Art. 155 Dispoziţii comune pentru sistemul unitar şi sistemul dualist Societăţile pe acţiuni
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Societăţile pe acţiuni
SUBSECŢIUNEA a III-a
Dispoziţii comune pentru sistemul unitar şi sistemul dualist
Art. 155
(1) Acţiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului şi consiliului de supraveghere, precum şi a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societăţii de aceştia prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de societate, aparţine adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută la art. 112.
(2) Adunarea generală desemnează cu aceeaşi majoritate persoana însărcinată să exercite acţiunea în justiţie.
(3) Când adunarea generală decide cu privire la situaţia financiară anuală, poate lua o hotărâre referitoare la răspunderea administratorilor sau directorilor, respectiv a membrilor directoratului şi consiliului de supraveghere, chiar dacă această problemă nu figurează pe ordinea de zi.
(4) Dacă adunarea generală decide să pornească acţiune în răspundere contra administratorilor, respectiv a membrilor directoratului, mandatul acestora încetează de drept de la data adoptării hotărârii şi adunarea generală, respectiv consiliul de supraveghere, va proceda la înlocuirea lor.
(5) Dacă acţiunea se porneşte împotriva directorilor, aceştia sunt suspendaţi de drept din funcţie până la rămânerea definitivă a hotărârii.
(6) Dacă adunarea generală decide să pornească acţiune în răspundere contra membrilor consiliului de supraveghere cu majoritatea prevăzută la art. 115 alin. (1), mandatul membrilor respectivi ai consiliului de supraveghere încetează de drept. Adunarea generală va proceda la înlocuirea lor.
(7) Acţiunea în răspundere împotriva membrilor directoratului poate fi exercitată şi de către consiliul de supraveghere, în urma unei decizii a consiliului însuşi. Dacă decizia este luată cu o majoritate de două treimi din numărul total de membri ai consiliului de supraveghere, mandatul membrilor respectivi ai directoratului încetează de drept, consiliul de supraveghere procedând la înlocuirea lor.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:
Legea 76/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă din 24 mai 2012, Monitorul Oficial 365/2012;
Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
Art. 1551
(1) Dacă adunarea generală nu introduce acţiunea în răspundere prevăzută la art. 155 şi nici nu dă curs propunerii unuia sau mai multor acţionari de a iniţia o asemenea acţiune, acţionarii reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social au dreptul de a introduce o acţiune în despăgubiri, în nume propriu, dar în contul societăţii, împotriva oricărei persoane prevăzute la art. 155 alin. (1).
(2) Persoanele care exercită dreptul prevăzut la alin. (1) trebuie să fi avut deja calitatea de acţionar la data la care a fost dezbătută în cadrul adunării generale problema introducerii acţiunii în răspundere.
(3) Cheltuielile de judecată vor fi suportate de acţionarii care au introdus acţiunea. În caz de admitere, acţionarii au dreptul la rambursarea de către societate a sumelor avansate cu acest titlu.
(4) După rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de admitere a acţiunii prevăzute la alin. (1), adunarea generală a acţionarilor, respectiv consiliul de supraveghere va putea decide încetarea mandatului administratorilor, directorilor şi membrilor consiliului de supraveghere, respectiv al membrilor directoratului, şi înlocuirea acestora.
Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:
Legea 76/2012 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă din 24 mai 2012, Monitorul Oficial 365/2012;
Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;
| ← Art. 154 Dispoziţii comune pentru sistemul unitar şi sistemul... | Art. 156 Dispoziţii comune pentru sistemul unitar şi sistemul... → |
|---|
1. Acţiunea în răspundere împotriva membrilor organelor de conducere, supraveghere sau control ale societăţii pe acţiuni este o acţiune socială, care este fundamentată pe principiul răspunderii mandatarilor pentru daunele cauzate mandantului în cursul şi în legătură cu exerciţiul mandatului lor.
