ANEXA Nr. 1 Legea apelor nr. 107/1996
| Comentarii |
|
ANEXA Nr. 1
DEFINIŢIILE
termenilor tehnici utilizaţi1. acumulare nepermanentă: acumulare realizată prin bararea unui curs de apă sau ca incinta laterală îndiguită, având rol numai pentru atenuarea viiturilor;
2. abordare combinată: controlul evacuărilor şi emisiilor în apele de suprafaţă conform modului de abordare stabilit în art. 28;
3. acvifer: strat sau strate subterane de roci geologice sau alte strate geologice cu o porozitate şi o permeabilitate suficientă astfel încât să permită fie o curgere semnificativă a apelor subterane, fie prelevarea unor cantităţi importante de ape subterane;
4. agregate minerale: material inert granular (nisip, pietriş, bolovăniş etc.) de natură minerală, utilizat ca material de construcţie, existent în albiile şi malurile cursurilor de apă, ale lacurilor, precum şi pe ţărmul mării;
5. albie minoră: suprafaţă de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care asigură curgerea nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obişnuite, inclusiv insulele create prin curgerea naturală a apelor;
6. albie majoră: porţiunea de teren din valea naturală a unui curs de apă, peste care se revarsă apele mari, la ieşirea lor din albia minoră;
7. ape de suprafaţă: apele interioare, cu excepţia apelor subterane; ape tranzitorii şi ape costiere, exceptând cazul stării chimice pentru care trebuie incluse apele teritoriale;
8. ape subterane: apele aflate sub suprafaţa solului în zona saturată şi în contact direct cu solul sau cu subsolul;
9. ape tranzitorii: corpuri de apă de suprafaţă aflate în vecinătatea gurilor râurilor, care sunt parţial saline ca rezultat al apropierii de apele de coastă, dar care sunt influenţate puternic de cursurile de apă dulce;
10. ape costiere: apele de suprafaţă situate în interiorul unei linii ale cărei puncte sunt situate în totalitate la o distanţă de 1 milă marină pe partea dinspre mare, faţă de cel mai apropiat punct al liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale, cu extinderea limitei, unde este cazul, până la limita exterioară a apelor tranzitorii;
11. ape interioare: toate apele de suprafaţă stătătoare şi curgătoare şi subterane aflate în interiorul liniei de bază, de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale;
12. ape naţionale navigabile:
a) apele maritime considerate, potrivit legii, ape maritime interioare;
b) fluviile, râurile, canalele şi lacurile din interiorul ţării, pe sectoarele lor navigabile;
c) apele navigabile de frontieră, de la malul român până la linia de frontieră;
13. ape uzate: ape provenind din activităţi casnice, sociale sau economice, conţinând substanţe poluante sau reziduuri care-i alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale, precum şi ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate;
14. apa destinată consumului uman:
a) orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice, indiferent de originea ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de distribuţie, din rezervor sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente;
b) toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservarea sau comercializarea produselor ori substanţelor destinate consumului uman;
15. zone protejate: zonele menţionate în anexa 12 şi art. 51;
16. autoritate competentă: autoritatea (autorităţile) responsabilă de implementarea prevederilor Legii apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare;
17. avizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor: acte ce condiţionează din punct de vedere tehnic şi juridic execuţia lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele şi funcţionarea sau exploatarea acestor lucrări, precum şi funcţionarea şi exploatarea celor existente şi reprezintă principalele instrumente folosite în administrarea domeniului apelor; acestea se emit în baza reglementărilor elaborate şi aprobate de autoritatea administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul apelor;
18. bazin hidrografic: înseamnă o suprafaţă de teren de pe care toate scurgerile de suprafaţă curg printr-o succesiune de curenţi, râuri şi posibil lacuri, spre mare într-un râu cu o singură gură de vărsare, estuar sau deltă;
19. cadastrul apelor: activitatea privind inventarierea, clasificarea, evidenţa şi sinteza datelor referitoare la reţeaua hidrografică, resursele de apă, lucrările de gospodărire a apelor, precum şi la prelevările şi restituţiile de apă;
20. concentraţia medie letală - CL50 - este concentraţia substanţei din apă, care omoară 50% din organismele test într-o perioadă scurtă de expunere continuă;
21. corp de apă de suprafaţă: un element discret şi semnificativ al apelor de suprafaţă, de exemplu: lac, lac de acumulare, curs de apă-râu sau canal, sector de curs de apă-râu sau canal, ape tranzitorii sau un sector/secţiune din apele costiere;
22. corp de apă subterană: volum distinct de apă subterană dintr-un acvifer sau mai multe acvifere;
