Decizia CCR Nr. 509 din 7.10.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă şi ale art. 27 alin. (3) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de disc

Cu participarea în ședința din 7 octombrie 2014 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar și ale art. 27 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Getica Trans" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.163/57/2012 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 215D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, părțile Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Oficiul Național al Registrului Comerțului au transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 17 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.163/57/2012, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar și ale art. 27 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

5. Excepția a fost ridicată de reclamanta Societatea Comercială "Getica Trans" - S.R.L. într-o cauză având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 sunt neconstituționale, deoarece actul normativ criticat are multe lacune, cuprinzând doar prevederi referitoare la persoanele fizice, nu și la persoanele juridice. Astfel, pentru a-i fi garantat dreptul la apărare în mod efectiv și eficient, și o societate comercială, care se află în dificultate din punct de vedere financiar, ar trebui să beneficieze de facilitățile stabilite pentru persoanele fizice în privința plății taxei judiciare de timbru.

7. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Cu privire la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008, arată că acestea reprezintă opțiunea legiuitorului și că persoanele juridice nu se pot compara cu persoanele fizice, sub aspectul situației juridice în care se află, deși ambele pot avea calitatea de părți într-un proces.

8. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părțile Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Oficiul Național al Registrului Comerțului, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008 și ale art. 27 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2014.

12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană.

13. Invocă, de asemenea, și dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, dispoziții cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 a mai fost supusă controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.098 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din data de 11 noiembrie 2010, în ceea ce privește pretinsa discriminare între persoanele fizice și cele juridice sub aspectul posibilității de a beneficia de acordarea ajutorului public judiciar, Curtea a statuat, în esență, că, deoarece textul art. 4 din ordonanță dispune că "orice persoană fizică poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condițiile legale, se deduce, fără niciun fel de echivoc, că în nicio situație o persoană juridică nu poate fi beneficiara ajutorului, cum ar fi, de exemplu, o persoană juridică care desfășoară activități comerciale. Prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate, potrivit cărora numai persoanele fizice pot solicita acordarea ajutorului public judiciar, reprezintă opțiunea legiuitorului român, în concordanță cu transpunerea prevederilor Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii în dreptul intern prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008. Discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiași categorii de subiecte de drept sau unor situații care nu se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil. Or, chiar dacă au calitatea de părți în cadrul unui litigiu, persoanele juridice și cele fizice nu se pot compara sub aspectul situației juridice în care se află. Pe de altă parte, art, 4 din Constituție, stabilind criteriile de discriminare, printre care și cel de avere, se referă la cetățenii României, deci la categoria persoanelor fizice, și nu juridice. De aceea, rațiunea întregului act normativ criticat constă în înlesnirea accesului la justiție al cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 263 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 18 martie 2009).

15. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, Curtea constată că instanța de contencios constituțional a soluționat excepții de neconstituționalitate având acest obiect (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 821 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din data de 16 iulie 2008, și Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008).

16. Cu acel prilej, Curtea a reținut că actul normativ criticat nu îngrădește în vreun fel accesul liber la justiție, ci, dimpotrivă, favorizează accesul la justiție prin posibilitatea persoanei care sa consideră discriminată de a formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului (cap. III «Dispoziții procedurale și sancțiuni», art. 27).

17. De asemenea, faptul că judecarea cererii are loc cu citarea obligatorie a Consiliului nu poate fi considerat contrar dreptului de acces liber la justiție al persoanei care se considerată discriminată. Prevederile de lege criticate reprezintă norme procedurale, adoptate de legiuitor în virtutea competenței sale stabilite de art. 126 alin. (2) din Constituției, potrivit căruia "Competența și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege’’.

18. De asemenea, citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării la judecarea cauzelor privind discriminarea contribuie în mod efectiv la ducerea la îndeplinire a rolului legal al acestei autorități publice, acela de garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte.

19. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.