De aceea, acţiunea în răspundere nu aparţine, de principiu, acţionarilor ci adunării generale, care o exercită în interesul societăţii şi nu al unui grup sau altul de acţionari. Dacă totuşi, din varii motive2%), adunarea generală nu exercită această acţiune, acţionarii reprezentând cel puţin 5%
Citește mai mult
din capitalul social au dreptul de a introduce o acţiune în despăgubiri, în nume propriu, dar pe seama societăţii.Câteva precizări sunt utile pentru relevarea corectă a semnificaţiilor acestui text. Acţionarii care au vocaţia de a introduce această acţiune sunt cei care deţin 5% din capital, singuri sau împreună. în acest din urmă caz, ei vor fi cu toţi reclamanţi în acţiunea în răspundere, dar vor putea încredinţa un mandat de reprezentare unuia dintre ei. Deşi legea nu arată în mod expres aceasta, capitalul social la care trebuie să se raporteze cota de 5% este cel subscris şi nu cel vărsat, primul fiind fix iar celălalt variabil, în cadrul termenului legal acordat pentru vărsare.
2. în fine, legea cere ca reclamanţii să aibă calitatea de acţionar atât la data dezbaterii în adunarea generală a problemei introducerii în răspundere cât şi la data introducerii acţiunii. Este o măsură de precauţie prin care legiuitorul urmăreşte să elimine posibilele demersuri ale unor persoane „interesate" care ar putea dobândi calitatea de acţionar exclusiv în scopul şicanării membrilor organelor de conducere şi supraveghere, prin astfel de acţiuni în despăgubire.
Această cerinţă a legii completează condiţiile prealabile ce trebuie să fie îndeplinite pentru valabila exercitare de către acţionari a acţiunii în răspundere. Câteva asemenea condiţii sunt enumerate de lege, altele pot fi deduse din textul primelor două alineate ale acestui articol:
- adunarea generală să nu fi introdus acţiunea reglementată de art. 155 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale; este premisa de bază pentru exercitarea dreptului la acţiune de către acţionari;
- adunarea generală să nu fi dat curs propunerii unuia sau mai multor acţionari de a iniţia o asemenea acţiune; această cerinţă este o reluare inutilă a primei condiţii, rezultatul fiind acelaşi: adunarea generală nu a introdus acţiunea în răspundere prevăzută la art. 155;
- adunarea generală să fi dezbătut problema introducerii acţiunii în răspundere, pentru că la acest moment al dezbaterii se raportează calitatea de acţionar al celor îndreptăţiţi să introducă o acţiune în despăgubiri; este o condiţie subsecventă, impusă numai pentru determinarea calităţii de acţionar a reclamanţilor;
- reclamanţii să aibă calitatea de acţionari, în cele două momente-cheie determinate mai sus; şi
- reclamanţii să deţină, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social subscris.
3. Acţiunea în despăgubiri este acţiunea în răspundere reglementată de art. 155 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale dar exercitarea ei nu produce efectul suspendării sau încetării de drept a mandatului celor împotriva cărora a fost formulată. După rămânerea irevocabilă a hotărârii de admitere a acţiunii în răspundere, adunarea generală a acţionarilor, respectiv consiliul de supraveghere, va putea decide încetarea mandatului administratorilor, directorilor şi membrilor consiliului de supraveghere, respectiv al membrilor directoratului, şi înlocuirea acestora.
lată deci o discriminare masivă pe care Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale o reglementează, nejustificat, între efectele hotărârii adunării generale a acţionarilor şi, după caz, a deciziei consiliului de supraveghere şi efectele unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. în timp ce, pe data adoptării de către adunarea generală a unei hotărâri de pornire a acţiunii în răspundere, încetează sau se suspendă de drept mandatul celor împotriva cărora s-a aprobat exercitarea acţiunii - fără ca aceştia să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie - efectul hotărârii irevocabile prin care s-a reţinut vinovăţia şi răspunderea acestor membri ai organelor de conducere şi supraveghere, este doar acela că permite adunării generale să ia în considerare încetarea mandatului şi înlocuirea acestor membri. Cu alte cuvinte, acolo unde este îndoială, legiuitorul este necruţător, iar acolo unde există certitudinea vinovăţiei, este cât se poate de îngăduitor.
