Art. 153 Sistemul dualist Societăţile pe acţiuni

Comentarii

20

CAPITOLUL IV
Societăţile pe acţiuni

SUBSECŢIUNEA a II-a
Sistemul dualist

Art. 153

(1) Prin actul constitutiv se poate stipula că societatea pe acţiuni este administrată de un directorat şi de un consiliu de supraveghere, în conformitate cu prevederile prezentei subsecţiuni.

(2) Actul constitutiv poate fi modificat în cursul existenţei societăţii prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor, în vederea introducerii sau a eliminării unei astfel de prevederi.

(3) Prevederile prezentei legi privitoare la cenzori nu sunt aplicabile societăţilor care optează pentru sistemul dualist de administrare.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153¹

(1) Conducerea societăţii pe acţiuni revine în exclusivitate directoratului, care îndeplineşte actele necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate de lege în sarcina consiliului de supraveghere şi a adunării generale a acţionarilor.

(2) Directoratul îşi exercită atribuţiile sub controlul consiliului de supraveghere.

(3) Directoratul este format din unul sau mai mulţi membri, numărul acestora fiind totdeauna impar.

(4) Când este un singur membru, acesta poartă denumirea de director general unic. În acest caz, dispoziţiile art. 137 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

(5) În cazul societăţilor pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare, directoratul este format din cel puţin 3 membri.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153²

(1) Desemnarea membrilor directoratului revine consiliului de supraveghere, care atribuie totodată unuia dintre ei funcţia de preşedinte al directoratului.

(2) Actul constitutiv determină durata mandatului directoratului, în limitele prevăzute la art. 153 ¹².

(3) Membrii directoratului nu pot fi concomitent membri ai consiliului de supraveghere.

(4) Membrii directoratului pot fi revocaţi oricând de către consiliul de supraveghere. Actul constitutiv poate prevedea că ei pot fi revocaţi şi de către adunarea generală ordinară a acţionarilor. Dacă revocarea lor survine fără justă cauză, membrii directoratului sunt îndreptăţiţi la plata unor daune-interese.

(5) În caz de vacanţă a unui post de membru al directoratului, consiliul de supraveghere va proceda fără întârziere la desemnarea unui nou membru, pe durata rămasă până la expirarea mandatului directoratului.

(6) Cu privire la drepturile şi obligaţiile membrilor directoratului, art. 137¹ alin. (3), art. 144¹, art. 144² alin. (1), (4) şi (5), art. 144³, art. 144⁴, art. 150 şi art. 152 se aplică în mod corespunzător.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153³

(1) Directoratul reprezintă societatea în raport cu terţii şi în justiţie.

(2) În lipsa unei stipulaţii contrare în actul constitutiv, membrii directoratului reprezintă societatea doar acţionând împreună.

(3) În situaţia în care membrii directoratului reprezintă societatea doar acţionând împreună, prin acordul lor unanim, aceştia îl pot împuternici pe unul dintre ei să încheie anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni.

(4) Consiliul de supraveghere reprezintă societatea în raporturile cu directoratul.

(5) Directoratul înregistrează la registrul comerţului numele membrilor săi, menţionând dacă ei acţionează împreună sau separat. Aceştia vor depune la registrul comerţului specimene de semnătură.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153⁴

(1) Cel puţin o dată la 3 luni, directoratul prezintă un raport scris consiliului de supraveghere cu privire la conducerea societăţii, cu privire la activitatea acesteia şi la posibila sa evoluţie.

(2) Pe lângă informarea periodică prevăzută la alin. (1), directoratul comunică în timp util consiliului de supraveghere orice informaţie cu privire la evenimentele ce ar putea avea o influenţă semnificativă asupra situaţiei societăţii.

(3) Consiliul de supraveghere poate solicita directoratului orice informaţii pe care le consideră necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale de control şi poate efectua verificări şi investigaţii corespunzătoare.

(4) Fiecare membru al consiliului de supraveghere are acces la informaţiile transmise consiliului.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153⁵

(1) Directoratul înaintează consiliului de supraveghere situaţiile financiare anuale şi raportul său anual, imediat după elaborarea acestora.

(2) Totodată, directoratul înaintează consiliului de supraveghere propunerea sa detaliată cu privire la distribuirea profitului rezultat din bilanţul exerciţiului financiar, pe care intenţionează să o prezinte adunării generale.

(3) Dispoziţiile art. 153⁴ alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153⁶

(1) Membrii consiliului de supraveghere sunt numiţi de către adunarea generală a acţionarilor, cu excepţia primilor membri, care sunt numiţi prin actul constitutiv.

(2) Candidaţii pentru posturile de membru în consiliul de supraveghere sunt nominalizaţi de către membrii existenţi ai consiliului sau de către acţionari.

(3) Numărul membrilor consiliului de supraveghere este stabilit prin actul constitutiv. Acesta nu poate fi mai mic de 3 şi nici mai mare de 11.

(4) Membrii consiliului de supraveghere pot fi revocaţi oricând de adunarea generală a acţionarilor, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul voturilor acţionarilor prezenţi.

(5) Consiliul de supraveghere alege dintre membrii săi un preşedinte al consiliului.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153⁷

(1) În cazul vacanţei unui post de membru în consiliul de supraveghere, consiliul poate proceda la numirea unui membru provizoriu, până la întrunirea adunării generale.

(2) Dacă vacanţa menţionată la alin. (1) determină scăderea numărului membrilor consiliului de supraveghere sub minimul legal, directoratul trebuie să convoace fără întârziere adunarea generală pentru completarea locurilor vacante.

(3) În cazul în care directoratul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a convoca adunarea generală în conformitate cu alin. (2), orice parte interesată se poate adresa instanţei pentru a desemna persoana însărcinată cu convocarea adunării generale ordinare a acţionarilor, care să facă numirile necesare.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153⁸

(1) Membrii consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent membri ai directoratului. De asemenea, ei nu pot cumula calitatea de membru în consiliul de supraveghere cu cea de salariat al societăţii.

(2) Prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a acţionarilor se pot stabili condiţii specifice de profesionalism şi independenţă pentru membrii consiliului de supraveghere. În aprecierea independenţei unui membru al consiliului de supraveghere vor fi avute în vedere criteriile prevăzute la art. 138² alin. (2).

(3) Cu privire la drepturile şi obligaţiile membrilor consiliului de supraveghere, dispoziţiile art. 144¹, art. 144² alin. (1) şi (5), ale art. 144³, 144⁴ şi 150 se aplică în mod corespunzător.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153⁹

(1) Consiliul de supraveghere are următoarele atribuţii principale:

a) exercită controlul permanent asupra conducerii societăţii de către directorat;

b) numeşte şi revocă membrii directoratului;

c) verifică conformitatea cu legea, cu actul constitutiv şi cu hotărârile adunării generale a operaţiunilor de conducere a societăţii;

d) raportează cel puţin o dată pe an adunării generale a acţionarilor cu privire la activitatea de supraveghere desfăşurată.

(2) În cazuri excepţionale, când interesul societăţii o cere, consiliul de supraveghere poate convoca adunarea generală a acţionarilor.

(3) Consiliului de supraveghere nu îi pot fi transferate atribuţii de conducere a societăţii. Cu toate acestea, în actul constitutiv se poate prevedea că anumite tipuri de operaţiuni nu pot fi efectuate decât cu acordul consiliului, În cazul în care consiliul nu îşi dă acordul pentru o astfel de operaţiune, directoratul poate cere acordul adunării generale ordinare. Hotărârea adunării generale cu privire la un asemenea acord este dată cu o majoritate de 3 pătrimi din numărul voturilor acţionarilor prezenţi. Actul constitutiv nu poate stabili o altă majoritate şi nici stipula alte condiţii.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153¹⁰

(1) Consiliul de supraveghere poate crea comitete consultative, formate din cel puţin 2 membri ai consiliului şi însărcinate cu desfăşurarea de investigaţii şi cu elaborarea de recomandări pentru consiliu, în domenii precum auditul, remunerarea membrilor directoratului şi ai consiliului de supraveghere şi a personalului, sau nominalizarea de candidaţi pentru diferitele posturi de conducere. Comitetele vor înainta consiliului în mod regulat rapoarte asupra activităţii lor.

(2) Preşedintele directoratului poate fi numit membru în comitetul de nominalizare creat de consiliul de supraveghere, fără ca prin aceasta să dobândească calitatea de membru în consiliu.

(3) Cel puţin un membru al fiecărui comitet creat în temeiul alin. (1) trebuie să fie membru independent al consiliului de supraveghere. Cel puţin un membru al comitetului de audit trebuie să deţină experienţă relevantă în aplicarea principiilor contabile sau în audit financiar.

(4)Abrogat.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153¹¹

(1) Consiliul de supraveghere se întruneşte cel puţin o dată la 3 luni. Preşedintele convoacă consiliul de supraveghere şi prezidează întrunirea.

(2) Consiliul de supraveghere este convocat în orice moment la cererea motivată a cel puţin 2 dintre membrii consiliului sau la cererea directoratului. Consiliul se va întruni în cel mult 15 zile de la convocare.

(3) Dacă preşedintele nu dă curs cererii de convocare a consiliului în conformitate cu dispoziţiile alin. (2), autorii cererii pot convoca ei înşişi consiliul, stabilind ordinea de zi a şedinţei.

(4) Membrii directoratului pot fi convocaţi la întrunirile consiliului de supraveghere. Ei nu au drept de vot în consiliu.

(5) La fiecare şedinţă se va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde numele participanţilor, ordinea de zi, ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite şi opiniile separate. Procesul-verbal este semnat de către preşedintele de şedinţă şi de către cel puţin un alt membru prezent al consiliului.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153¹²

(1) Durata mandatului administratorilor, respectiv al membrilor directoratului şi ai consiliului de supraveghere, este stabilită prin actul constitutiv, ea neputând depăşi 4 ani. Ei sunt reeligibili, când prin actul constitutiv nu se dispune altfel.

(2) Durata mandatului primilor membri ai consiliului de administraţie, respectiv al primilor membri ai consiliului de supraveghere, nu poate depăşi 2 ani.

(3) Pentru ca numirea unui administrator, respectiv a unui membru al directoratului sau al consiliului de supraveghere, să fie valabilă din punct de vedere juridic, persoana numită trebuie să o accepte în mod expres.

(4) Persoana numită în una dintre funcţiile prevăzute la alin. (3) trebuie să fie asigurată pentru răspundere profesională.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153¹³

(1) Directorii societăţii pe acţiuni, în sistemul unitar, respectiv membrii directoratului, în sistemul dualist, sunt persoane fizice.