23. corp de apă artificial: corp de apă de suprafaţă creat prin activitate umană;
24. corp de apă puternic modificat: corp de apă de suprafaţă care, datorită unei modificări fizice cauzată de o activitate umană, şi-a schimbat substanţial caracterul lui natural, desemnat astfel în conformitate cu prevederile anexei nr. 11;
25. controlul emisiilor: acţiunea de reglementare a unor limite specifice ale emisiilor, cum ar fi: valori limită de emisie, valori limită sau condiţii referitoare la efectele generate, natura sau alte caracteristici ale emisiilor, condiţii de operare cu efect asupra emisiilor;
26. creasta falezei: linia situată în partea superioară a falezei, care uneşte punctele de cea mai înaltă cotă;
27. debit salubru: debitul minim necesar într-o secţiune pe un curs de apă, pentru asigurarea condiţiilor naturale de viaţă ale ecosistemelor acvatice existente;
28. debit de servitute: debitul minim necesar a fi lăsat permanent într-o secţiune pe un curs de apă, în aval de o lucrare de barare, format din debitul salubru şi debitul minim necesar utilizatorilor de apă din aval;
29. derivaţie hidrotehnică: lucrare hidrotehnică realizată pentru transferul unor volume de apă cu scopul reglementării debitelor, pentru asigurarea cerinţelor de apă ale folosinţelor, apărarea împotriva inundaţiilor, protecţia unor lucrări hidrotehnice etc.;
30. decolmatare: lucrări de întreţinere a cursurilor de apă care să asigure scurgerea apelor la debite medii;
31. deşeu: orice substanţă sau orice obiect care aparţine unor categorii stabilite conform legii, pe care deţinătorul le aruncă, are intenţia sau obligaţia de a le arunca;
32. dezvoltare durabilă: dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi;
33. district al bazinului hidrografic: suprafaţă de teren sau de mare, constituită dintr-unul sau mai multe bazine hidrografice vecine împreună cu apele subterane şi costiere asociate, care este identificată ca unitate principală de administrare a bazinului hidrografic;
34. drept de folosinţă a apelor: dreptul recunoscut de lege oricărei persoane de a folosi resursele de apă;
35. evacuarea directă în apa subterană: evacuarea poluanţilor în apele subterane fără percolare prin sol sau subsol;
36. faleza mării: mal abrupt rezultat ca urmare a acţiunii erozive a mării;
37. Fondul naţional de date de gospodărire a apelor: totalitatea bazelor de date meteorologice, hidrologice, hidrogeologice, de gospodărire cantitativă şi calitativă a apelor;
38. folosinţe de apă: serviciile de apă împreună cu orice activitate identificată în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (14) şi (15) şi ale anexei nr. 13 ca având un impact semnificativ asupra stării apelor;
39. gospodărirea apelor: ansamblul activităţilor care prin mijloace tehnice şi măsuri legislative, economice şi administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea, valorificarea raţională, menţinerea sau îmbunătăţirea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economice, la protecţia împotriva epuizării şi poluării acestor resurse, precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive ale apelor;
40. informaţii de gospodărire a apelor: informaţii privind caracteristicile cantitative şi calitative ale resurselor de apă, zonele inundabile, degradările albiilor şi malurilor, lucrările de amenajare a bazinelor hidrografice şi alte lucrări care au legătură cu apele, inclusiv sursele de poluare şi lucrările pentru protecţia calităţii apelor şi alte elemente caracteristice naturale sau antropice, precum şi drepturile de utilizare a apelor;
41. inundaţii: acoperirea temporară cu apă a terenului care în mod natural nu este acoperit cu apă. Acestea includ inundaţii provocate de râuri, torenţi, ape marine în zonele de coastă sau cursuri de apă nepermanente;
42. lac: corp de apă interioară, stătătoare, de suprafaţă;
43. lac natural: corp de apă stătătoare apărut în decursul vremii în condiţii naturale, prin cantonarea acesteia într-o formă de relief concavă (cuvetă, depresiune etc.) indiferent de intervenţiile antropice ulterioare formării;
44. mal: porţiune îngustă de teren, de regulă în pantă, de-a lungul unei ape;
45. monitorizare integrată a apelor: reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători standardizate şi continue pe termen lung, asupra apelor, pentru cunoaşterea şi caracterizarea stării şi tendinţei de evoluţie a mediului hidric. Această activitate presupune tripla integrare a:
a) ariilor de investigare la nivel de bazin hidrografic: râuri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape subterane, zone protejate şi folosinţe de apă;
b) mediilor de investigare: apa, sedimente/materii în suspensie, biota;
c) elementelor investigate: biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice;
46. nivel mediu al apei: poziţia curbei suprafeţei libere a apei, raportată la un plan de referinţă corespunzătoare tranzitării prin albie a debitului mediu pe o perioadă îndelungată (debit-modul);
