a pedepselor penale (a se vedea hotărârea de mai sus în cauza Ozturk, § 53).
Curtea reiterează că, în principiu, caracterul general al CCA şi scopul pedepselor, care este atât de a pedepsi, cât şi de a preveni, sunt suficiente pentru a arăta că, în sensul articolului 6 al Convenţiei, reclamantul a fost acuzat de o abatere penală (a se vedea Lauko v. Slovakia, hotărâre din 2 septembrie 1998, Reports 1998-VI, § 58).
34. Caracterul penal al contravenţiei este, în continuare, dovedit de faptul că reclamantul a fost adus la poliţie, unde a fost reţinut pentru câteva ore şi a fost interogat de anchetatori penali. Mai mult, CCA conţine prevederi cu privire la chestiuni precum: circumstanţele atenuante şi agravante, răspunderea pentru tentativa de comitere a unei contravenţii, precum şi legitima apărare (a se vedea paragraful 22 de mai sus), care indică natura penală a contravenţiilor administrative. De asemenea, este important de notat că cauzele cu privire la contravenţiile administrative sunt examinate de colegiile penale ale instanţelor judecătoreşti.