(2) O persoană juridică poate fi numită administrator sau membru al consiliului de supraveghere al unei societăţi pe acţiuni. Odată cu această numire, persoana juridică este obligată să îşi desemneze un reprezentant permanent, persoană fizică. Acesta este supus aceloraşi condiţii şi obligaţii şi are aceeaşi răspundere civilă şi penală ca şi un administrator sau membru al consiliului de supraveghere, persoană fizică, ce acţionează în nume propriu, fără ca prin aceasta persoana juridică pe care o reprezintă să fie exonerată de răspundere sau să i se micşoreze răspunderea solidară. Când persoana juridică îşi revocă reprezentantul, ea are obligaţia să numească în acelaşi timp un înlocuitor.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153¹⁴

Abrogat.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153¹⁵

Directorii unei societăţi pe acţiuni, în sistemul unitar, şi membrii directoratului, în sistemul dualist, nu vor putea fi, fără autorizarea consiliului de administraţie, respectiv a consiliului de supraveghere, directori, administratori, membri ai directoratului ori ai consiliului de supraveghere, cenzori sau, după caz, auditori interni ori asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici nu pot exercita acelaşi comerţ sau altul concurent, pe cont propriu sau al altei persoane, sub pedeapsa revocării şi răspunderii pentru daune.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153¹⁶

(1) O persoană fizică poate exercita concomitent cel mult 5 mandate de administrator şi/sau de membru al consiliului de supraveghere în societăţi pe acţiuni al căror sediu se află pe teritoriul României. Această prevedere se aplică în aceeaşi măsură persoanei fizice administrator sau membru al consiliului de supraveghere, cât şi persoanei fizice reprezentant permanent al unei persoane juridice administrator ori membru al consiliului de supraveghere.

(2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se referă la cazurile când cel ales în consiliul de administraţie sau în consiliul de supraveghere este proprietar a cel puţin o pătrime din totalul acţiunilor societăţii sau este membru în consiliul de administraţie ori în consiliul de supraveghere al unei societăţi pe acţiuni ce deţine pătrimea arătată.

(3) Persoana care încalcă prevederile prezentului articol este obligată să demisioneze din funcţiile de membru al consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere care depăşesc numărul maxim de mandate prevăzute la alin. (1), în termen de o lună de la data apariţiei situaţiei de incompatibilitate. La expirarea acestei perioade, el va pierde mandatul obţinut prin depăşirea numărului legal de mandate, în ordinea cronologică a numirilor, şi va fi obligat la restituirea remuneraţiei şi a altor beneficii primite către societatea în care a exercitat acest mandat. Deliberările şi deciziile la care el a luat parte în exercitarea mandatului respectiv rămân valabile.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153¹⁷

Înainte de a fi numită director sau administrator, respectiv membru al directoratului sau al consiliului de supraveghere într-o societate pe acţiuni, persoana nominalizată va informa organul societăţii însărcinat cu numirea sa cu privire la orice aspecte relevante din perspectiva prevederilor art. 153 ¹⁵ şi 153¹⁶.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153¹⁸

(1) Remuneraţia membrilor consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere este stabilită prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a acţionarilor.

(2) Remuneraţia suplimentară a membrilor consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere însărcinaţi cu funcţii specifice în cadrul organului respectiv, precum şi remuneraţia directorilor, în sistemul unitar, ori a membrilor directoratului, în sistemul dualist, sunt stabilite de consiliul de administraţie, respectiv de consiliul de supraveghere. Actul constitutiv sau adunarea generală a acţionarilor fixează limitele generale ale tuturor remuneraţiilor acordate în acest fel.

(3) Orice alte avantaje pot fi acordate numai în conformitate cu alin. (1) şi (2).

(4) Adunarea generală, respectiv consiliul de administraţie sau consiliul de supraveghere şi, dacă este cazul, comitetul de remunerare se vor asigura, la stabilirea remuneraţiilor sau a altor avantaje, că acestea sunt justificate în raport cu îndatoririle specifice ale persoanelor respective şi cu situaţia economică a societăţii.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153¹⁹

Consiliul de administraţie va solicita oficiului registrului comerţului înregistrarea numirii directorilor, precum şi a oricărei schimbări în persoana administratorilor sau directorilor şi publicarea acestor date în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Aceeaşi obligaţie revine directoratului cu privire la înregistrarea primilor membri ai directoratului şi a oricărei schimbări în persoana membrilor directoratului sau a membrilor consiliului de supraveghere.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153²⁰

(1) Pentru validitatea deciziilor consiliului de administraţie, ale directoratului sau ale consiliului de supraveghere este necesară prezenţa a cel puţin jumătate din numărul membrilor fiecăruia dintre aceste organe, dacă prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare.

(2) Deciziile în cadrul consiliului de administraţie, al directoratului sau al consiliului de supraveghere se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Deciziile cu privire la numirea sau revocarea preşedinţilor acestor organe se iau cu votul majorităţii membrilor consiliului.

(3) Membrii consiliului de administraţie, ai directoratului sau ai consiliului de supraveghere pot fi reprezentaţi la întrunirile organului respectiv doar de către alţi membri ai săi. Un membru prezent poate reprezenta un singur membru absent.

(4) Actul constitutiv poate dispune că participarea la reuniunile consiliului de administraţie, ale directoratului sau ale consiliului de supraveghere poate avea loc şi prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă, precizând felul acestora. Totodată, actul constitutiv poate limita felul deciziilor care pot fi luate în aceste condiţii şi poate prevedea un drept de a se opune la o astfel de procedură în favoarea unui număr determinat de membri ai organului respectiv.

(5) Mijloacele de comunicare la distanţă prevăzute la alin. (4) trebuie să întrunească condiţiile tehnice necesare pentru identificarea participanţilor, participarea efectivă a acestora la şedinţa consiliului şi retransmiterea deliberărilor în mod continuu.

(6) Dacă actul constitutiv nu dispune altfel, preşedintele consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere va avea votul decisiv în caz de paritate a voturilor. Nu poate avea vot decisiv preşedintele consiliului de administraţie care este, în acelaşi timp, director al societăţii.

(7) Dacă preşedintele în funcţie al consiliului de administraţie, al directoratului sau al consiliului de supraveghere nu poate sau îi este interzis să participe la vot în cadrul organului respectiv, ceilalţi membri vor putea alege un preşedinte de şedinţă, având aceleaşi drepturi ca preşedintele în funcţie.

(8) În caz de paritate de voturi şi dacă preşedintele nu beneficiază de vot decisiv, propunerea supusă votului se consideră respinsă.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153²¹

(1) Actul constitutiv poate dispune că, în cazuri excepţionale, justificate prin urgenţa situaţiei şi prin interesul societăţii, deciziile consiliului de administraţie sau ale directoratului pot fi luate prin votul unanim exprimat în scris al membrilor, fără a mai fi necesară o întrunire a respectivului organ.

(2) Nu se poate recurge la procedura prevăzută la alin. (1) în cazul deciziilor consiliului de administraţie sau ale directoratului referitoare la situaţiile financiare anuale ori la capitalul autorizat.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153²²

Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va putea să încheie acte juridice în numele şi în contul societăţii, prin care să dobândească bunuri pentru aceasta sau să înstrăineze, să închirieze, să schimbe ori să constituie în garanţie bunuri aflate în patrimoniul societăţii, a căror valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic, numai cu aprobarea adunării generale a acţionarilor, dată în condiţiile art. 115.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153²³

Directorii şi membrii consiliului de administraţie, respectiv membrii directoratului şi cei ai consiliului de supraveghere, sunt obligaţi să participe la adunările generale ale acţionarilor.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Art. 153²⁴

(1) Dacă consiliul de administraţie, respectiv directoratul, constată că, în urma unor pierderi, stabilite prin situaţiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societăţii, determinat ca diferenţă între totalul activelor şi totalul datoriilor acesteia, s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris, va convoca de îndată adunarea generală extraordinară pentru a decide dacă societatea trebuie să fie dizolvată.

(2) Prin actul constitutiv se poate stabili ca adunarea generală extraordinară să fie convocată chiar şi în cazul unei diminuări a activului net mai puţin semnificativă decât cea prevăzută la alin. (1), stabilindu-se acest nivel minim al activului net prin raportare la capitalul social subscris.

(3) Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va prezenta adunării generale extraordinare întrunite potrivit alin. (1) un raport cu privire la situaţia patrimonială a societăţii, însoţit de observaţii ale cenzorilor sau, după caz, ale auditorilor interni. Acest raport trebuie depus la sediul societăţii cu cel puţin o săptămână înainte de data adunării generale, pentru a putea fi consultat de orice acţionar interesat. În cadrul adunării generale extraordinare, consiliul de administraţie, respectiv directoratul, îi va informa pe acţionari cu privire la orice fapte relevante survenite după redactarea raportului scris.

(4) Dacă adunarea generală extraordinară nu hotărăşte dizolvarea societăţii, atunci societatea este obligată ca, cel târziu până la încheierea exerciţiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile şi sub rezerva dispoziţiilor art. 10, să procedeze la reducerea capitalului social cu un cuantum cel puţin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve, dacă în acest interval activul net al societăţii nu a fost reconstituit până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social.

(5) În cazul neîntrunirii adunării generale extraordinare în conformitate cu alin. (1) sau dacă adunarea generală extraordinară nu a putut delibera valabil nici în a doua convocare, orice persoană interesată se poate adresa instanţei pentru a cere dizolvarea societăţii. Dizolvarea poate fi cerută şi în cazul în care obligaţia impusă societăţii potrivit alin. (4) nu este respectată. În oricare dintre aceste cazuri instanţa poate acorda societăţii un termen ce nu poate depăşi 6 luni pentru regularizarea situaţiei. Societatea nu va fi dizolvată dacă reconstituirea activului net până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social are loc până în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de dizolvare.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 76/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă din 24 mai 2012, Monitorul Oficial 365/2012;

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 153 Sistemul dualist Societăţile pe acţiuni

Nume 

Email

Anunţă-mă dacă apar comentarii noi

Comentează

Adina 11.09.2014

153^24

1. Funcţionarea în condiţii propice a societăţii pe acţiuni depinde, în mod direct, de resursele financiare care îi stau la dispoziţie. Cum capitalul social constituie cea mai ieftină sursă de finanţare şi cum societatea pe acţiuni este constituită, de regulă, tocmai pentru a mobiliza asemenea resurse, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale manifestă o preocupare constantă pentru menţinerea şi dezvoltarea capitalului social, care reprezintă şi o limită de credibilitate a societăţii în raporturile cu terţii.

Atunci când acest capital se restrânge de o manieră dramatică, nu prin

Citește mai mult

voinţa asociaţilor ci pe calea unor pierderi suferite de societate, legea impune societăţii să reacţioneze, în primul rând, prin organele care asigură conducerea societăţii (în speţă, consiliul de administraţie sau directoratul).

Atunci când acestea constată, pe baza situaţiilor financiare anuale, că activul net al societăţii a scăzut sub jumătate din valoarea capitalului social subscris, au obligaţia de a convoca de îndată adunarea generală extraordinară a acţionarilor. Având în vedere ca organul competent să aprobe situaţiile financiare anuale este adunarea generală ordinară a acţionarilor, înseamnă că o eventuală constatare a scăderii activului net al societăţii sub limita prevăzută de acest text se va putea realiza, de consiliul de administraţie sau, după caz, directoratul societăţii pe acţiuni, numai după ţinerea acestei adunări.

Scăderea activului net se raportează la capitalul social subscris, şi nu la cel vărsat, împrejurare care, în cazul societăţii pe acţiuni, poate să creeze o imagine falsă cu privire la solvabilitatea societăţii. Astfel, la constituirea societăţii, acţionarii societăţii pe acţiuni pot să-şi verse aportul la capital în proporţie de 30% la subscriere şi diferenţa de 70% într-un termen de 12 luni pentru aporturi în numerar şi 2 ani pentru aporturi în natură; la majorarea capitalului, acest termen se prelungeşte până la trei ani. în aceste condiţii, este posibil ca, într-o anumită fază de existenţă a societăţii, când s-a vărsat doar 30% din capitalul subscris, aceasta să piardă integral capitalul vărsat, fără ca, totuşi, activul net să se fi diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris.

2. Scopul convocării adunării generale extraordinare a acţionarilor este acela ca aceasta să decidă dacă, în prezenţa acestei situaţii, societatea trebuie dizolvată. Actul constitutiv va putea să prevadă chiar şi o limită mai restrânsă a pierderilor faţă de care adunarea generală extraordinară urmează a fi convocată pentru a decide dacă societatea trebuie să fie dizolvată.

Pierderea activului net sub limita prevăzută mai sus sau sub limita prevăzută în actul constitutiv reprezintă o cauză de dizolvare a societăţii comerciale reglementată şi de art. 228 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale; oricum, nu suntem în prezenţa unei cauze care să conducă, în mod automat sau obligatoriu la dizolvare, întrucât, dacă adunarea nu hotărăşte dizolvarea, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prevede şi anumite soluţii alternative:

- societatea va putea decide să procedeze, cel târziu până la încheierea exerciţiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile, la reducerea capitalului cu un cuantum cel puţin egal cu cel al pierderilor, cu condiţia respectării minimul legal al capitalului societăţii pe acţiuni (90.000 lei);

- să acopere, în acelaşi interval de timp, pierderile din rezervele societăţii, dacă

valoarea acestora este superioară pierderilor;

- să reconstituie activul net al societăţii, în acelaşi interval, până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social subscris.

Pentru ca adunarea generală extraordinară să ia o decizie pe baza unor informaţii adecvate, consiliul de administraţie, respectiv directoratul, va prezenta acesteia un raport cu privire la situaţia patrimonială iar cenzorii sau auditorii interni vor aduce şi ei observaţiile lor. Orice acţionar interesat are acces la acest rapoarte sau informaţii precum şi la cele care au survenit până în momentul ţinerii adunării generale.

3. în cazul în care (a) adunarea generală extraordinară nu a fost convocată şi nu s-a întrunit, sau (b) s-a întrunit dar nu a putut lua o hotărâre pentru lipsă de cvorum sau (c) hotărârea luată privind una dintre soluţiile alternative menţionate mai sus nu a fost respectată, orice persoană interesată se poate adresa instanţei competente, solicitând ca aceasta să dispună dizolvarea societăţii.

Instanţa sesizată va putea acorda un moratoriu de cel mult 6 luni, termen menit regularizării situaţiei reclamate şi nu va putea pronunţa dizolvarea dacă în termenul acordat s-a produs această regularizare. Mai mult chiar, ca expresie a preocupării legiuitorului de a explora toate posibilităţile pentru a asigura supravieţuirea societăţii comerciale, societatea nu va fi dizolvată nici după pronunţarea hotărârii, dacă ea îşi reconstituie activul net până la nivelul unei valori cel puţin egale cu jumătate din capitalul social subscris, până în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare.

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^23

Toţi membrii organelor de conducere şi supraveghere a societăţii pe acţiuni au obligaţia de a participa la adunările generale ale acţionarilor. Nu este o atribuţie sau un drept, ci o obligaţie legală, a cărei nerespectare este, fără îndoială, un exemplu de justă cauză pentru revocarea acestora. Raţiunea instituirii acestei obligaţii este simplă: aceşti membri sunt cei care participă la convocarea adunării generale, la stabilirea ordinii de zi, la pregătirea materialelor supuse adunării generale şi a rapoartelor prezentate acesteia, astfel încât este imperios necesar ca aceştia să fie

Citește mai mult

prezenţi la prezentarea materialelor aflate la ordinea de zi, pentru a putea susţine măsurile propuse şi a oferi clarificările şi explicaţiile cerute de acţionari.

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^22

1. Enunţul acestui articol urmăreşte să definească şi să contureze capacitatea juridică a organelor societăţii pe acţiuni de a încheia anumite operaţiuni juridice în numele acesteia. Enumerarea organelor societăţii cărora li se aplică aceste interdicţii este deficitară, întrucât ignoră cele două alternative de conducere a societăţii pe acţiuni în sistemul unitar de administrare; în ipoteza în care consiliul de administrare îşi păstrează toate atribuţiile de conducere şi reprezentare, enunţul este corect; în ipoteza în care consiliul de administrare delegă conducerea societăţii, textul

Citește mai mult

îi omite pe directorii societăţii pe acţiuni, cei care reprezintă societatea şi încheie acte în numele acesteia; pe de altă parte, în aceeaşi ipoteză, în care consiliul de administraţie a delegat conducerea societăţii către directori, menţionarea consiliului de administraţie este inutilă, acesta nemaivând puteri de reprezentare în exterior şi, în consecinţă, nemaifiind îndreptăţit să încheie acte în numele şi în contul societăţii.

2. Textul subliniază, încă o dată - dacă mai era necesar - că reprezentanţii societăţii lucrează în numele şi pe contul acesteia şi reia, în alt registru, textul clasic al art. 146 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, abrogat prin dispoziţiile Legii nr. 441/2006.

Actele cu privire la care se aplică limitarea de competenţă sunt acte de dobândire de bunuri pentru societate, de înstrăinare de bunuri din patrimoniul societăţii, de închiriere a acestora, de schimb de bunuri sau de constituire de garanţii reale asupra bunurilor aflate în patrimoniul societăţii. Limita de valoare până la care aceste organe ale societăţii au deplină competenţă este de cel mult jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului juridic - o limită confortabilă pentru membrii acestor organe, ţinând cont că, de regulă, valoarea reală, de piaţă, a bunurilor societăţii este mai mare decât valoarea contabilă.

Dacă actele juridice menţionate privesc bunuri sau active cu o valoare mai mare decât jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului, atunci operaţiunea nu se va putea face decât cu aprobarea adunării generale a acţionarilor, în condiţiile art. 115 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Este o trimitere inechivocă la modul de adoptare a hotărârilor adunării generale extraordinare a acţionarilor, ceea ne îndreptăţeşte să credem că şi competenţa aparţine acestei adunări şi că nu este posibil ca această aprobare să fie dată şi de adunarea generală ordinară, dar cu cvorumul şi majoritatea menţionate la art. 115 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

3. în doctrină s-au susţinut două opinii contrare privind sancţiunea ce se aplică nerespectării cerinţei aprobării adunării generale extraordinare. într-o primă opinie, s-a susţinut că actul juridic astfel încheiat este şi rămâne valabil, cu excepţia cazului în care se face dovada că terţii ştiau că valoarea actului depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii la data încheierii actului289). într-o altă opinie, sancţiunea este nulitatea absolută, chiar dacă aceasta poate fi acoperită prin aprobarea ulterioară a adunării generale a acţionarilor, întrucât dacă actele sunt săvârşite cu depăşirea limitelor legale ale împuternicirii reprezentanţilor societăţii, obligaţiile ce rezultă nu sunt opozabile societăţii, pentru că orice creditor trebuie să cunoască limitele legale ale puterilor administratorilor. împărtăşim această din urmă opinie privind nulitatea actului juridic astfel încheiat, chiar dacă nu exact pentru aceleaşi motive arătate de autorul mai înainte citat.

Astfel, art. 55 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale arată că, „în raporturile cu terţii, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depăşesc obiectul de activitate al societăţii, în afară de cazul în care ea dovedeşte că terţii cunoşteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depăşirea acestuia ori când actele astfel încheiate depăşesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective."

Articolul 55 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale enunţă, deci, regula asumării de către societate a actelor încheiate prin organele sale, chiar dacă acestea depăşesc obiectul său de activitate. De la această regulă legea reglementează însă două excepţii: (a) când societatea dovedeşte că terţii fie cunoşteau fie trebuiau să cunoască, în împrejurările date, depăşirea obiectului de activitate şi (b) când actele astfel încheiate depăşesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective.

4. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale face, astfel, o necesară distincţie între încălcarea obiectului de activitate stabilit prin actul constitutiv şi încălcarea limitelor puterilor stabilite acestor organe prin lege. Depăşirea obiectului de activitate, ca neregularitate a actelor încheiate de societate, primeşte un tratament deosebit în raport de aceste două ipoteze, distincte.

Atunci când depăşirea obiectului de activitate se face cu încălcarea limitelor puterilor pe care legea le conferă organelor societăţii, societatea nu va fi valabil angajată, faţă de terţi, pentru actele astfel încheiate prin organele sale. Făcând aplicarea prevederilor art. 34 din Decretul nr. 31/1954, actul este nul. Este exact cazul înstrăinării unui activ a cărui valoare depăşeşte jumătate din valoarea contabilă a activelor societăţii, la data încheierii actului juridic, fără a obţine aprobarea adunării generale a acţionarilor.

5. Atunci când membrii consiliului de administraţie sau ai directoratului ori, după caz, directorii societăţii pe acţiuni încheie acte juridice de dispoziţie cu privire la bunurile societăţii, acestea se consideră valabil încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societăţii, adoptate cu respectarea condiţiilor legale sau statutare (art. 70" Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale). De asemenea, chiar dacă actul de dispoziţie urmează a se încheia în formă autentică, reprezentanţii legali reprezintă valabil societatea în baza unor hotărâri sau împuterniciri sub semnătură privată, dacă aceasta este emisă cu respectarea condiţiilor legii, ale actelor constitutive sau ale hotărârilor organelor statutare ale societăţii (art. III din O.U.G. nr. 52/2008).

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^19

1. Societatea pe acţiuni are obligaţia legală de a efectua publicitatea anumitor acte care privesc viaţa societară, inclusiv numirea sau revocarea reprezentanţilor săi. Potrivit prevederilor art. 54 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, societatea nu poate invoca faţă de terţi numirea reprezentanţilor sau a membrilor organelor societăţii sau încetarea acestor funcţii, dacă acestea nu au fost publicate în conformitate cu legea. Mai mult, nicio neregularitate în numirea acestor reprezentanţi sau membri nu poate fi opusă terţilor, după ce această numire a fost

Citește mai mult

publicată în conformitate cu legea, cu excepţia situaţiei în care terţii cunoşteau această neregularitate. în fine, reprezentanţii societăţii sunt obligaţi, potrivit prevederilor art. 45 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, să depună la oficiul registrului comerţului semnăturile lor.

