Decizia CCR nr. 9 din 15.01.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. OUG nr. 74/2013 - unele măsuri pt. îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii ANAF, precum şi pt. modificarea şi completarea unor acte normative

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Mărioara Lidia Berceanu în Dosarul nr. 2.572/30/2014 al Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 944D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției a depus la dosar note scrise prin care circumstanțiază criticile de neconstituționalitate exclusiv la art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013, prevederi care, în opinia sa, contravin dispozițiilor constituționale ale art. 3 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 123 alin. (1) și (2) din Constituție.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, în ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 3 alin. (3) referitoare la organizarea, sub aspect administrativ, a teritoriului României, precum și a celor ale art. 123 alin. (2) privind instituția Prefectului, apreciază că acestea nu sunt incidente în prezenta cauză. Cu privire la celelalte critici formulate de autoarea excepției, reprezentantul Ministerului Public invocă jurisprudența în materie a instanței de contencios constituțional, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 366/2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 17 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 2.572/30/2014, Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mărioara Lidia Berceanu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ de eliberare din funcție, act emis de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, ca urmare a reorganizării activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea excepției susține, în esență, că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 contravin art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece "din analiza notei de fundamentare și a preambulului ordonanței de urgență criticate nu reies, într-o manieră cuantificabilă, elementele de fapt obiective ale situației extraordinare“, "nu se specifică interesul public ce este lezat ca urmare a neadoptării ordonanței de urgență“, astfel încât "situația avută în vedere de Guvern nu poate fi calificată ca fiind una extraordinară“, care să determine existența unei urgențe în adoptarea reglementării criticate. Arată că "Agenția Națională de Administrare Fiscală a fost înființată printr-o ordonanță simplă - Ordonanța nr. 86/2003 - și nu prin ordonanță de urgență, deși înființarea acesteia era mai urgentă decât reorganizarea sa.“

7. De asemenea, apreciază că sunt încălcate și dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, care stabilesc domeniile în care nu pot fi adoptate ordonanțele de urgență și limitele competenței Guvernului în materie de legiferare. Astfel, arată că în jurisprudența sa, în ceea ce privește înțelesul sintagmei "afectare a regimului instituțiilor fundamentale ale statului“, Curtea Constituțională a statuat că aceasta vizează toate componentele care definesc regimul juridic al acestora, și anume structura organizatorică, funcționarea, competențele, resursele materiale și financiare, numărul și statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adoptă etc. În speță, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 au fost reorganizate structurile de specialitate din teritoriu ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în sensul că unele au fost desființate, iar în cazul altora, atribuțiile au fost redistribuite. Ca atare, arată că "măsurile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 sunt de natură a afecta regimul autorităților administrației publice centrale și locale, mai ales cu privire la cuantumul procentual a reducerii posturilor ocupate.“ Totodată, apreciază că "o atare reducere este de natură să afecteze capacitatea administrativă și funcționarea autorităților publice și prin elementul discreționar care intervine în luarea deciziei de desființare a anumitor posturi.“

8. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 3 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 123 alin. (2), autoarea excepției arată, în esență, că, potrivit art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013, "orașele în care au sediul direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, aria de competență a acestora, precum și lista direcțiilor generale județene ale finanțelor publice care se reorganizează ca direcții generale regionale ale finanțelor publice se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.“ Așa fiind, apreciază că "Guvernul, în mod neconstituțional și nelegal, printr-o simplă hotărâre stabilește o componentă importantă în procesul de regionalizare, respectiv regionalizarea aparatului administrativ al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în afara limitelor constituționale și legale, pe baza unor criterii subiective și discutabile“.

9. Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin Decizia nr. 366/2014.

10. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

11. Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere exprimat anterior în cauze similare, referitor la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013, în sensul conformității acestora cu Legea fundamentală.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, ordonanța de urgență fiind aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 144 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 24 octombrie 2014.

15. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, reglementarea legală criticată contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 3 alin. (3) referitoare la organizarea, sub aspect administrativ, a teritoriului României, coroborate cu cele ale art. 123 alin. (2) privind instituția Prefectului, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, precum și dispozițiilor art. 115 alin. (4) și (6) referitoare la condițiile în care pot fi adoptate ordonanțele de urgență și limitele domeniului de reglementare al acestora.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

17. Prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013 au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu critici și dispoziții constituționale similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, Decizia nr. 457 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 15 decembrie 2014, sau Decizia nr. 564 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 16 decembrie 2014, decizii prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

18. Cu acele prilejuri, analizând preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2013, Curtea a reținut că scopul măsurii legale criticate îl reprezintă îmbunătățirea cadrului organizatoric al structurilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, gestionarea eficientă a resurselor financiare alocate, distribuirea eficientă a personalului între diferitele activități ale administrației fiscale, precum și între unitățile de la nivel teritorial, crearea unui nivel regional în scopul îmbunătățirii planificării și controlului, reducerii costului colectării, al sporirii colectării veniturilor, precum și crearea unei noi structuri antifraudă. Așa fiind, Curtea a apreciat că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare, în cauză fiind o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voința Guvernului, care punea în pericol un interes public, astfel încât nu poate fi reținută critica privind încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție.

19. Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea a reținut că ordonanța de urgență criticată prevede desființarea Gărzii Financiare, instituție publică de control care se afla în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, însă această instituție nu poate fi încadrată în categoria instituțiilor fundamentale, întrucât, potrivit legii, și-a desfășurat activitatea în subordinea unui organ de specialitate al administrației publice centrale, iar nu în subordinea Guvernului sau a unui minister, așa cum prevăd dispozițiile art. 116-117 din Constituție, și nici nu a constituit o autoritate administrativă autonomă. În acest context, Curtea a apreciat că măsurile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013 nu sunt de natură a încălca art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât, pe de o parte, deși vizează structura organizatorică a unor instituții fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă și nici funcționarea acestora, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește Garda Financiară, deși actul normativ prevede desființarea acestei instituții, cu consecința directă a afectării regimului său juridic, aceasta nu reprezintă o instituție fundamentală a statului, care să cadă sub incidența protecției dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 11 din Constituție, Curtea observă că autoarea excepției nu arată în ce constă, în mod concret și efectiv, contrarietatea acestor norme cu reglementarea legală criticată. Totodată, cu privire la dispozițiile art. 3 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 123 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că aceste norme de referință nu au incidență în soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate.