Model cerere încuviințare legături personale cu minorul
| Comentarii |
|
DOMNULE PREŞEDINTE,
Subsemnatul(a)_, domiciliat(ă) în_, chem în judecată (pe cale de ordonanţă preşedinţială) pe pârătul(a) , domiciliat(ă) în , pentru ca, prin hotărârea ce veţi pronunţa, să-l(o) obligaţi să-mi permită
SĂ AM LEGĂTURI PERSONALE CU MINORUL
_, născut la data de_, care se află sub creşterea şi îngrijirea sa.
De asemenea, cer ca părătul(a) să fie obligat(ă) să-mi plătească cheltuieli de judecată.
Motivele acţiunii:
în fapt, din căsătorie (sau concubinaj) a rezultat minorul mai sus-numit, care se află sub îngrijirea pârâtului(ei), fiindu-i încredinţat (sau la care s-a stabilit domiciliul) prin sentinţa civilă nr. , din , pronunţată de Judecătoria_.
Pârâtul(a) îmi interzice să am legături personale cu copilul, motiv care mă determină să introduc prezenta acţiune.
Rog să fie obligat(ă) să-mi permită să am legături personale cu minorul, în modul următor (se enunţă modalitatea propusă).
In drept, îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 43 alin. 3 raportat la art. 97 C. fam. (sau pe dispoziţiile art. 581 C. proc. civ.).
In dovedirea acţiunii înţeleg să mă servesc de interogatoriul pârâtei(ului) şi de declaraţiile martorilor:_.
Anexez copia certificatului de naştere al copilului şi copia sentinţei civile precizată.
Depun acţiunea în dublu exemplar, chitanţa de plata taxei de timbru în valoare de lei şi timbrul judiciar în valoare de_lei.
Data depunerii_
Semnătura_
DOMNULUI PREŞEDINTE AL JUDECĂTORIEI_
Explicații teoretice
DREPTUL PĂRINŢILOR DE A AVEA LEGĂTURI PERSONALE CU MINORUL
1. CONCEPT ŞI REGLEMENTARE
In cadrul ocrotirii părinteşti deplina egalitate în drepturi a părinţilor în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi îndatoririlor faţă de copiii minori reprezintă imul dintre principiile de bază proclamate de Codul familiei (art. 97 alin. 1).
Exercitarea drepturilor părinteşti este prevăzută exclusiv în interesul copiilor minori. Ca o expresie a acestui principiu, art. 98 alin. 1 C. fam. dispune că "măsurile privitoare la persoana şi bunurile copiilor se iau de către părinţi, de comun acord'.
în general, toate problemele care se ridică în legătură cu îngrijirea, creşterea, educarea şi supravegherea copiilor minori sunt rezolvate de părinţi prin bună înţelegere, chiar atunci când căsătoria a fost desfiinţată sau s-a desfăcut, iar copiii minori au fost încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre ei.
Există totuşi cazuri când între părinţi se ivesc neînţelegeri cu privire la modul de exercitare a drepturilor pe care le au în cadrul ocrotirii părinteşti. Dintre acestea face parte şi dreptul care permite părintelui căruia nu i s-a încredinţat copilul minor spre creştere şi educare de a avea legături personale cu el. în această privinţă s-a decis că drepturile părinteşti se exercită de părintele căruia i s-a încredinţat copilul, iar celălalt părinte păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul şi de a veghea la creşterea, învăţătura şi pregătirea personală a acestuia (art. 43 alin. 3 C. fam.).
Necesitatea exercitării acestui drept apare în special în urma încredinţării copilului unuia dintre părinţi, unui terţ, unei familii sau unei instituţii de ocrotire.
Codul familiei nu prevede modurile sau mijloacele în care trebuie să se asigure realizarea legăturilor personale dintre părinte şi copil.
Cu privire la această problemă, practica judiciară a deois ca legăturile personale să se poată realiza în diferite moduri, cum ar fi, de pildă, vizitarea copilului la domiciliul celuilalt părinte, stabilindu-se zilele şi durata în ore, lăsarea copilului în grija părintelui căruia nu i-a fost încredinţat, în anumite zile din cursul săptămânii şi între anumite ore, timp pe care îl pot petrece împreună (la plimbare, la spectacole etc.), sau încuviinţarea dată acestui părinte să ia la domiciliul său pe copil un anumit interval de timp, în special în timpul vacanţelor şcolare, scop în care s-au fixat numărul de zile şi luna.
La alegerea modalităţii trebuie să se aibă în vedere faptul de a nu i se impune persoanei la care se găseşte copilul obligaţii care nu au suport legal sau care ar fi de natură să-i aducă grave prejudicii. în acest sens s-a decis că instanţa nu poate obliga pe părintele căruia i-au fost încredinţaţi copiii de a-i duce la domiciliul celuilalt părinte ca să-i poată vedea. în felul acesta s-ar impune părintelui la care se află minorul o obligaţie personală de a face, care nu are temei.
Totodată, pentru a i se da părintelui posibilitatea de a întreţine legături personale cu minorul ce nu i-a fost încredinţat, se impune ca exercitarea acestui drept să nu fie stânjenită, eventual, de prezenţa celuilalt părinte, comunicarea dintre părinte şi copilul său minor trebuind să aibă loc în mod firesc, fără nici o restrângere.
în cazul însă în care părintele şi-ar exercita în mod abuziv dreptul de a-şi vizita copilul se poate cere încetarea tulburării, eventual prin interzicerea vizitelor la anumite ore.
Acţiunea de chemare în judecată trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 112 C. proc. civ, se timbrează şi se depune la judecătoria în a cărei rază teritorială domiciliază copilul minor.
Persoana care poate fi chemată în judecată este părintele la care se află copilul.
Cererea trebuie motivată, propunându-se şi modalitatea practică pe care reclamantul o socoteşte cea mai potrivită de a avea legături personale cu copilul minor.
Cererea va fi însoţită de copia certificatului de naştere al copilului şi de copia hotărârii prin care copilul minor a fost încredinţat sau i s-a stabilit domiciliul la soţul pârât, când o asemenea măsură a fost luată.
| ← Model cerere reintegrare domiciliu comun | Model de cerere de încuviinţare de nume pentru minor → |
|---|
încredinţarea copilului din afara căsătoriei. Dreptul de a avea legături personale cu celălalt părinte. Program de vizitare
Părintele căruia nu i-a fost încredinţat minorul are dreptul de a păstra legături personale cu acesta. Pentru realizarea dreptului, instanţa de judecată trebuie să stabilească un program de vizitare corespunzător, de natură să conducă la păstrarea legăturilor.
Trib. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 238/1991, în C.P.J.C. 1991, p. 44
Dreptul părintelui de a păstra legături personale cu minorul, ca de altfel toate drepturile băneşti, trebuie să fie
Citește mai mult
exercitat numai în interesul copilului [art. 43 alin. (3) şi art. 97 alin. (1) C. fam.].In speţă, copilul de sex feminin şi născut din relaţii de concubinaj i-a fost încredinţat tatălui, iar mamei care, iniţial, s-a dezinteresat de minoră, i s-a recunoscut dreptul de a păstra legături personale cu ca în cadrul unui program de vizitare, în sensul de a o lua din domiciliul pârâtului în prima şi a treia duminică din fiecare lună între orele 10-18, precum şi timp de o lună în perioada concediului de vară.
Recursul pârâtei a fost însă admis, iar sentinţa modificată, în sensul că i s-a permis reclamantei să o viziteze pe minoră conform programului stabilit, dar la domiciliul pârâtului, între orele 10-14, cu înlăturarea dispoziţiei privind luarea minorei de către reclamantă în perioada concediului de odihnă.
In acest sens, instanţa de recurs, făcând aplicarea menţionatei prevederi legale, a reţinut că minora se găseşte la o vârstă fragedă