Tot acest ansamblu de prevederi creează un regim propriu unei obligaţii legale de publicitate, ce revine societăţilor comerciale şi care se întregeşte, în ceea ce priveşte societatea pe acţiuni, cu prevederile acestui articol, care impune acesteia sa îndeplinească publicitatea legală a numirii sau schimbării unei categorii întregi de reprezentanţi ai societăţii sau membri ai organelor acesteia.

2. Numirile sau schimbările vizate de acest articol privesc pe administratorii şi directorii, respectiv membrii consiliului de supraveghere şi membrii directoratului societăţii pe acţiuni. Obligaţia de a îndeplini formalităţile de publicitate legală reprezintă datoria consiliului de administraţie, pentru numirile şi schimbările care privesc persoana administratorilor şi directorilor, şi a directoratului, pentru numirile şi schimbările care privesc persoana membrilor consiliului de supraveghere sau ai directoratului.

Se poate observa că, deşi Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale a optat, în situaţia celor două sisteme distincte de administrare, pentru soluţii diferite (a aşezat această obligaţie, în sistemul unitar, în sarcina organului de supraveghere, iar în sistemul dualist, în sarcina organului de conducere), totuşi, ambele organe chemate să îndeplinească această obligaţie de publicitate au, cel puţin, vocaţia reprezentării societăţii în raporturile cu terţii.

Acolo unde, în sistemul unitar, consiliul de administraţie a delegat conducere societăţii către directori, considerăm ca, acestora din urmă, fiind cei care reprezintă şi angajează societatea în raporturile cu terţii, ar fi trebuit să le revină competenţa efectuării publicităţii legale şi nu consiliului de administraţie, care rămâne doar un organ de supraveghere şi care reprezintă societatea numai în raport cu directorii [art. 1432 alin. (4) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].

De asemenea, este de remarcat o necorelare între prevederile art. 153^3 alin. (5) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit cărora directoratul înregistrează la registrul comerţului numele persoanelor împuternicite să reprezinte societatea, în timp ce acest articol, examinat aici, impune acestora să înregistreze nu numai pe membrii directoratului (care reprezintă societatea, împreună sau separat) ci şi orice schimbări privind persoana membrilor consiliului de supraveghere, care nu au atribuţii de reprezentare a societăţii. Acest articol 153^19 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale lărgeşte, astfel, sfera persoanelor a cărei înregistrare cade în obligaţia membrilor directoratului.

3. Obligaţia de publicitate reglementată de acest articol se referă la numirile sau schimbările din funcţie nu numai a reprezentanţilor societăţii, ci a tuturor membrilor organelor menţionate (consiliu de administraţie, directori, consiliu de supraveghere..

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^18

1. Remuneraţia membrilor organelor de conducere şi supraveghere a activităţii societăţii pe acţiuni reprezintă una dintre principalele motivaţii ale îndeplinirii, de către aceştia, a sarcinilor ce le revin, în condiţii corespunzătoare. Pentru a evita un subiectivism inerent, legea atribuie sarcina stabilirii acestei remuneraţii organelor ierarhic superioare celor astfel remuneraţi.

Remuneraţia directorilor (în sistemul unitar) şi a membrilor directoratului (în sistemul dualist) este stabilită de consiliul de administraţie [art. 142 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile

Citește mai mult

comerciale] şi respectiv de consiliul de supraveghere [art. 153 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale]. Remuneraţia administratorilor sau ai membrilor consiliului de supraveghere se stabileşte fie prin hotărârea adunării generale a acţionarilor [art. 111 alin. (2) lit. c) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale] fie prin prevederile actului constitutiv.

Stabilirea acestor remuneraţii reprezintă un demers care trebuie să asigure echilibrul între posibilităţile financiare ale societăţii, prezente şi previzibile pe termen mediu şi necesitatea motivării membrilor acestor organe, corespunzător sarcinilor şi responsabilităţilor ce le revin.

2. Remuneraţia acestor persoane este una dintre contraprestaţiile contractuale ce revine societăţii în calitate de mandant, fiind definită, în condiţiile art. 385 C. com., drept suma ce se datoreşte mandatarului pentru executarea mandatului. în practică, pentru a conferi acestei remuneraţii un caracter stimulativ, ea poate fi compusă dintr-o sumă fixă şi o sumă variabilă, determinată prin raportare la performanţele financiare realizate anual de societate.

Persoanele care în cadrul acestor organe de conducere şi supraveghere exercită atribuţii specifice sau suplimentare - cum sunt membrii comitetelor consultative constituite în domenii precum auditul, remunerarea sau nominalizarea unor candidaţi pentru posturi de conducere - sunt îndreptăţite la o remuneraţie suplimentară, care se stabileşte de consiliul de administraţie, respectiv de consiliul de supraveghere.

3. Limitele tuturor acestor remuneraţii precum şi orice alte avantaje acordate membrilor consiliului de administraţie sau consiliului de supraveghere sunt stabilite fie prin actul constitutiv, fie prin hotărârea adunării generale ordinare a acţionarilor. Membrii comitetului de remunerare constituit în cadrul consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere sunt cei care pot face recomandări pentru aceste limite, care pot reprezenta un multiplu al salariului minim sau mediu pe societate sau, în cazul remuneraţiilor suplimentare, o fracţie a remuneraţiei de bază ce revine membrilor consiliului de administraţie sau de supraveghere.

Este de reţinut că, potrivit prevederilor art. 1382 alin. (2) lit. c) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale şi a prevederilor art. 1538 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, administratorul sau membrul consiliului de supraveghere care primeşte remuneraţii suplimentare sau alte avantaje, altele decât cele corespunzătoare calităţii de administrator neexecutiv sau membru al consiliului de supraveghere, nu poate fi considerat independent.

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^17

Potrivit prevederilor Secţiunii a Vl-a a Principiilor OECD privind guvernarea corporatistă, membrii organelor de conducere şi supraveghere au o obligaţie de informare şi transparenţă, atât faţă de societate cât şi faţă de acţionarii acesteia. Această obligaţie, care într-un sens larg este acoperită de obligaţia de loialitate reglementată de prevederile art. 144" Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, constă în raportarea oricărui conflict de interese între aceştia şi societate (art. 144* Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), în transmiterea unor rapoarte

Citește mai mult

periodice, întocmite în mod regulat şi cuprinzător, asupra operaţiunilor întreprinse şi asupra celor avute în vedere (art. 143" Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale) sau în comunicarea oricăror informaţii care pot avea o influenţă semnificativă asupra situaţiei societăţii (art. 153^4 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale).

Ca o aplicaţie specială şi anticipativă a acestor obligaţii de informare şi transparenţă, candidaţii pentru funcţiile de membri ai organelor de conducere şi supraveghere ale societăţii pe acţiuni au obligaţia de a comunica societăţii, reprezentată, după caz, prin adunarea generală a acţionarilor sau consiliul de administraţie (în sistemul unitar) ori consiliul de supraveghere (în sistemul dualist), informaţii privind (a) orice posibil conflict de interese, (b) funcţii deţinute în cadrul unor societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, (c) calitatea lor de asociat cu răspundere nelimitată în asemenea societăţi, (d) orice comerţ concurent sau asemănător celui exercitat de societatea la care sunt nominalizaţi sau (e) numărul de mandate deţinute concomitent ca membru al consiliului de administraţie sau de supraveghere al altor societăţi comerciale pe acţiuni, care îşi au sediul în România.

Reglementarea acestor obligaţii de informare este o măsură de prudenţă adoptată de legiuitor pentru a evita survenirea şi sancţionarea situaţiilor reglementate de art. 153^15 şi art. 153^16 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^16

I. Interdicţia de a exercita concomitent mai mult 5 mandate de administrator şi/sau de membru al consiliului de supraveghere în societăţi pe acţiuni al căror sediu se află pe teritoriul României

1. Examinând dispoziţiile acestui articol prin raportare la cele ale articolului precedent, constatăm că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu manifestă aceeaşi exigenţă, sporită, faţă de administratorii societăţii pe acţiuni (în sistemul unitar) sau, după caz, faţă de membrii consiliului de supraveghere ai societăţii pe acţiuni (în sistemul dualist). Cu alte cuvinte, chiar dacă

Citește mai mult

sunt ţinuţi de obligaţiile de prudenţă şi diligenţă precum şi de loialitate faţă de societate şi de raportare a oricăror interese contrare intereselor societăţii, cu consecinţa abţinerii de la deliberările care privesc operaţiuni cu privire la care au asemenea interese [ art. 144", art. 144* alin. (1) şi art. 1538 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale], aceştia nu sunt afectaţi de o interdicţie expresă de a fi membri în consiliul de administraţie sau de supraveghere al unei societăţi concurente sau care are acelaşi obiect de activitate cu cel al societăţii în care aceştia exercită atribuţii de conducere sau supraveghere.

2. Ei nu pot însă exercita mai mult de 5 mandate concomitente de administrator şi/sau membru al unui consiliu de supraveghere în societăţile pe acţiuni. Această limitare nu priveşte orice formă de societate comercială, ci doar societăţile pe acţiuni şi numai dacă acestea sunt persoane juridice române. Interdicţia priveşte orice persoană fizică, indiferent dacă aceasta îşi exercită mandatul în nume propriu sau ca reprezentant permanent al unei persoane juridice.

în schimb, din interpretarea per a contrario a normei juridice, rezultă că interdicţia nu priveşte persoanele juridice care au calitatea de membru în consiliul de administraţie sau de supraveghere şi care pot exercita un număr nelimitat de mandate concomitente, cu condiţia ca reprezentanţii lor să nu încalce numărul maxim de mandate concomitente admis de lege.

De asemenea, interdicţia nu se aplică persoanei fizice care (a) deţine în proprietate cel puţin o pătrime din totalul acţiunilor societăţii în care exercită mandatul de membru în consiliul de administraţie sau de supraveghere sau care (b) este membru în consiliul de administraţie sau de supraveghere al unei societăţi pe acţiuni care deţine această cotă în societatea arătată. Această eliminare a interdicţiei, în cazurile arătate mai sus, este justificată prin interesul major pe care un asemenea acţionar îl are în monitorizarea directă a activităţii în care deţine o cotă de acţiuni mai mult decât semnificativă.

II. Consecinţele încălcării interdicţiei reglementate de art. 153^16

3. Sancţiunea nerespectării acestei interdicţii intervine în două etape. într-o primă fază, legea cere celui care încalcă interdicţia să-şi dea demisia din funcţiile deţinute peste limita legală a mandatelor concomitente. Legea fixează un termen de o lună în care cel implicat poate să opteze cu privire la funcţiile din care înţelege să îşi dea demisia, pentru a reintra în sfera numărului de mandate, fără a suporta niciun fel de consecinţe. Termenul curge de la data apariţiei stării de incompatibilitate.

Dacă această demisie nu survine în termen de o lună de la data apariţiei situaţiei de incompatibilitate, membrul în consiliul de administraţie sau de supraveghere care se

află în stare de incompatibilitate va pierde mandatul sau mandatele obţinute peste limita legală, în ordinea survenirii lor şi va fi obligat să restituie societăţii sau societăţilor respective remuneraţia şi orice alte beneficii sau avantaje obţinute în temeiul calităţii exercitate peste numărul legal de mandate concomitente.

