Decizia CCR nr. 6 din 16.01.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Ioan Bondar, Viorel Borodan, Iosif Ciuciu, Teodor Simion Costa, Vasile Frater, Emilia Hava, Alexandru Mela, Irina Viorica Mocsi, Ilie Nas, Miron Olar, Liviu Pasca, Dumitru Petrică, Gheorghe Preoteasa, Petru Vana, Sandor Varga și Ianoș Viland în Dosarul nr. 4.882/111/2012 al Tribunalului Bihor - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 504D/2013.

La apelul nominal răspunde autorul excepției Teodor Simion Costa. Lipsesc ceilalți autori ai excepției și partea Casa Județeană de Pensii Bihor, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției Teodor Simion Costa, care arată că a fost discriminat de către Casa Județeană de Pensii Bihor, care a refuzat să-i acorde drepturile de pensie prevăzute de art. 169 din Legea nr. 263/2010, deși s-a pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977. Depune la dosar o listă cu numele a 12 "pensionari CFR cu vechime îndelungată în condiții speciale“, în vederea anexării acestei liste la soluționarea dosarului.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 277/2013. Totodată, arată că aspectele invocate vizează modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor de lege criticate și precizează că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu soluționarea unui recurs în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 169 din Legea nr. 263/2010.

Având cuvântul în replică, autorul excepției Teodor Simion Costa susține că, în această materie, există jurisprudență neunitară a instanțelor judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4.882/111/2012, Tribunalul Bihor - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatorii Ioan Bondar și alții în cadrul soluționării unei cauze având ca obiect cererea de obligare a Casei Județene de Pensii Bihor la recalcularea și revizuirea pensiilor - prin revenirea la stagiul inițial de 30 ani - în vederea aplicării punctajului superior cuvenit potrivit art. 169 din Legea nr. 263/2010.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 20,art. 44 alin. (2) și art. 47, precum și prevederilor art. 14 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În acest sens, arată că prin refuzul Casei Județene de Pensii Bihor de a recalcula pensiile în baza Legii nr. 263/2010 se încalcă principiul prevăzut în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, potrivit căruia "la condiții de pensionare egale, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie“.

Autorii excepției arată că au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă și că și-au câștigat stagiile de cotizare în instanță, obținând un minimum de beneficiu, în sensul că "însumarea punctajelor anuale nu s-a mai împărțit la stagiul complet de cotizare de 30 ani, ci la 25 ani“. Ulterior, au solicitat casei de pensii recalcularea și revizuirea pensiilor, în baza art. 169 din Legea nr. 263/2010, însă casa de pensii le-a refuzat aplicarea prevederilor Legii nr. 263/2010, pentru motivul că la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat o vechime de 25 ani, în urma punerii în executare a sentinței civile.

Or, autorii excepției consideră că faptul firesc de a se adresa instanței de judecată nu poate duce la concluzia privării unui drept de către casa de pensii. Este evident că trebuie soluționată situația în care colegii care nu s-au adresat instanțelor judecătorești beneficiază de pensii mai mari, deși au stagii de vechime egale sau similare.

Tribunalul Bihor - Secția I civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât este de competența legiuitorului de a alege modalitatea de majorare a pensiilor unei categorii de persoane cu excluderea altei categorii care beneficiază de dispoziții speciale în materie, inclusiv de pensii mai mari și de alte dispoziții speciale care au dus la majorarea pensiilor și care sunt aplicate fie direct de către organul administrativ, fie indirect în baza dispozițiilor instanței de judecată, fără să se poată afirma că s-ar încălca principiile nediscriminării și al egalității de tratament.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, nefiind contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 20,art. 44 alin. (2) și art. 47 din Constituție. Totodată, arată că autorii excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci sunt nemulțumiți, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a prevederilor de lege criticate de către autoritățile competente.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu următorul conținut: "Prevederile alin. (1) nu se aplică în situația în care, la recalcularea pensiilor în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.“