4. Acţionarii îndreptăţiţi vor introduce această acţiune în nume propriu şi, de aceea, ei vor suporta cheltuielile de judecată aferente acestei acţiuni. Având însă în vedere caracterul social al acestei acţiuni, exercitată în interesul şi în contul societăţii, ei vor putea cere de la societate rambursarea sumelor avansate cu acest titlu. Este de reţinut că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu face trimitere la cheltuielile de judecată acordate prin hotărârea de admitere a acţiunii în răspundere, ci la toate suinele avansate de acţionari în vederea promovării, susţinerii şi dovedirii acţiunii.
Desigur că, dacă acţiunea este admisă, cheltuielile de judecată sunt în sarcina celui care a căzut în pretenţii; de aceea, această dispoziţie a legii ar trebui să confere un drept de recuperare a acestor sume avansate cu caracter subsidiar, cuprinzând numai sumele care exced celor acordate cu titlu de cheltuieli şi, în cadrul acestora, numai sumele nerecuperate de la pârât sau pârâţi.
Citește mai mult
condiţii, a celor care i-au precedat.Această răspundere revine nu numai conducătorilor societăţii - administratori, directori, membri ai directoratului - ci şi fondatorilor, membrilor consiliului de supraveghere, cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daunele cauzate societăţii de aceştia prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de societate.
2. Dreptul de a aproba deschiderea acţiunii în răspundere împotriva tuturor sau oricăreia dintre aceste persoane aparţine adunării generale ordinare, care poate să fie convocată special în acest scop sau poate să ia o asemenea decizie, după discutarea situaţiilor financiare ale societăţii, chiar dacă chestiunea răspunderii nu a fost înscrisă la ordinea de zi a adunării292’. Acest drept al adunării generale este o manifestare a dreptului de control pe care mandantul îl are asupra mandatarilor săi, care au obligaţia de a da socoteală despre modul în care şi-au îndeplinit mandatul încredinţat.
împotriva membrilor directoratului, decizia de pornire a acţiunii în răspundere poate fi luată nu numai de adunarea generală a acţionarilor, ci şi de membrii consiliului de supraveghere.
în fine, potrivit prevederilor art. 73 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţine şi creditorilor societăţii, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată. Dar legea nr. 64/1995 a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei293* iar, potrivit art. 152 din această lege „Orice referire, în actele normative existente, la data intrării în vigoare a prezentului act normativ, la Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului şi orice trimitere la actul normativ menţionat se vor considera ca referire/trimitere la prezenta lege şi/sau la secţiunile corespunzătoare din prezenta lege, după caz "
Oricum, între cele două acte normative există o evidentă necorelare, întrucât art. 73 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale atribuie şi creditorilor dreptul de a exercita acţiunea în răspundere împotriva administratorilor, în timp ce art. 138 din Legea nr. 85/2006 deschide această posibilitate numai creditorului care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor şi numai atunci când sunt îndeplinite anumite condiţii (administratorului judiciar sau lichidatorului numit în procedura insolvenţei a omis să formuleze această acţiune iar creditorul care deţine mai mult de jumătate din valoarea totală a creanţelor a cerut şi a obţinut autorizarea judecătorului-sindic de a introduce această acţiune. în aceste noi condiţii, dreptul creditorilor societăţii de a formula o acţiune în răspundere împotriva administratorilor societăţii debitoare, aflată în insolvenţă, drept pe care îl reglementează art. 73 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, este evident o derogare de la prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Singura interpretare care ar putea armoniza satisfăcător ambele texte analizate mai sus este aceea potrivit căreia dreptul la acţiune al creditorilor, reglementat de art. 73 alin. (2) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale se exercită în condiţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, numai de creditorii care deţin mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor, cu autorizarea judecătorului-sindic, „dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea împotriva administratorilor societăţii în insolvenţă şi răspunderea acestora ameninţă să se prescrie".