Acest efect este unul de drept, produs ope legis, astfel încât el se produce chiar dacă societăţile la care o persoană deţine funcţia de membru în consiliul de administraţie sau de supraveghere cu depăşirea numărului de mandate concomitent nu cunosc situaţia de incompatibilitate; acestea nu trebuie să facă altceva decât să constate situaţia de incompatibilitate şi, la împlinirea termenului de o lună reglementat de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, să ia act de încetarea calităţii de membru în consiliul de administraţie sau de supraveghere al celui afectat de dispoziţiile legii.

Pe aceeaşi dată, a pierderii de drept a calităţii de membru în consiliul de administraţie sau de supraveghere, se naşte şi dreptul respectivei societăţi de a se îndrepta asupra celui care a depăşit numărul legal de mandate concomitente, pentru a obţine restituirea remuneraţiei şi a altor beneficii primite de la societatea în care a exercitat acest mandat nelegal.

4. Interdicţia instituită de acest articol nu instituie o incapacitate, ci doar o incompatibilitate a celor în cauză; astfel, legea declară că deliberările şi deciziile la care acesta a luat parte sunt şi rămân valabile din punct de vedere juridic.

Dar, întrucât legea declară, în mod expres, că, în ipoteza încălcării acestei interdicţii, suntem în prezenţa unei stări de incompatibilitate280, devin aplicabile şi prevederile art. 277 alin. (1) şi (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, potrivit cărora administratorul care exercită funcţia sau însărcinarea sa cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi referitoare la incompatibilitate se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

Cum dispoziţiile art. 277 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu se aplică şi membrilor consiliului de supraveghere, rezultă, din interpretarea coroborată a acestor articole, că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale creează o discriminare între aceste două categorii de funcţii societare, care răspund diferit pentru abateri de aceeaşi gravitate.

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^13

1. Exerciţiul conducerii societăţii pe acţiuni se identifică, sub raport subiectiv, cu exerciţiul puterii în cadrul structurii societare şi în raporturile acesteia cu acţionarii, personalul, clienţii, colaboratorii sau terţii propriu-zişi. O asemenea putere decurge nu numai din legitimitatea ei legală sau statutară, ci rezidă şi în personalitatea conducătorului, angajamentul său sau ţelul propus, în responsabilitatea personală ce revine acestuia.

De aceea, pentru a conferi consistenţă şi omogenitate actului de conducere, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stabileşte că cei

Citește mai mult

care exercită conducerea, atât în sistemul unitar cât şi în cel dualist, respectiv directorii societăţii pe acţiuni şi membrii directoratului, trebuie să fie persoane fizice - eliminând astfel posibilitatea ca în aceste poziţii să fie numite persoane juridice, care să exercite conducerea societăţii prin diverse persoane fizice, cu prezenţă efemeră pe scena societară.

2. în schimb, o persoană juridică poate fi numită administrator sau membru al consiliului de supraveghere al unei societăţi pe acţiuni. Soluţia era cuprinsă deja în textul art. 139, abrogat prin Legea nr. 441/2006, cu referire la poziţia de administrator al societăţii. Persoana juridică are obligaţia de a-şi desemna un reprezentant permanent, persoană fizică, care are aceeaşi figură juridică, sub raportul condiţiilor, obligaţiilor şi răspunderii, cu persoanele fizice care exercită, în nume propriu, calitatea de administratori ai societăţii sau membri ai consiliului de supraveghere.

Aceşti reprezentanţi permanenţi au o răspundere solidară cu persoana juridică ce i-a numit şi pot fi înlocuiţi oricând de aceasta, care are obligaţia de a numi, în acelaşi timp, un înlocuitor. Cei înlocuiţi, neexercitând un mandat în nume propriu, nu pot avea dreptul la daune-interese faţă de societate, în caz de înlocuire fără justă cauză, dar pot exercita un asemenea drept faţă de persoana juridică al cărei reprezentant permanent au fost în consiliul de administraţie sau de supraveghere.

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^12

1. Cele două sisteme distincte de administrare a societăţii pe acţiuni prezintă, nu întâmplător, o serie de similitudini. Sistemul unitar este prototipul sistemului de administrare eficientă, sistemul tradiţional; sistemul dualist este, în primul rând, o dezvoltare a sistemului unitar, în încercarea de modernizare şi transformare a acestuia din urmă într-un instrument apt să răspundă exigenţelor guvernării corporatiste. în practică, sistemul dualist şi sistemul unitar, urmăresc ţinte şi folosesc metode convergente, motiv pentru care ele prezintă, deopotrivă, atractivitate pentru

Citește mai mult

întreprinzători.

Chiar dacă, în teorie, cele două sisteme sunt croite pe criterii distincte, ele răspund aceloraşi cerinţe şi pot fi utilizate, deopotrivă, pentru a oferi protecţia şi transparenţa urmărite atât de acţionari cât şi de terţi: în sistemul unitar, consiliul de administraţie care a delegat competenţele de conducere a societăţii către directori exercită asupra acestora o supraveghere asemănătoare monitorizării pe care consiliul de supraveghere o practică asupra activităţii directoratului. La rândul lor, directorii societăţii pe acţiuni şi membrii directoratului sunt însărcinaţi cu conducerea activităţii societăţii pe acţiuni, chiar dacă primii exercită puteri delegate iar ceilalţi îndeplinesc atribuţii proprii şi exclusive.

De aceea, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, pe bună dreptate, pentru raţiuni de eficienţă redacţională, a optat să reglementeze o serie de dispoziţii comune sistemului unitar şi sistemului dualist de administrare a societăţii pe acţiuni.

2. Primii membri ai consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere au un mandat limitat la doi ani; este, probabil, o manifestare a prudenţei legiuitorului, care are în vedere că primii doi ani din viaţa unei societăţi sunt cei mai dificili, supunând unei uzuri accentuate funcţiile de conducere, astfel încât sfârşitul acestei perioade este cel mai potrivit pentru o împrospătare a acestora.

Pentru mandatele ulterioare, actul constitutiv poate să prevadă durate mai mari, dar care să nu depăşească patru ani. Atât administratorii, cât şi membrii consiliului de supraveghere sunt reeligibili, dar nu pot îndeplini mai mult de 5 mandate, concomitent, în diverse societăţi pe acţiuni.

3. Dacă, în practică, durata unui asemenea mandat este depăşită suntem în prezenţa unui mandat expirat, astfel încât, în absenţa unor dispoziţii specifice ale Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, consecinţele continuării lui se supun regulilor dreptului comun. Mandatul fiind stabilit pentru o durată fixă, se prezintă ca un raport juridic afectat de un termen extinctiv, astfel încât, între părţi, încetează de drept, la expirarea duratei, dacă părţile nu au prelungit această durată, prin realegerea administratorilor sau membrilor consiliului de supraveghere.

La prima vedere, s-ar putea susţine teza potrivit căreia, dispărând suportul convenţional al raportului juridic ce leagă societatea de aceste persoane, continuarea de către aceştia a exercitării atribuţiilor ce le reveneau potrivit legii sau actului constitutiv, coroborată cu lipsa de reacţie a societăţii, echivalează cu acceptarea tacită a unui nou mandat, fără termen, încheiat între societatea mandant şi administratorul sau membrul consiliului de supraveghere, producând, faţă de terţi, toate efectele unui mandat aparent.

Dar, dispoziţiile alin. (3) ale acestui art. 153 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prevăd că numirea unui administrator sau membru al consiliului de supraveghere ori al directoratului este valabilă juridic numai clacă a fost expres acceptată de aceştia. Această condiţie „extermină" teoria mandatului aparent sau a mandatului de fapt, în materia societăţilor comerciale pe acţiuni. Acceptarea expresă presupune un act explicit prin care mandatarul exprimă acceptarea mandatului şi presupune, în mod rezonabil, o anterioară numire a sa în funcţie, având un caracter la fel de explicit. Acceptarea sau continuarea tacită a mandatului este astfel exclusă.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 54 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, societatea nu poate invoca faţă de terţi numirile în funcţie sau încetarea funcţiei de administrator sau membru al consiliului de supraveghere, dacă ele nu au fost publicate în conformitate cu legea, publicitate cerută de prevederile art. 15319 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Rezultă că societatea care a încredinţat un mandat pentru una dintre funcţiile menţionate mai sus, fără a face publicitatea legală aferentă, prin publicare în Monitorul Oficial şi înregistrare în registrul comerţului, se supune riscului ca terţii de bună-credinţă, care nu au cunoscut încetarea mandatului şi acceptarea tacită a unui nou mandat, să poată opta pentru menţinerea contractelor încheiat în aceste condiţii cu societatea sau pentru invocarea lipsei publicităţii acestor evenimente, urmărind astfel a fi exoneraţi de efectele contractelor astfel încheiate cu societatea.

4. Membrii consiliului de supraveghere, ai consiliului de administraţie şi ai directoratului (dar şi directorii societăţii pe acţiuni - art. 152 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), trebuie să fie asiguraţi pentru răspundere profesională.2781 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale rămâne însă discretă în ceea ce priveşte detaliile semnificative ale acestei obligaţii: care este valoarea asigurată, cine este beneficiarul, dacă asigurarea se încheie pentru fiecare mandat concomitent sau poate acoperi toate mandatele concomitente şi alte chestiuni practice, dar care nu îşi găsesc răspuns în lege.

Extrapolând regulile care guvernează stabilirea remuneraţiei aferente acestor funcţii, este rezonabil să credem că valoarea asigurată ar trebui să fie stabilită fie de adunarea generală (cel puţin pentru membrii consiliului de supraveghere şi ai consiliului de administraţie), fie de consiliul de supraveghere sau de consiliul de administraţie (cel mult pentru directorii societăţii pe acţiuni sau membrii directoratului). Soluţia prevederii acestor limite de valoare în actul constitutiv este incomodă şi rigidă, dar acceptabilă sub raport teoretic.

Răspunde

Cristina 1.07.2024

La schimbarea formei de administrare a unei societati, din sistem unitar in sistem dualist (si invers), membrii noilor structuri de conducere - ai consiliului de supraveghere si directorat, de exemplu, vor fi numiti pe mandat de 2 ani sau de pana la 4 ani? Mai trebuie acestia sa fie mentionati in Actul constitutiv al societatii? Cum este asigurata continuitatea afacerii, daca actionarii decid schimbata formei de administrare a societatii, avand in vedere ca aceasta implica modificarea actului constitutiv si numirea de membri in noile structuri de conducere? Mai ales, tinand cont si de faptul

Citește mai mult

ca numirea membrilor Directoratului este facuta de catre Consiliul de Supraveghere, nu de catre AGA.

