Decizia CCR nr. 463 din 14.11.2013 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 4082alin. 4 din Codul de procedură penală

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 408²alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Ciprian Vinerean în Dosarul nr. 12/306/2013 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 405D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că autorul excepției ar fi putut să beneficieze de efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 prin aplicarea acesteia în mod direct de către instanța de judecată și nu pe calea revizuirii. Se susține că dispozițiile art. 458 din Codul de procedură penală nu prevăd obligația organelor judiciare de a informa persoana condamnată cu privire la intrarea în vigoare a unei legi penale mai favorabile și la posibilitatea formulării unei eventuale cereri de revizuire. Se arată, de asemenea, că între revizuirea clasică și cea care poate fi promovată pe baza unei decizii a Curții Constituționale sau a Curții Europene a Drepturilor Omului legiuitorul a instituit o diferență de regim juridic, prin impunerea unor termene, de 6 luni și, respectiv, de 1 an, de la data publicării în Monitorul Oficial al României și, respectiv, de la data rămânerii definitive a deciziei, în interiorul cărora persoana interesată se poate prevala de această cale de atac.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 12/306/2013, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 408²alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Ciprian Vinerean într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs promovat împotriva unei sentințe penale prin care i s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire a unei hotărâri de condamnare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că limitarea termenului în care poate fi formulată cererea de revizuire, potrivit art. 408²alin. 4 din Codul de procedură penală, la 3 luni de la data pronunțării deciziilor Curții Constituționale este neconstituțională, contravenind prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16,art. 21 și art. 147 din Legea fundamentală. Se arată că revizuentul s-a prevalat în faza apelului de dispozițiile art. 320¹din Codul de procedură penală, că, ulterior acestui moment, Curtea Constituțională a decis că norma anterior referită este de drept substanțial și că este neconstituțională, în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, precum și că, potrivit art. 458 din Codul de procedură penală, organele judiciare aveau obligația să îi aducă la cunoștință posibilitatea formulării unei cereri de revizuire în termenul de 3 luni prevăzut la art. 408²alin. 4 din Codul de procedură penală, obligație ce nu a fost, însă, îndeplinită. Se mai susține că, în acest fel, termenul de 3 luni, prevăzut de textul criticat, împiedică aplicarea legii penale mai favorabile situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și nejudecate definitiv până la intrarea acesteia în vigoare, dispozițiile art. 320¹din Codul de procedură penală constituind, în acest caz, legea penală mai favorabilă.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că legea generală în materia termenului de introducere a cererii de revizuire o constituie dispozițiile art. 398 alin. 1 din Codul de procedură penală, care, în favoarea persoanei condamnate, nu limitează acest termen. Se susține că prevederile art. 408²alin. 4 din Codul de procedură penală constituie legea specială, derogatorie, potrivit căreia, atunci când temeiul revizuirii îl constituie o decizie de neconstituționalitate, termenul în care poate fi promovată cererea de revizuire este de 3 luni. Se arată că această opțiune a legiuitorului nu contravine dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în fața legii sau la libertatea individuală.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 998 din 22 noiembrie 2012 și nr. 130 din 7 martie 2013.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 408²alin. 4 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Se susține că termenul de 3 luni prevăzut la art. 408²alin. 4 din Codul de procedură penală se justifică prin caracterul special al revizuirii prevăzute de textul criticat, aceasta având ca situație premisă soluționarea unei cauze penale prin aplicarea unei dispoziții legale în vigoare și obligatorie la momentul pronunțării hotărârii, dispoziție declarată ulterior neconstituțională. Se arată că, într-o astfel de situație, efectele juridice produse de dispozițiile în cauză anterior constatării neconstituționalității lor rămân valabile, potrivit principiului aplicării legii penale în timp, și că soluția legislativă consacrată prin textele criticate nu împiedică producerea efectelor ex nunc ale deciziilor Curții Constituționale, revizuirea putând fi promovată numai după publicarea acestora în Monitorul Oficial al României. Se susține că reglementarea legislativă este una firească și echitabilă, necontravenind principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât părțile care dau dovadă de diligență, invocând o excepție de neconstituționalitate, nu se află în aceeași situație juridică cu cele care nu se prevalează de acest drept procesual. Se mai arată că limitarea criticată corespunde naturii juridice a revizuirii de cale extraordinară de atac, asigurând, totodată, soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Se conchide că textele criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de către autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 408²alin. 4 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Cererea de revizuire se poate face în termen de 3 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale.“

Se susține, în esență, că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiție și ale art. 147 referitor la deciziile Curții Constituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. În fapt, prin Sentința penală nr. 236/7 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. 7.289/306/2009, autorul excepției de neconstituționalitate a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la înșelăciune și a două infracțiuni de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată. Sentința penală nr. 236/7 aprilie 2010 a Judecătoriei Sibiu a rămas definitivă la 20 ianuarie 2011, fiind modificată în privința laturii civile prin Decizia penală nr. 247/2010 a Tribunalului Sibiu și prin Decizia penală nr. 65/2011 a Curții de Apel Alba Iulia. Prin Sentința penală nr. 268/21 aprilie 2010 a Judecătoriei Sibiu, pronunțată în Dosarul nr. 7.140/306/2009, autorul excepției de neconstituționalitate a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată. Sentința penală nr. 268/21 aprilie 2010 a Judecătoriei Sibiu a rămas definitivă la data de 20 ianuarie 2011, prin Decizia penală nr. 280/2010 a Tribunalului Sibiu și Decizia penală nr. 64/2011 a Curții de Apel Alba Iulia, decizii prin care au fost respinse apelul și, respectiv, recursul declarate de către inculpatul Ioan Ciprian Vinerean. Prin Sentința penală nr. 968/2011 pronunțată de Judecătoria Aiud s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin sentințele penale nr. 236/7 aprilie 2010 și nr. 268/21 aprilie 2010 pronunțate de Judecătoria Sibiu și i-a fost aplicată inculpatului o pedeapsă de 7 ani închisoare.