3. Hotărârea adunării generale ordinare de atragere a răspunderii membrilor organelor societăţii se ia cu cvorumul şi majoritatea stabilite de art. 112 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Dacă acţiunea în răspundere îi vizează pe membrii consiliului de supraveghere, atunci hotărârea urmează a se lua cu cvorumul menţionat la art. 115 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, adică în prezenţa acţionarilor deţinând cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, la prima convocare, sau în prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin o cincime din numărul total de drepturi de vot, la convocările ulterioare.
Prin aceeaşi hotărâre se va desemna, cu aceleaşi cerinţe de cvorum şi voturi, şi persoana împuternicită să exercite acţiunea în justiţie. în principiu, această persoană ar trebui să fie unul dintre reprezentanţii societăţii dar, în tăcerea legii, rezultă că această însărcinare poate fi încredinţată oricărei alte persoane, care prezintă garanţii de independenţă în raport cu membrii organelor de conducere, supraveghere sau control împotriva cărora se exercită acţiunea.
Dacă acţiunea în răspundere împotriva membrilor directoratului a fost decisă de consiliul de supraveghere, atunci acesta este în măsură să-şi exercite în instanţă această acţiune, prin preşedintele său sau prin alt membru care primeşte această însărcinare.
4. Aprobarea exercitării acţiunii în răspundere produce o serie de efecte complementare, diferite în raport de subiectul răspunderii:
- dacă se aprobă pornirea acţiunii contra administratorilor, respectiv a membrilor directoratului, mandatul acestora încetează de drept de la data adoptării hotărârii şi adunarea generală, respectiv consiliul de supraveghere, va proceda la înlocuirea lor. Legiuitorul ignoră, şi aici, faptul că, în sistemul unitar, administratorii nu sunt, în mod necesar, reprezentanţii şi conducătorii societăţii, astfel încât nu sunt echivalentul membrilor directoratului din sistemul dualist; figura lor juridica, atunci când şi-au delegat competenţele de conducere, este mai asemănătoare celei a membrilor consiliului de supraveghere, cu care ar trebui să aibă un regim al răspunderii identic.
- dacă se aprobă pornirea acţiunii contra directorilor societăţii pe acţiuni, cărora li s-au delegat competenţe de conducere a societăţii, aceştia sunt suspendaţi de drept din funcţie până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
- dacă se aprobă pornirea acţiunii contra membrilor consiliului de supraveghere, mandatul membrilor respectivi ai consiliului de supraveghere încetează de drept iar adunarea generală va proceda la înlocuirea lor.
- clacă pornirea acţiunii în răspundere împotriva membrilor directoratului este aprobată de consiliul de supraveghere cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor acestui organ, mandatul membrilor respectivi ai directoratului încetează de drept, consiliul de supraveghere procedând la înlocuirea lor. Per a contrario, rezultă că în ipoteza în care decizia de pornire a acţiunii în răspundere se adoptă doar cu votul majorităţii membrilor prezenţi (vot cerut pentru deciziile ordinare) sau cu votul majorităţii membrilor consiliului (vot cerut pentru decizii extraordinare, privind numirea sau revocarea preşedintelui acestui consiliu), efectul încetării mandatului membrilor directoratului nu se produce în mod automat, fiind necesară încă o decizie a consiliului prin care, potrivit atribuţiilor conferite prin dispoziţiile art. 1539 alin. (1) lit. b) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, să fie revocat membrul directoratului.