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^11

1. La fel ca şi consiliul de administraţie, consiliul de supraveghere se întruneşte cel puţin o dată la trei luni. Convocarea consiliului este o atribuţie a preşedintelui acestuia, dar ea poate fi realizată şi la cererea motivată a cel puţin 2 membri ai consiliului sau la cererea directoratului. Preşedintele consiliului stabileşte şi ordinea de zi, atunci când şedinţa acestuia se ţine urmare convocării făcute de el, din proprie iniţiativă sau la cererea celor îndreptăţiţi; atunci când preşedintele refuză sau omite să dea curs cererii motivate de convocare, şedinţa consiliului va fi

Citește mai mult

convocată de autorii cererii, care stabilesc şi ordinea de zi a şedinţei.

2. Şedinţa consiliului se va ţine în termen de cel mult 15 zile de la data convocării şi, în toate situaţiile, va fi prezidată de preşedintele consiliului. La şedinţă pot fi convocaţi şi participa şi membrii directoratului, pentru a da lămuriri şi informaţii cu privire la problemele dezbătute la ordinea de zi şi pentru a lua cunoştinţă, în mod direct, de deciziile adoptate.

Lucrările şedinţei sunt consemnate într-un proces-verbal, redactat de un secretariat tehnic şi semnat, cel puţin, de preşedinte şi de un alt membru al consiliului de supraveghere. Procesul-verbal trebuie să conţină toate elementele enumerate de lege (numele participanţilor, ordinea de zi, ordinea deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite şi opiniile separate) şi să redea fidel dezbaterile consiliului.

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^10

1. La fel ca şi consiliul de administraţie, care exercită atribuţii oarecum asemănătoare în sistemul unitar de administrare al societăţii pe acţiuni, consiliul de supraveghere poate să se sprijine, în activitatea sa, prin verificările, investigaţiile şi recomandările unor comitete cu rol consultativ, formate din cel puţin doi membri ai consiliului, dintre care unul trebuie să fie, în mod obligatoriu, independent, în condiţiile art. 1382 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Ca regulă, constituirea acestor comitete este facultativă iar domeniile în care aceste

Citește mai mult

comitete îşi pot desfăşura activitatea sunt doar sugerate de legiuitor - auditul, remunerarea sau nominalizarea unor candidaţi pentru posturi de conducere. Propunerile şi rezultatele activităţii acestor comitete sunt cuprinse în rapoarte ce se înaintează regulat consiliului de supraveghere.

2. Preşedintele directoratului poate ti cooptat în comitetul de nominalizare, fără a deveni, evident, membru al consiliului. Această soluţie, de compromis, are în vedere că, deşi consiliul de supraveghere este cel care numeşte şi revocă membrii directoratului, acesta este condus de preşedintele său, care este cel mai în măsură să sugereze componenţa echipei cu care va lucra - de exemplu, în cazul vacanţei unui post, când este desemnat un alt membru al directoratului.

Fără a fi o limitare a competenţelor consiliului de supraveghere, prezenţa în acest comitet a preşedintelui directoratului poate influenţa nominalizările făcute pentru posturi de conducere. Este adevărat că nu este clar la ce „posturi de conducere" se referă legea, întrucât consiliul numeşte numai membrii directoratului, restul personalului fiind selectat de directorat, căruia îi revine conducerea în exclusivitate a societăţii pe acţiuni.

3. Dacă societatea pe acţiuni, care a optat pentru sistemul dualist, a constituit un comitet de audit în cadrul consiliului de supraveghere, atunci acest comitet, la fel ca şi în sistemul unitar de administrare, trebuie să aibă în compunerea sa cel puţin doi membri, dintre care unul independent şi unul cu experienţă în aplicarea principiilor contabile sau în audit financiar. în lipsa unor precizări contrare, s-ar putea ca aceeaşi persoană să întrunească ambele calităţi cerute de lege: să fie independentă şi să aibă experienţa cerută în aplicarea principiilor contabile sau în audit financiar.

în lipsa altor criterii, expres stabilite de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, independenţa membrilor consiliului de supraveghere ar putea fi sporită prin prisma criteriilor negative reglementate de art. 1382 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale pentru determinarea independenţei unui administrator.

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^9

1. Atribuţiile principale ale consiliului de supraveghere sunt cele proprii activităţii de control şi monitorizare a activităţii de conducere a societăţii:

a) exercită controlul permanent asupra conducerii societăţii de către directorat.

Acest control nu se suprapune controlului de natură preponderent financiară realizat de cenzorii sau, după caz, auditorii societăţii precum şi în cadrul auditului situaţiilor financiare al societăţii. Suntem în prezenţa unui control supraordonat, realizat de un organ cu atribuţii de decizie şi care are putere de a desemna şi revoca membrii directoratului.

Citește mai mult

Acest control se exercită atât prin accesul la informarea periodică făcută de directorat (cel puţin o dată la 3 luni) şi la informările punctuale prezentate cu privire la evenimentele ce ar putea avea o influenţă semnificativă asupra activităţii şi rezultatelor societăţii, cât şi prin cererile de informaţii, verificările şi investigaţiile pe care are dreptul de a le dispune sau efectua consiliul de supraveghere.

b) numeşte şi revocă membrii directoratului. Este un atribut care reflectă poziţia ierarhică superioară a consiliului de supraveghere şi care conferă consistenţă dreptului de control exercitat de acesta asupra directoratului. Dreptul de numire a membrilor directoratului este însoţit şi de atribuţia de a stabili remuneraţia acestora [art. 153^8 alin (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale]. Dreptul de revocare a membrilor directoratului poate fi exercitat oricând dar, dacă revocarea este fără cauză, atunci cei revocaţi sunt îndreptăţiţi la daune-interese. Acestea se datorează de societate, în numele căreia lucrează membrii consiliului, dar societatea, în baza principiilor de drept comun care reglementează regimul mandatului, se poate întoarce împotriva celor care au dispus revocarea abuzivă.

c) verifică conformitatea cu legea, cu actul constitutiv şi cu hotărârile adunării generale a operaţiunilor de conducere a societăţii. Este un control de legalitate, de regularitate, care este contopit în cadrul atribuţiilor mai largi de control permanent asupra conducerii societăţii de către directorat. Reprezintă şi o activitate de urmărire a aplicării întocmai a hotărârilor adunării generale a acţionarilor, care ar putea fi exercitată prin formarea unui comitet consultativ însărcinat cu efectuarea de verificări şi investigaţii şi cu redactarea unor recomandări pentru consiliu.

d) raportează cel puţin o dată pe an adunării generale a acţionarilor cu privire la activitatea de supraveghere desfăşurată. Această normă are în vedere, în primul rând, raportarea făcută de consiliu în faţa adunării generale ordinare a acţionarilor, care are ca atribuţie principală să discute şi să aprobe situaţiile financiare ale societăţii, în baza unor asemenea rapoarte ale consiliului de supraveghere. Dar, având în vedere că legea permite consiliului de supraveghere să convoace adunarea generală a acţionarilor, în situaţii excepţionale şi în interesul societăţii, este evident că asemenea raportări vor trebui să fie făcute şi cu asemenea ocazii.

2. Atribuţia de convocare a adunării generale a acţionarilor, menţionată mai sus, este o competenţă excepţională, care iese din sfera competenţelor uzuale ale consiliului de supraveghere. Dar ea este tocmai rezultatul exercitării acestor competenţe de control: în situaţii extraordinare, când constată, în urma exercitării atribuţiilor sale de control, verificare, investigare şi supraveghere, că în viaţa societăţii s-au produs sau există riscul să se producă evenimente excepţionale, care necesită intervenţia adunării generale a acţionarilor, consiliul trebuie să ia decizia convocării acesteia.

reglementarea dreptului consiliului de supraveghere de a exercita această atribuţie trebuie interpretată ca o derogare expresă de la prevederile art. 117 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care prevede că adunarea generală a acţionarilor este convocată de consiliul de administraţie, respectiv de directorat.

3. Chiar dacă nu exercită şi nu îi pot fi transferate competenţe de conducere a societăţii, consiliul de supraveghere exercită, în cadrul raporturilor interne ale organelor societăţii, o putere superioară directoratului. Pe de altă parte, având în vedere atribuţiile sale de control supraordonat, consiliul de supraveghere - ca un adevărat sfat al bătrânilor - este compus din persoane a căror competenţă profesională ar trebui să fie - implicit - superioară sau cel puţin egală celei a membrilor di rectoratul. De aceea, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale permite ca actul constitutiv să menţioneze că anumite tipuri de operaţiuni (atât sub aspect valoric cât şi al naturii lor) nu pot fi efectuate decât cu acordul consiliului, în fond, şi această măsură este o formă indirectă de monitorizare a activităţii de conducere a societăţii.

Este, probabil, semnificativ faptul că, în timp ce art. 153^8 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale arată că actul constitutiv poate impune condiţii de profesionalism pentru membrii consiliului de supraveghere, asemenea exigenţe nu sunt reglementate pentru membrii directoratului.

Dacă directoratul nu poate obţine acest acord al consiliului, el se poate adresa adunării generale ordinare - procedură greoaie şi de durată, care arată cât de greu atârnă acest acord în dinamica operaţiunilor societăţii. De altfel, tot pentru a întări poziţia de autoritate a consiliului de supraveghere, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stabileşte că adunarea generală, la cererea directoratului, poate trece peste refuzul consiliului şi să aprobe operaţiunea respectivă, numai cu o majoritate de trei pătrimi din numărul voturilor acţionarilor prezenţi.

Actul constitutiv nu poate stabili o altă majoritate şi nici stipula alte condiţii - încă o măsură de protecţie a deciziilor consiliului de supraveghere prin care acesta nu este de acord cu anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni propuse de directorat.

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^8

1. Justificarea structurii sistemului dualist constă în separarea, atât sub raport funcţional cât şi compartimentai, a competenţelor de conducere, de control şi de execuţie proprii activităţii societăţii pe acţiuni. De aceea, membrii consiliului de supraveghere nu pot fi, concomitent, membrii ai directoratului şi nu pot cumula calitatea de membru al consiliului de supraveghere cu cea de salariat al societăţii.

Scopul acestei interdicţii este acela de a conserva independenţa membrilor consiliului de supraveghere, care nu trebuie să cumuleze poziţii distincte sau venituri ori avantaje

Citește mai mult

suplimentarea din partea societăţii, cu excepţia celor care le revin în virtutea funcţiei lor.

2. în acest sens, actul constitutiv poate prevedea condiţii de calificare şi capacitate profesională precum şi de independenţă, condiţii ce trebuie să fie îndeplinite de orice candidat la postul de membru al consiliului de supraveghere. Aprecierea independenţei unui membru al consiliului de supraveghere se face prin raportare la criteriile minimale stabilite de 1382 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale (de exemplu, candidatul să nu fie sau să nu fi fost acţionar semnificativ, salariat sau director al societăţii, să nu fi primit remuneraţii sau avantaje suplimentare de la societate, să nu fi avut cu aceasta relaţii de afaceri şi altele asemenea).

