Art. 220 Codul muncii Sindicatele

Art. 220

(1) Reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor li se asigură protecţia legii contra oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor lor.

(2) Pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate.

(3) Alte măsuri de protecţie a celor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor sunt prevăzute în legi speciale şi în contractul colectiv de muncă aplicabil.

Comentarii despre Art. 220 Codul muncii Sindicatele

Avocat Daniela Petrescu 12.07.2015

Reglementarea iniţială: Legea nr. 54/2003 stabilea că, în timpul mandatului şi în termen de 2 ani de la încetarea acestuia, reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale nu li se putea desface contractul individual de muncă pentru motive neimputabile lor, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere al organizaţiei sindicale. Codul muncii, în formatul său iniţial, dezvolta reglementarea legii-cadru, stabilind că pe toată durata exercitării mandatului, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia, reprezentanţii aleşi în organele de

Citește mai mult

conducere ale sindicatelor nu puteau fi concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului sindical primit. Interdicţia avea caracter absolut.

Reglementarea actuală: Legea nr. 62/2011 reduce drastic protecţia acordată liderilor sindicali, interzicând ; desfacerea contractelor individuale de muncă ale membrilor organizaţiilor sindicale pentru motive care privesc apartenenţa la sindicat şi activitatea sindicală, cu posibilitatea stabilirii unor măsuri de protecţie suplimentare prin intermediul contractelor colective de muncă în cazul organelor executive de conducere ale organizaţiilor sindicale.
Deşi adoptată anterior acestui act normativ, Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Codului muncii stabileşte că pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatuluipe care l-au primit de la salariaţii din unitate.

Din analiza acestui text de lege, se desprind următoarele concluzii:

• liderii sindicali nu se mai bucură de protecţie la concediere decât pe durata exercitării mandatului sindical, fiind eliminată perioada de protecţie suplimentară de 2 ani, ulterioară încetării acestui mandat;
• protecţia acordată liderilor sindicali pe durata mandatului se rezumă la imposibilitatea concedierii acestora pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului sindical. Este eliminată protecţia specială la concediere a acestor angajaţi, determinată de imposibilitatea desfiinţării postului ori a concedierii pe motivul neco-respunderii profesionale.

CONCLUZIE: Dacă am finaliza analiza dispoziţiilor art. 220 alin. (2) C. muncii în acest punct ar rezulta o reducere considerabilă a protecţiei la concediere acordată liderilor sindicali. Nu dorim însă să ne oprim aici. Orice act normativ trebuie interpretat în mod sistematic, de aceea nu putem trece cu vederea dispoziţiile art. 60 alin. (1) lit. g) C. muncii, republicat, ce stabilesc că nu poate fi dispusă concedierea salariaţilor pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat.

Rezultă că singurul temei ce poate duce la concedierea unui lider sindical îl reprezintă concedierea disciplinară. în continuare, salariaţii aleşi în organele de conducere ale sindicatului nu pot fi concediaţi pe motivul necorespunderii profesionale ori pentru alte motive care nu ţin de persoana salariatului.

În concluzie, singura modificare reală a statutului acestei categorii de personal, determinată de Legea nr. 40/2011 şi de Legea nr. 62/2011, o reprezintă eliminarea perioadei de 2 ani de la încetarea mandatului, în care liderii sindicali beneficiau de protecţie la concediere, în perioada de înflorire a dialogului social, am fi apreciat că este vorba despre intenţia legiuitorului de „camuflare” a protecţiei liderilor sindicali,
însă prin raportare la condiţiile actuale, apreciem că este vorba despre o simplă scăpare a legiuitorului de ocazie.

Răspunde

Luminita Straulean 9.05.2012

Art. 223 are ca scop asigurarea protecţiei liderilor sindicali, în activitatea lor specifică mandatului încredinţat de membrii organizaţiilor respective.

Sunt instituite două principale măsuri de protecţie:

- prima se referă la protecţia legii (formulare generică) „contra oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor lor". Alte asemenea măsuri de protecţie pot fi prevăzute şi în contractul colectiv de muncă aplicabil;

- a doua priveşte interdicţia concedierii lor, pe durata exercitării mandatului, pentru motive care ţin de îndeplinirea acestui mandat. Cu alte

Citește mai mult

cuvinte, liderii sindicali nu pot fi concediaţi pentru motive ce privesc activitatea sindicală (evident, desfăşurată cu respectarea legii), dar ar putea fi concediaţi pentru orice alte motive legale în aceleaşi condiţii ca toţi ceilalţi salariaţi.

Totuşi, alin. 2 al art. 220 trebuie însă coroborat cu prevederile art. 60 alin. 1 lit. g din Codul muncii conform cărora este interzisă concedierea „pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat".

Alin. 2 al art. 220 a fost modificat prin Legea nr. 40/2011. Anterior, liderii sindicali nu puteau fi concediaţi nici pentru motive care nu [in de persoana salariatului şi nici pentru necorespundere profesională.

Răspunde