Decizia CCR Nr. 656 din 11.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 3731alin. 5 teza întâi din C. pr. civ. din 1865

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373¹ alin. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Marian Crăciun, Adriana Crăciun, Sandina Crăciun, Cristina Vlad și de Maria Andrei în dosarele conexate nr. 3.326/270/2011 și nr. 4.492/270/2011 ale Tribunalului Bacău - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 668D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepției de neconstituționalitate au depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia. Se mai arată că partea Florica Bărbuță a depus o cerere prin care solicită respingerea excepției.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se mai menționează jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 și Decizia nr. 482 din 21 noiembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 9 aprilie 2013, pronunțată în dosarele conexate nr. 3.326/270/2011 și nr. 4.492/270/2011, Tribunalul Bacău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373¹ alin. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție invocată de Marian Crăciun, Adriana Crăciun, Sandina Crăciun, Cristina Vlad și de Maria Andrei într-o cauză având ca obiect soluționarea unor contestații la executare.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât favorizează abuzul din cauza faptului că cererea de încuviințare a executării silite se judecă fără citarea părților și prin faptul că nu există nicio cale de atac, pusă la dispoziția debitorului, împotriva încheierii de încuviințare a executării silite. De asemenea, se mai arată că debitorii sunt discriminați în exercitarea reală a dreptului la un proces echitabil, în timp ce creditorii sunt favorizați excesiv, instanța de executare fiind, astfel, mai presus de lege.

7. Tribunalul Bacău - Secția I civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În opinia instanței, faptul că încheierea prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 3731 alin. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21, deoarece accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În acest sens sunt și dispozițiile art. 129 din Constituție, potrivit cărora, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii, ceea ce înseamnă că reglementarea sistemului căilor de atac este la latitudinea legiuitorului, care, în considerarea unor situații, poate institui reguli speciale de procedură, cum sunt cele prevăzute de art. 373¹ alin. 5 din Codul procedură civilă din 1865.

8. În ceea ce privește critica referitoare la dispozițiile art. 16 din Constituție, motivele invocate de recurenți nu privesc aplicarea unui regim juridic diferențiat pentru situații juridice identice. Legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită, însă debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident privind executarea silită, pe calea contestației la executare.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Acesta menționează jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 1.065 din 11 decembrie 2012.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate ia prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 373¹ alin. 5 din Codul de procedură civilă din 1865. În realitate, din examinarea excepției, Curtea constată că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 373¹ alin. 5 teza întâi din Codul de procedură civilă din 1865, dispoziții care au următorul cuprins: "Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac."

14. Curtea observă că la data de 15 februarie 2013 au intrat în vigoare majoritatea dispozițiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865.

15. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (4) privind statul de drept și principiul separației și echilibrului puterilor, art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 126 alin. (1) privind realizarea justiției. Se mai arată că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituționale.

17. Astfel, prin Decizia nr. 665 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a statuat că dispozițiile art. 373¹ din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de citare sau de exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerității în procesul civil.

18. De asemenea, prin Decizia nr. 1.065 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 1 februarie 2013, și Decizia nr. 1.063 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011, Curtea a reținut că stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia încuviințarea executării silite a obligației stabilite prin titlul executoriu se face în camera de consiliu, fără citarea părților, nu contravine art. 21 și nici art. 24 din Constituție, legiuitorul acționând în virtutea competențelor sale stabilite de art. 126 alin. (2) din Constituție. Totodată, soluția legislativă criticată este justificată de faptul că în această procedură nu se tranșează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiție.

19. Prin Decizia nr. 361 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 4 mai 2011, Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului. Faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Astfel, potrivit art. 129 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", acest text constituțional lăsând la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătorești, așa cum a procedat prin dispozițiile de lege criticate.

20. Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite, prin exercitarea abuzivă a unei atare căi de atac, și să realizeze un spor de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.

21. Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât critica cu un atare obiect nu este întemeiata.

22. De asemenea, Curtea a constatat că nu poate reține nici critica potrivit căreia dispozițiile de lege atacate contravin prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

23. Prin Decizia nr. 384 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 14 iunie 2012, Curtea a mai reținut că prevederile art. 373¹ din Codul de procedură civilă în integralitatea lor nu pot fi interpretate și aplicate în mod izolat, ci numai coroborate cu celelalte dispoziții procedurale privind executarea silită, astfel că, în cazul încuviințării executării silite, debitorul are dreptul să formuleze contestație la executare, în condițiile art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă, unde își poate efectua toate apărările pe care înțelege să se sprijine, astfel încât și din această perspectivă dreptul la apărare nu este încălcat.

24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii sunt valabile și în cauza de față.