Rezultă, din natura dispozitivă a acestor prevederi, că prezenţa unor membri independenţi în structura consiliului de supraveghere nu este, ca principiu, obligatorie; de altfel, coroborând aceste dispoziţii cu cele ale alin. (1), este evident că un membru al consiliului de supraveghere poate deţine, alternativ sau consecutiv, funcţia de membru al directoratului sau poate să fi fost un salariat al societăţii. Există, totuşi, excepţii de la această regulă, excepţii care privesc cazul societăţilor în cadrul cărora consiliul de supraveghere a constituit comitete consultative, în domenii precum auditul, remunerarea membrilor directoratului, ai consiliului de supraveghere şi a personalului, sau nominalizarea de candidaţi pentru diferitele posturi de conducere, în structura cărora, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 153"° alin. (3), cel puţin un membru trebuie să fie membru independent al consiliului de supraveghere.

3. Cu privire la obligaţiile membrilor consiliului de supraveghere, legea, subliniind şi pe această cale similaritatea poziţiei juridice de mandatar pe care o ocupă atât membrii consiliului de administraţie şi ai directoratului cât şi cei ai consiliului de supraveghere, plasează în sarcina acestora din urmă acelaşi gen de obligaţii: astfel, acestora li se aplică dispoziţiile privind (a) interdicţia încheierii unui raport de muncă cu societatea [art. 1371 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale], (b) obligaţiile de prudenţă şi diligenţă (art. 1441 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), (c) răspunderea pentru prejudiciile cauzate direct sau prin neîndeplinirea obligaţiei de a se împotrivi actelor săvârşite sau omisiunilor ceilalţi membri ai consiliului de supraveghere, cerând consemnarea opoziţie lor [art. 1442 alin. (1) şi (5) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale], (d) conflictul de interese cu societatea (art. 1443 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), (e) interdicţia de a primi credite de la societate (art. 1444 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale) şi (f) interdicţia de a încheia cu societatea operaţiuni de dobândire sau înstrăinare a unor bunuri, în nume propriu, în absenţa aprobării adunării generale extraordinare a acţionarilor (art. 150 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale).272) De asemenea, li se aplică şi obligaţia prevăzută de art. 153 alin. (4) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, de a încheia o asigurare pentru răspundere profesională.

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^7

1. Pentru a-şi putea îndeplini eficient competenţele de supraveghere, consiliul trebuie să lucreze în prezenţa cât mai multor membri, mai ales având în vedere natura sa deliberativă şi faptul că legea nu le permite să lucreze separat. De aceea, vacanţa unui post de membru în consiliul de supraveghere trebuie suplinită, fără întârziere, prin numirea unui membru provizoriu, al cărui mandat se întinde până la desemnarea unuia prin hotărârea adunării generale. Desigur că, în situaţia în care postul vacant era ocupat de un membru independent al consiliului de supraveghere sau de o persoană

Citește mai mult

care, fiind membru al comitetului de audit, deţinea experienţă relevantă în aplicarea principiilor contabile sau în audit financiar, membrul provizoriu numit de consiliul de supraveghere va trebui să corespundă aceloraşi exigenţe de independenţă sau condiţii profesionale.

2. Dacă vacantarea unor posturi conduce la scăderea numărului membrilor consiliului de supraveghere sub minimul legal (3 membri), atunci posturile nu vor mai fi ocupate provizoriu de membri numiţi de consiliul de administraţie, ci de alţi membri, desemnaţi de adunarea generală ordinară a acţionarilor.

Obligaţia convocării acesteia aparţine directoratului şi nu consiliului de supraveghere; pentru situaţia în care directoratul nu îşi îndeplineşte atribuţiile de convocare a adunării generale ordinare a acţionarilor, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale permite oricărei persoane interesate să se adreseze instanţei pentru a desemna persoana care să facă convocarea.

Credem că soluţia legală este criticabilă şi nu este corelată cu celelalte prevederi care reglementează competenţele consiliului de supraveghere; potrivit prevederilor art. 153^3 alin. (4) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, acesta este cel care reprezintă societatea în raporturile cu directoratul (şi nu invers) iar art. 153^9 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prevede că, în situaţii excepţionale, când interesul societăţii o cere, consiliul de supraveghere poate convoca adunarea generală a acţionarilor.

în aplicarea spiritului acestor reglementări, ar fi fost de aşteptat ca, dacă directoratul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a convoca adunarea generală, consiliul de supraveghere, constatând o situaţie excepţională şi prezenţa unui interes major al societăţii, să procedeze el la convocarea adunării. De abia pasivitatea consiliului ar fi îndreptăţit legiuitorul să permită oricărei persoane interesate să se adreseze instanţei, pentru a determina convocarea adunării generale ordinare a acţionarilor.

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^6

1. Sistemul dualist de administrare a societăţii comerciale se fundamentează pe bipolaritatea directorat - consiliu de supraveghere şi pe împărţirea între acestea a atribuţiilor de conducere şi monitorizare a activităţii societăţii pe acţiuni.

în dreptul german, care reprezintă sursa de inspiraţie a reglementării sistemului dualist şi în dreptul român, consiliul de supraveghere exercită controlul permanent al gestiunii patrimoniului societăţii, îi numeşte, îi supraveghează şi îi consiliază pe membrii directoratului şi este direct implicat în deciziile fundamentale ale activităţii

Citește mai mult

societăţii, monitorizându-le nu numai sub aspectul legalităţii ci şi al oportunităţii lor.268)

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale preia aceste competenţe de principiu ale consiliului de supraveghere, stabilind că acesta exercită controlul permanent asupra conducerii societăţii de către directorat, numeşte şi revocă membrii directoratului, verifică legalitatea operaţiunilor de conducere a societăţii şi, fără a i se încredinţa atribuţii de conducere, în condiţiile actului constitutiv, se pronunţă şi îşi dă acordul cu privire la anumite tipuri de operaţiuni. Consiliul de supraveghere are şi atribuţii de reprezentare internă, el reprezentând societatea în raporturile cu directoratul.

Consiliul de supraveghere se prezintă ca un organ colegial, pluripersonal, condus de un preşedinte şi îşi desfăşoară activitatea în şedinţe, deliberând şi adoptând decizii prin exprimarea voturilor membrilor săi şi raportând adunării generale a acţionarilor, cel puţin o dată pe an, asupra activităţii sale. Obligaţiile şi răspunderea membrilor consiliului de supraveghere sunt guvernate şi ele, ca şi cele ale administratorilor şi ale directorilor, de regulile mandatului.

2. Dacă societatea pe acţiuni optează, chiar de la constituire, pentru sistemul dualist de administrare, atunci actul constitutiv va trebui să prevadă numărul membrilor consiliului de supraveghere (nu mai puţin de 3 şi nici mai mulţi de 11) şi va menţiona numele primilor membri ai consiliului de supraveghere. Ulterior, desemnarea acestora reprezintă o competenţă exclusivă a adunării generale ordinare [art. 111 alin. (2) lit. b) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale], hotărârea urmând a fi luată pe baza propunerilor acţionarilor sau a membrilor existenţi ai consiliului de supraveghere.

Potrivit principiului simetriei juridice, revocarea acestor membri se poate face oricând, tot de adunarea generală ordinară. Dacă desemnarea membrilor consiliului de supraveghere se face în condiţii uzuale (cu majoritatea voturilor exprimate), revocarea lor se va face numai cu votul unei majorităţi calificate, de cel puţin două treimi din numărul voturilor acţionarilor prezenţi (şi nu numai din numărul voturilor exprimate, astfel cum prevede art. 112 alin. (1) şi (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale - este o nuanţă care poate face diferenţa, întrucât este posibil ca nu toţi acţionarii prezenţi să îşi exprime voturile, astfel încât condiţia raportării la numărul acţionarilor prezenţi poate fi mai exigentă decât cea a raportării la numărul voturilor efectiv exprimate).

Spre deosebire de consecinţele reglementate în cazul unei revocări fără justă cauză a administratorilor [art. 137" alin. (4) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale] sau a directorilor [art. 143" alin. (4) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale], în situaţia în care membrii consiliului de supraveghere sunt revocaţi în mod neîntemeiat, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu mai prevede îndreptăţirea acestora de a solicita plata unor daune interese.

înseamnă că această revocare se poate face ad nutum, în mod discreţionar şi fără plata unei compensaţii, având în vedere că membrii consiliului de supraveghere nu sunt implicaţi în actul de conducere al societăţii şi nu pot invoca, în mod rezonabil, eventuale daune interese. Sigur că absenţa unei reglementări exprese nu îi lipseşte pe membrii consiliului de supraveghere de dreptul de a solicita daune interese pentru revocarea lor, în condiţiile dreptului comun, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile răspunderii societăţii.

3. Consiliul de supraveghere este condus de un preşedinte, ales de şi dintre membrii consiliului. Acesta are atribuţii organizatorice: convoacă consiliul de supraveghere, prezidează întrunirea acestuia şi se îngrijeşte de întocmirea unui proces-verbal al şedinţei, pe care îl şi semnează, alături de cel puţin, un alt membru prezent al consiliului.

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^5

1. Directoratul exercită conducerea exclusivă a societăţii pe acţiuni care a optat pentru sistemul dualist; dar această conducere se realizează prin acte şi operaţiuni supuse monitorizării realizate de consiliul de supraveghere. Acest control realizat de consiliul de supraveghere se manifestă pe un dublu palier: nu există doar un drept al membrilor acestuia de a supraveghea activitatea directoratului, ci şi obligaţia acestuia de a furniza consiliului toate informaţiile şi actele care să permită efectuarea eficientă a monitorizării.

Directoratul are o obligaţie de transparenţă şi informare

Citește mai mult

pe care o realizează, în relaţia sa cu consiliul de supraveghere, pe trei niveluri de comunicare:

- periodic, cel puţin o dată la trei luni, prezintă o informare care arată modul în care a fost condusă activitatea societăţii şi perspectivele de evoluţie ale acesteia;

- comunică, în timp util, orice informaţie care ar putea influenţa semnificativ evoluţia societăţii, fie că priveşte factori interni sau exogeni;

- pune la dispoziţia consiliului, de îndată ce sunt disponibile, toate materialele pregătite pentru adunarea generală şi în special raportul său anual, situaţiile financiare şi propunerile de distribuire a profitului obţinut.

2. Pe lângă aceste obligaţii, care îi impun o conduită activă, directoratul trebuie să comunice consiliului de supraveghere orice informaţii pe care acesta le solicită şi să asiste consiliul în orice verificări sau investigaţii consideră acesta necesare.

Răspunde

Adina 11.09.2014

153^3

Asigurând, în exclusivitate, conducerea societăţii, directoratul este cel îndreptăţit să reprezinte societatea în raporturile cu terţii şi în justiţie. Această competenţă nu revine fiecărui membru în parte, ci este un atribut colectiv al directoratului; în lipsa unor stipulaţii contrare în actul constitutiv, membrii directoratului reprezintă societatea doar împreună.

Pentru operativitate şi pentru a conferi supleţe acestui mecanism de conducere, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale permite ca membrii directoratului, cu vot unanim, să desemneze, dintre ei (cel mai probabil, pe

Citește mai mult

preşedintele directoratului), o persoană împuternicită să încheie în numele şi pe seama societăţii, anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni. Nu este un mandat general, ci unul special, restrâns la anumite acte.