2. Curtea constată că, în cursul soluționării cauzelor penale anterior referite, autorul prezentei excepții de neconstituționalitate nu a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320¹din Codul de procedură penală, neîntrunind, în consecință, condițiile art. 408²alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală referitoare la hotărârile definitive care pot fi supuse revizuirii, respectiv, doar cele pronunțate în cauzele în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate.

3. Prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 320¹din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile și că prevederile art. 320¹alineatul final din Codul de procedură penală sunt neconstituționale.

Prin Decizia nr. 1.000 din 22 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 14 ianuarie 2013, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 408²alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, statuând că, potrivit prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție și ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile Curții Constituționale produc efecte erga omnes numai pentru viitor, de la data intrării lor în vigoare, care este data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I. Astfel, Curtea a constatat că ele nu pot fi aplicate unor litigii care au fost soluționate definitiv anterior acestei date. De asemenea, Curtea a reținut că, pe parcursul soluționării cauzei, autorul excepției de neconstituționalitate analizate a beneficiat de toate garanțiile procesuale specifice procesului penal, dar nu a înțeles să se prevaleze de dreptul de a ridica excepția de neconstituționalitate a cărei soluționare i-ar fi putut conferi dreptul de a formula cerere de revizuire. Prin urmare, Curtea a constatat că acesta se află într-o situație juridică diferită de cea a persoanei care a invocat aceeași excepție de neconstituționalitate într-o altă cauză, și care, în urma declarării de către Curtea Constituțională a neconstituționalității textului criticat, a avut dreptul de a cere revizuirea hotărârii judecătorești rămase definitivă. Or, potrivit practicii Curții Constituționale, principiul egalității, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituție, presupune aplicarea unui tratament juridic egal persoanelor aflate în situații juridice identice, pe când persoanelor aflate în situații juridice diferite le poate fi aplicat un tratament juridic diferit.

Curtea a mai reținut că Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011 i-ar fi fost aplicabilă autorului excepției în cazul în care cauza sa ar fi fost în curs de soluționare la data publicării acestei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, indiferent dacă autorul ar fi invocat sau nu, în propriul său dosar, aceeași excepție de neconstituționalitate. Dar, având în vedere faptul că la data anterior arătată, în privința autorului excepției a fost deja pronunțată o hotărâre definitivă, Curtea a statuat că decizia Curții Constituționale vizată nu este aplicabilă.

4. Pentru considerentele arătate în decizia invocată mai sus, Curtea constată că autorul prezentei excepții de neconstituționalitate nu avea calitatea procesuală de a formula cerere de revizuire în interiorul termenului de 3 luni prevăzut la art. 408²alin. 4 din Codul de procedură penală, întrucât, acesta nu a invocat în cursul judecării cauzelor excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320¹din Codul de procedură penală. Cu toate acestea, Curtea reține că, prin Sentința penală nr. 141 din 7 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 12/306/2013, Judecătoria Sibiu - Secția penală a respins ca tardivă, și nu pentru lipsa calității procesuale, cererea de revizuire formulată de către autorul excepției de neconstituționalitate, pe baza dispozițiilor art. 408²din Codul de procedură penală.

Curtea constată că împotriva Sentinței penale nr. 141 din 7 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Sibiu - Secția penală, revizuentul a formulat cerere de recurs, care a fost soluționată de către Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori, care a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Sibiu, constatând că, în considerentele hotărârii atacate și, respectiv, în dispozitivul acesteia, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a făcut referire la două sentințe penale diferite de cele care au format obiectul cererii de revizuire.

În aceste condiții, contrar celor constatate de către Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală și pentru cauze cu minori, care a apreciat că dispoziția atacată are legătură cu soluționarea cauzei, Curtea reține că dispozițiile art. 408²alin. 4 din Codul de procedură penală, privind termenul în care poate fi introdusă cererea de revizuire, nu au legătură cu soluționarea cauzei, pentru considerentele mai sus arătate.

De altfel, Curtea constată că, respingând cererea de revizuire în temeiul art. 408²alin. 4, și nu în temeiul art. 408²alin. 2 din Codul de procedură penală, Judecătoria Sibiu - Secția penală a plecat de la o premisă greșită, aceea că revizuentul s-ar număra printre persoanele arătate la art. 408²alin. 2 din Codul de procedură penală, cărora legiuitorul le-a conferit capacitatea procesuală de a promova o astfel de cerere, dar că aceasta nu a fost formulată în interiorul termenului de 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale, prevăzut la art. 408²alin. 4 din Codul de procedură penală.

Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași art. 29,"Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă“, astfel că excepția de neconstituționalitate ridicată în prezenta cauză este inadmisibilă.