Prevederile alin. (1) al art. 169 la care fac referire prevederile de lege criticate au următorul conținut: "Pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, după cum urmează:

a) cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă;

b) cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.“

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 alin. (2) privind proprietatea privată și art. 47 privind nivelul de trai, precum și dispozițiilor art. 14 privind interzicerea discriminării și art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. Dispozițiile art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 instituie excepții de la creșterea punctajelor anuale realizate în perioadele în care au fost desfășurate activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă și au un conținut similar cu dispozițiile art. 165¹din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Asupra constituționalității acestor din urmă prevederi, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 1.300/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2011. Cu acel prilej, Curtea a arătat că "textele de lege criticate au urmărit chiar îndepărtarea unor inechități ce rezultau din reglementările anterioare, care nu țineau cont de anumite bonusuri ce fuseseră acordate la stagiul de cotizare și care, potrivit legislației în vigoare, nu reprezentau perioade contributive, astfel că s-a reglementat acordarea unor sporuri care să compenseze aceste inechități.“

Cu privire la dispozițiile art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, criticate din perspectiva instituirii unei discriminări, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 274/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013, constatând următoarele:

"Legea nr. 263/2010, în vigoare de la 1 ianuarie 2011, reglementează prin textul art. 169 alin. (1) faptul că pensionarii sistemului unitar de pensii publice ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă beneficiază de o creștere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade cu 50% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa I de muncă și, respectiv, cu 25% pentru perioadele în care au desfășurat activități în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă.

Categoriile de persoane care nu beneficiază de măsura de majorare prevăzută de reglementarea mai sus menționată sunt acelea pentru care, la recalcularea pensiilor, în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de acte normative cu caracter special, precum și persoanele pensionate după 1 aprilie 2001 și pentru care la deschiderea drepturilor de pensie s-au utilizat alte stagii complete de cotizare.“

În speța respectivă, Curtea a reținut că autorului excepției de neconstituționalitate i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, printr-o decizie emisă în baza unui act normativ cu caracter special, începând cu data de 1 iulie 2008, iar în considerarea activității desfășurate în condiții speciale, prevăzute de actul normativ amintit, stagiul complet de cotizare utilizat la calcularea drepturilor de pensie l-a constituit stagiul de 25 de ani.

Astfel, Curtea a constatat că autorul excepției de neconstituționalitate nu putea beneficia de majorarea prevăzută de Legea nr. 263/2010, întrucât aceasta se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare și nu se aplică în situația în care la recalcularea pensiilor s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de acte normative cu caracter special.

Prin urmare, Curtea a constatat că aplicarea unui tratament juridic diferențiat unor situații diferite nu poate fi privită ca o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi, critica de neconstituționalitate formulată fiind, astfel, neîntemeiată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Referitor la critica privind încălcarea art. 44 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că aceasta nu poate fi primită, deoarece, așa cum a stabilit în jurisprudența sa constantă, de exemplu, prin Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, "cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil“. Astfel, garantarea dreptului de proprietate nu implică dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.

Cât privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 47 privind nivelul de trai, așa cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, prin Decizia nr. 725/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 22 august 2011, "atât asigurarea unui anumit nivel de trai, cât și instituirea unor măsuri de protecție socială, altele decât cele nominalizate de Constituție, reprezintă o obligație de mijloace a statului, fără un conținut fix și care este influențată direct de condițiile social-economice în care se adoptă astfel de măsuri“.

În ce privește dispozițiile art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea abuzului de drept, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauza de față.

2. Referitor la critica autorilor excepției privind modul de aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 169 din Legea nr. 263/2010 de către Casa Județeană de Pensii Bihor, Curtea constată că nu poate analiza acest aspect, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, de exemplu, prin Decizia nr. 93/2000, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 444 din 8 septembrie 2000, "interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite. În acest sens, interpretarea este faza indispensabilă procesului de aplicare a legii“.

Curtea observă că autorii excepției de neconstituționalitate sunt beneficiari ai pensiei pentru limită de vârstă, în baza Legii nr. 3/1977, și și-au desfășurat activitatea în locuri încadrate în grupa I de muncă. Așa cum arată instanța de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, calculul cuantumului pensiei acestora a fost făcut prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 25 ani, stagiu special și redus, stabilit prin sentințe civile ale Tribunalului Bihor și prin decizii ale Curții de Apel Oradea.

Referitor la interpretarea dată dispozițiilor art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 - sub aspectul considerării stagiului prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 ca făcând parte sau nu dintr-un "act normativ cu caracter special“ - nu există o practică unitară la nivelul țării, iar Colegiul de conducere al Curții de Apel București a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu judecarea unui recurs în interesul legii, care este în curs de soluționare.