lată deci că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stabileşte efecte diferite ale deciziei de exercitare a acţiunii în răspundere împotriva unora sau altora dintre membrii organelor de conducere şi supraveghere a societăţii pe acţiuni: suspendare pentru directorii societăţii pe acţiuni şi încetarea mandatului pentru administratori, membrii directoratului şi ai consiliului de supraveghere. Nu numai că măsurile complementare aplicate sunt diferite, dar şi condiţiile în care aceste efecte se produc sunt diferite; chiar dacă suspendarea şi încetarea se produc de drept, cvorumul şi majoritatea cerute diferă de la un caz la altul [pentru hotărârea adunării generale care produce încetarea mandatului administratorilor şi membrilor directoratului, respectiv suspendarea directorilor se aplică cvorumul şi majoritatea prevăzute de art. 112 Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, pentru hotărârea adunării generale care produce încetarea mandatului membrilor consiliului de supraveghere se aplică cvorumul şi cerinţele de vot prevăzute de art. 115 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale şi pentru încetarea de drept a mandatului membrilor directoratului, când decizia de pornire a acţiunii în răspundere se ia de consiliul ele supraveghere, se aplică majoritatea de voturi prevăzută special de acest articol].
Orânduirea acestor efecte şi a condiţiilor în care se produc nu pare a fi rezultatul unei strategii legislative coerente; în timp, la luarea hotărârii de pornire a acţiunii în răspundere, mandatul membrilor directoratului încetează, cel al directorilor este doar suspendat, deşi şi unii şi alţii sunt organe de conducere a societăţii; în timp ce hotărârea de a exercita acţiunea în răspundere contra administratorilor poate fi luată indiferent de cvorumul întrunit, aceeaşi hotărâre care îi vizează pe membrii consiliului de supraveghere poate fi luată numai în prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin o cincime din drepturile de vot, deşi şi unii şi alţii exercită supravegherea activităţii societăţii şi au o răspundere similară. în plus, Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu reglementează, în acest articol, efectele hotărârii de începere a acţiunii în răspundere împotriva cenzorilor sau auditorilor financiari. Este adevărat că art. 166 alin. (3) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale stabileşte că acest articol este aplicabil şi cenzorilor, dar această dispoziţie nu clarifică soarta acestora în ipoteza aprobării exercitării acţiunii în răspundere contra lor.
Să mai reţinem că, deşi consiliul de administraţie este în măsură să numească şi să revoce directorii societăţii pe acţiuni, el nu poate decide şi deschiderea acţiunii în răspundere împotriva acestora, legea nereglementând o atribuţie similară celei ce revine consiliului de supraveghere, care poate să ia o asemenea decizie cu privire la membrii directoratului.
5. Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu reglementează instituţia suspendării din funcţie a administratorilor, a membrilor directoratului sau a membrilor consiliului de supraveghere. O asemenea măsură ar putea fi, totuşi, necesară sau utilă, atunci când există suspiciuni serioase cu privire la modul în care aceştia şi-au exercitat mandatul, dar se impun cercetări suplimentare pentru a putea fundamenta sau respinge o decizie de atragere a răspunderii acestora, pe calea acţiunii reglementate de acest articol. O asemenea măsură, examinată din prisma exigenţelor principiului simetriei actelor juridice, apare ca fiind o competenţă exclusivă a adunării generale ordinare a acţionarilor. în acest sens, jurisprudenţa a constatat, îndreptăţit, că „din moment ce numirea şi revocarea se realizează prin actul constitutiv sau de către adunarea generală, şi suspendarea din funcţie este de competenţa exclusivă a adunării generale, fiind un aspect ce priveşte organizarea internă a societăţii şi o măsură ce trebuie să fie rezultatul acordului social. Cererea formulată de un acţionar privind suspendarea din funcţie a administratorului este inadmisibilă, întrucât se solicită instanţei luarea unei măsuri care este atributul exclusiv al adunării generale."
6. în cazul infracţiunilor prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, acţiunea penală se exercită din oficiu, potrivit art. 282", iar nu la plângere prealabilă. Prevederile art. 155 alin. (1) Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, conform cărora acţiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor sau a membrilor directoratului şi consiliului de supraveghere, precum şi a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societăţii de aceştia prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de societate, aparţine adunării generale - nu sunt aplicabile în cazul infracţiunilor prevăzute Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, ci numai în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângere prealabilă.295’