47. notificarea reprezintă un act de reglementare, în baza căruia beneficiarul sau titularul de investiţie poate să execute sau să pună în funcţiune anumite categorii de lucrări şi activităţi desfăşurate pe ape sau în legătură cu acestea;
48. obiective de protecţie a apelor şi a ecosistemelor acvatice sunt obiectivele stabilite în art. 21;
49. participarea publicului: informarea, consultarea şi implicarea activă a acestuia în activităţile de gospodărire a apelor;
50. plaja mării: întindere plată la ţărmul mării, acoperită cu nisip sau cu pietriş. În zona de ţărm a mării reprezintă o prelungire a platformei continentale;
51. poluare: înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, a unor substanţe, sau a căldurii în aer, apă sau pe sol, care poate dăuna sănătăţii umane sau calităţii ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente de cele acvatice, care poate conduce la pagube materiale ale proprietăţii, sau care pot dăuna sau obstrucţiona serviciile sau alte folosinţe legale ale mediului;
52. poluant: înseamnă orice substanţă care poate să determine poluare, în special substanţele prevăzute în anexa nr. 6;
53. potenţial ecologic bun: starea unui corp de apă puternic modificat sau a unui corp de apă artificial, clasificată în concordanţă cu prevederile relevante din anexa nr. 11;
54. prevenirea şi înlăturarea efectelor poluărilor accidentale a resurselor de apă: totalitatea măsurilor şi acţiunilor care implică: măsuri de prevenire, mijloace şi construcţii cu rol de apărare şi pregătire pentru intervenţii; acţiuni operative de urmărire a undei de poluare, limitarea răspândirii, colectarea, neutralizarea şi distrugerea poluanţilor; măsuri pentru restabilirea situaţiei normale şi refacerea echilibrului ecologic;
55. program etapizat: act cu putere juridică elaborat pentru conformarea cu prevederile legale, prin efectuarea eşalonată a remedierilor sau a completărilor ce se impun la folosinţele de apă;
56. râu: corp de apă interioară care curge în cea mai mare parte la suprafaţa terenului, dar care poate curge şi subteran într-o anumită parte a cursului său;
57. recirculare: refolosirea apei în cadrul unei folosinţe, în scopul reducerii volumului de apă proaspătă prelevată din sursă;
58. resurse de apă: apele de suprafaţă alcătuite din cursurile de apă cu deltele lor, lacuri, bălţi, apele maritime interioare şi marea teritorială, precum şi apele subterane de pe teritoriul ţării, în totalitatea lor;
59. resurse disponibile de apă subterană: rata medie anuală, pe termen lung, a reîncărcării totale a unui corp de apă subterană, mai puţin rata anuală pe termen lung a debitului necesar pentru atingerea obiectivelor de protecţie a apelor şi mediului acvatic pentru apele de suprafaţă asociate, specificate în art. 21 alin. (1), pentru evitarea oricărei diminuări importante a stării ecologice a unor astfel de ape, precum şi pentru evitarea oricăror daune importante ale ecosistemelor terestre asociate;
60. risc la inundaţii: combinaţia între probabilitatea apariţiei unor inundaţii şi efectele potenţial adverse pentru sănătatea umană, mediu, patrimoniul cultural şi activitatea economică, asociate apariţiei unei inundaţii;
61. schema directoare de amenajare şi management a bazinului hidrografic (SDABH) instrumentul de planificare în domeniul apelor pe bazin hidrografic, alcătuită din două părţi: Planul de amenajare al bazinului hidrografic (PABH) şi Planul de management al bazinului hidrografic (PMABH);
62. servicii de apă: toate serviciile efectuate pentru populaţie, instituţii publice sau altă activitate economică, referitoare la:
a) asigurarea necesarului de apă brută în sursă în secţiunea de captare a folosinţelor;
b) captarea, acumularea, stocarea, transportul, tratarea şi distribuţia apelor de suprafaţă sau subteran;
c) colectarea şi epurarea apelor uzate care sunt evacuate în apele de suprafaţă;
63. staţii şi instalaţii de prelucrare a calităţii apelor: staţii de tratare pentru obţinerea de apă potabilă sau industrială; staţii/instalaţii de preepurare/epurare a apelor uzate;
64. starea ecologică: este o expresie a calităţii structurii şi funcţionării ecosistemelor acvatice asociate apelor de suprafaţă, clasificate în concordanţă cu prevederile anexei nr. 11;
65. starea ecologică bună: este starea unui corp de ape de suprafaţă, astfel clasificată în concordanţă cu prevederile anexei nr. 11;
66. starea apelor de suprafaţă: este expresia generală a stării unui corp de apă de suprafaţă, determinată de indicatorii minimi ce caracterizează starea sa ecologică şi starea sa chimică;
67. starea ecologică a apelor de suprafaţă: starea de calitate exprimată prin structura şi funcţionarea ecosistemelor acvatice din apele de suprafaţă, clasificată în funcţie de elementele biologice, chimice şi hidromorfologice caracteristice;