La fel ca şi în sistemul unitar, în care s-a produs delegarea conducerii către directori, directoratul (echivalentul directorilor) reprezintă societatea în exterior, în timp ce consiliul de supraveghere (echivalentul consiliului de administraţie) reprezintă societatea în interior, în raporturile cu directoratul.

Pentru informarea terţilor şi pentru opozabilitate faţă de aceştia, directoratul înregistrează la registrul comerţului numele membrilor directoratului societăţii. Potrivit prevederilor actului constitutiv, înregistrarea va menţiona dacă aceştia lucrează împreună sau separat precum şi numele acelor membri care au fost împuterniciţi, prin vot unanim, să reprezinte societatea singuri, în anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni.

Toţi aceştia au obligaţia de a depune la registrul comerţului specimene de semnătură.

Răspunde

Adina 11.09.2014

ART. 153^1 și 153^2

Componenţa şi competenţa directoratului

1. Aceste două articole (art. 153^1 şi art. 153^2 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale) au şi rostul de a defini relaţia dintre directorat şi consiliul de supraveghere: directoratul asigură, în exclusivitate, conducerea societăţii, în timp ce consiliul îi desemnează pe membrii directoratului şi exercită supravegherea şi controlul asupra modului în care directoratul îşi îndeplineşte atribuţiile.

La fel ca şi consiliul de administraţie în sistemul unitar, directoratul are plenitudine de puteri şi exclusivitate în conducerea

Citește mai mult

societăţii, fiind chemat să îndeplinească toate actele necesare şi utile pentru realizarea obiectului societăţii, cu respectarea competenţelor legale exclusive ale consiliului de supraveghere şi ale adunării generale a acţionarilor.

Ambele structuri societare îşi desfăşoară activitatea şi răspund faţă de societate potrivit regulilor mandatului, fapt subliniat, cel puţin în privinţa directoratului, prin dese menţiuni ale acestor două articole şi prin trimiterea la art. 1442 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care, la rândul lui trimite la art. 72 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, suportul legal al răspunderii tuturor organelor societăţii care lucrează în baza raporturilor de mandat.

2. Ca regulă, directoratul este un organ colectiv de conducere, format dintr-un număr impar de membri, persoane fizice. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale permite însă ca această pluralitate de membri să fie redusă la existenţa unui singur membru, numit director general unic265). Legea urmăreşte astfel să păstreze o unitate conceptuală, întrucât acestui director general unic îi sunt aplicabile toate dispoziţiile legale privitoare la directorat, cu excepţia celor care implică pluralitatea de membri. Directorul general unic din sistemul dualist nu trebuie însă confundat cu directorul general din sistemul unitar, ale cărui competenţe sunt mai restrânse.

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu permite însă ca, în cazul societăţilor pe acţiuni ale căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de auditare, directoratul să fie format dintr-un singur membru, impunând pluralitatea acestora (cel puţin 3 membri).

3. Atunci când în structura directoratului există mai mulţi membri, consiliul de supraveghere va desemna, cu majoritate de voturi a membrilor consiliului, pe preşedintele directoratului; acesta nu poartă titulatura de director general, atât pentru a sublinia natura colegială a activităţii directoratului, cât şi pentru a evita confuziile cu funcţia de director general al societăţii pe acţiuni, din sistemul unitar de administrare. De altfel, este de remarcat că, probabil pentru aceleaşi raţiuni, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale evită cu obstinaţie să se refere la membrii directoratului utilizând titulatura de directori.

265 Această ficţiune, a unui organ colectiv compus dintr-un singur membru nu este, însă, cu nimic mai stranie decât existenţa societăţii comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic.

Preşedintele directoratului exercită doar atribuţii organizatorice, cum ar fi convocarea directoratului sau prezidarea şedinţelor acestuia. El nu are figura unui lider executiv al directoratului şi votul său este egal cu al celorlalţi membri; spre deosebire de preşedintele consiliului de administraţie sau al consiliului de supraveghere, el nu se bucură de vot decisiv nici măcar în situaţia de paritate de voturi a celorlalţi membri [art. 15320 alin. (6) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].

II. Numirea şi revocarea membrilor directoratului

4. Mandatul membrilor directoratului este determinat prin actul constitutiv şi este limitată la cel mult 4 ani. Membrii directoratului sunt reeligibili şi pot exercita, în lipsa oricărei interdicţii legale, un număr nelimitat de mandate.

în situaţia unei vacanţe a unui post de membru al directoratului, consiliul de supraveghere va desemna un alt membru, fără întârziere. Acesta nu va fi un membru provizoriu, ci îşi va exercita atribuţiile corespunzătoare postului vacantat, până la expirarea mandatului directoratului.

Membrii directoratului nu pot exercita, în acelaşi timp, şi calitatea de membru al consiliului de supraveghere, prin aceasta producându-se o separare completă, şi sub raport subiectiv, între funcţiile interne de control şi conducere. Per a contrario, rezultă că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu interzice ca un fost membru al consiliului de supraveghere să devină membru al directoratului şi invers, legea neprezumând aici un conflict de interese, deşi ar trebui să interzică, cel puţin, ca un membru al consiliului de supraveghere să se pronunţe asupra activităţii directoratului, al cărui membru era în perioada analizată.

5. Membrii directoratului, fiind mandatari ai societăţii, pot fi revocaţi oricând de consiliul de supraveghere (care i-a desemnat) sau, dacă actul constitutiv prevede astfel, de către adunarea generală a acţionarilor. Ei nu au nicio cale de atac asupra acestei decizii, fiind inacceptabilă continuarea mandatului lor peste voinţa mandantului, dar sunt îndreptăţiţi, în caz de revocare fără justă cauză, la plata unor daune interese, comensurate pe cale amiabilă sau determinate de instanţa competentă.

III. Drepturile şi obligaţiile membrilor directoratului

6. Poziţia juridică a membrilor directoratului, ca deţinători unici ai pârghiilor de conducere a societăţii, este una asemănătoare celei a membrilor consiliului de administraţie (care nu au delegat atribuţiile de conducere) sau a directorilor societăţii pe acţiuni - cărora le-a fost delegată conducerea societăţii.

De aceea, având în vedere că funcţia administratorilor se bucură de o reglementare cvasiexhaustivă, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale completează fizionomia juridică a calităţii de membru al directoratului printr-o serie de trimiteri la dispoziţiile care îi privesc pe membrii consiliului de administraţie dar şi pe directorii societăţii pe acţiuni. Astfel, cu privire la drepturile şi obligaţiile membrilor directoratului, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale prevede că şi acestora li se aplică dispoziţiile privind (a) interdicţia încheierii unui raport de muncă cu societatea [art. 1371 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale], (b) obligaţiile de loialitate şi confidenţialitate (art. 144" Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), (c) răspunderea pentru prejudiciile cauzate direct sau prin neîndeplinirea obligaţiei de a denunţa neregulile antecesorilor ori de a se împotrivi actelor săvârşite de ceilalţi membri ai directoratului [art. 1442 alin. (1) (4) şi (5) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale], (d) conflictul de interese cu societatea (art. 144* Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), (e) interdicţia de a primi credite de la societate (art. 1444 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale), (f) interdicţia de a încheia cu societatea operaţiuni de dobândire sau înstrăinare a unor bunuri, în absenţa aprobării adunării generale extraordinare a acţionarilor (art. 150 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale) şi (g) dispoziţiile privind răspunderea directorilor societăţii pe acţiuni, cărora li s-au delegat competenţele de conducere a societăţii (art. 152 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale).

De asemenea, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale reglementează în sarcina membrilor directoratului şi obligaţia de a încheia o asigurare de răspundere profesională (art.153 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale).

Răspunde

Adina 11.09.2014

1. Sistemul dualist de administrare reprezintă reacţia legiuitorului la exigenţele transparenţei şi responsabilităţii managementului, în vederea protejării acţionarilor şi a promovării încrederii lor în organele de conducere ale societăţii. Sistemul dualist (two-tier) este promovat, îndeobşte, de legislaţia germană (dar şi de alte state conţinentale şi este unul dintre cele două sisteme de management promovate şi de Principiile OECD privind guvernarea corporatistă.

Ceea ce în sistemul unitar reprezintă, de regulă, doar o posibilitate şi, prin excepţie, o obligaţie - delegarea puterilor de

Citește mai mult

conducere de la consiliul de administraţie către un corp de manageri profesionişti, şi anume directorii societăţii pe acţiuni, devine regulă în sistemul dualist şi îmbracă forma unui mecanism bine conturat de conducere şi monitorizare, structurat pe două niveluri de competenţe: directoratul şi consiliul de supraveghere.

Directoratul este cel care asigură, în mod independent, conducerea societăţii pe acţiuni, acţionând în interesul acesteia, pe baza unor informaţii adecvate şi cu obligaţia de a asigura dezvoltarea sustenabilă a întreprinderii. în îndeplinirea acestor atribuţii, el dezvoltă, coordonează şi urmăreşte implementarea strategiei societăţii, în strânsă legătură cu Consiliul de supraveghere.

Consiliul de supraveghere consiliază şi supraveghează activitatea managerială a directoratului, fiind implicat în deciziile de importanţă fundamentală pentru societate. Consiliul numeşte membrii directoratului, fie direct, fie prin intermediul unui comitet de nominare. Datorită rolului jucat de consiliul de supraveghere în cadrul societăţii, aceasta nu va mai avea cenzori, ci auditori interni şi auditori financiari.

Separarea celor două funcţii - de management şi de control - în cazul sistemului dualist este completă: membrii directoratului nu pot fi şi membri ai consiliului de supraveghere, evitându-se astfel un cumul de atribuţii care este posibil în sistemul unitar de administrare (director şi administrator).

2. Opţiunea pentru administrarea în sistemul unitar sau dualist aparţine fondatorilor, care o exprimă prin actul constitutiv al societăţii. Pe parcursul existenţei lor, societăţile pe acţiuni pot decide conversia sistemului de administrare, dintr-unul unitar în unul dualist sau dintr-unul dualist în unul unitar. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale consideră că această conversie reprezintă o modificare a actului constitutiv, motiv pentru care decizia aparţine adunării generale extraordinare a acţionarilor, urmând a fi adoptată cu respectarea prevederilor art. 115 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Dreptul german (Aktiengesetz 1965 - Legea societăţilor pe acţiuni) prevede obligativitatea societăţilor pe acţiuni deţinute public de a opta pentru sistemul dualist, iar în 26 februarie 2002 guvernul german a adoptat un Cod german al guvernării corporatiste (Deutschen Corporate Gover-nance Kodex- German Corporate Governance Code) care prevede şi el reguli privind managementul societăţii pe acţiuni în sistem dualist.

Dreptul francez (Legea nr. 66-537 din 24 iulie 1966) şi dreptul italian (Decretul Lege nr. 6/2003 din 17 ianuarie 2003) prevăd sisteme alternative de guvernare corporatistă, similare celor reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Răspunde