68. starea ecologică hună a apelor de suprafaţă: starea unui corp de apă de suprafaţă, definită pe baza stării bune a elementelor biologice;
69. starea chimică bună a apelor de suprafaţă: starea chimică necesară pentru atingerea obiectivelor de mediu specifice pentru corpurile de apă de suprafaţă, stabilite la art. 21 alin. (1) lit. a)-d), respectiv starea chimică bună atinsă de un corp de apă de suprafaţă pentru care concentraţiile poluanţilor nu depăşesc valorile standard privind calitatea mediului prevăzute la art. 17, precum şi în Hotărârea Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Ordinul ministrului mediului şi gospădăririi apelor nr. 161/2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă;
70. starea bună a apelor de suprafaţă: starea atinsă de un corp de apă de suprafaţă atunci când, atât starea sa ecologică cât şi starea chimică sunt bune;
71. starea apelor subterane: este expresia generală a stării unui corp de apă subterană, determinată de indicatorii minimi care caracterizează starea sa cantitativă şi starea sa chimică;
72. starea bună a apelor subterane: este starea atinsă de un corp de apă subterană atunci când, atât starea sa cantitativă cât şi starea sa chimică sunt cel puţin bune;
73. starea chimică bună a apelor subterane: starea chimică a unui corp de apă subterană, care îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în tabelul 2.3.2 din anexa nr. 11;
74. starea cantitativă: expresie a gradului în care un corp de apă subterană este afectat de prelevări de apă directe şi indirecte;
75. starea cantitativă bună: este starea definită conform tabelului 2.1.2 din anexa nr. 11;
76. valori standard privind calitatea mediului: concentraţia unui anumit poluant sau a unui grup de poluanţi în apă, sediment sau biota care nu trebuie să fie depăşită pentru protecţia sănătăţii umane şi a mediului;
77. substanţe prioritare: substanţe care reprezintă un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic şi prin intermediul acestuia asupra omului şi folosinţelor de apă; conform listei substanţelor prioritare/prioritar periculoase din anexa 5;
78. substanţe periculoase: substanţe sau grupuri de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să bio-acumuleze şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care conduc la un nivel echivalent ridicat de preocupare;
79. substanţe prioritar periculoase: substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi care tind să bioacumuleze şi alte substanţe sau grupe de substanţe care creează un nivel similar de risc;
80. sub-bazin hidrografic: suprafaţă de teren de pe care se colectează toate apele de la izvoare până la un anumit punct al cursului de apă, care este în mod normal un lac sau o confluenţă a cursului de apă;
81. sub-unitate hidrografică: suprafaţă de teren situată pe teritoriul naţional formată dintr-un sub-bazin, o parte a unui sub-bazin, un grup de sub-bazine sau un grup de părţi de sub-bazine;
82. utilizator de apă: orice persoană fizică sau persoană juridică care, în activităţile sale, foloseşte apa, luciul de apă sau valorifică fructul acesteia;
83. valori limită ale emisiilor: înseamnă masa, exprimată în funcţie de anumiţi parametri specifici, concentraţia şi/sau nivelul unei emisii, care nu poate fi depăşită în nici o perioadă sau în mai multe perioade de timp. Valorile limită ale emisiilor pot fi stabilite pentru anumite grupuri, familii sau categorii de substanţe, în particular pentru mercur, cadmiu, HCH.
Valorile limită ale emisiilor pentru substanţe trebuie, în mod normal, să se aplice la punctul unde emisiile părăsesc instalaţia, diluţia nefiind luată în seamă la determinarea acestora. Cu privire la evacuarea indirectă în cursurile de apă, efectul staţiei de epurare a apelor uzate poate fi luat în considerare la determinarea valorilor limită a emisiilor instalaţiilor implicate, cu condiţia să fie garantat/să se asigure un nivel echivalent pentru protecţia mediului ca întreg şi că acest fapt nu conduce la niveluri mai ridicate de poluare a mediului;
84. zona de protecţie: zona adiacentă cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcţiilor şi instalaţiilor aferente, în care se introduc, după caz, interdicţii sau restricţii privind regimul construcţiilor sau exploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea malurilor sau a construcţiilor, respectiv pentru prevenirea poluării resurselor de apă;
85. zona umedă: întinderi de bălţi, mlaştini, turbării de ape naturale sau artificiale cu adâncime mai mică de 2 m, permanente sau temporare, unde apa este stagnantă sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv ape costiere cu adâncime mai mică de 6 m;
86. zona inundabilă: suprafaţă de teren din albia majoră a unui curs de apă, delimitată de un nivel al oglinzii apei, corespunzător anumitor debite în situaţii de ape mari.
| ← Art. 112 Legea apelor nr. 107/1996 Dispoziţii tranzitorii şi... | Anexa nr. 11 Legea apelor nr. 107/1996 → |
|---|
