Decizia CCR nr. 725 din 16.12.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 527alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52⁷ alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Iuliana Marilena Ciolcă în Dosarul nr. 4.116/1/2013 al înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal si care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 119D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că textul de lege criticat a mai format obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, Curtea respingând excepția prin Decizia nr. 172 din 20 martie 2014. În cauză este invocată și o pretinsă încălcare a dispozițiilor art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, or, acest articol, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, nu poate fi privit individual, ci numai în legătură cu alte articole din Convenție, iar în cauză este aplicabil art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin deciziile nr. 480 din 20 aprilie 2010 și nr. 172 din 20 martie 2014, Curtea Constituțională a reținut că prevederile legale criticate nu aduc atingere art. 6 paragraful 1 din Convenție, făcând referire la considerentele cuprinse în Hotărârea din 26 iunie 1986, pronunțată în Cauza Van Marle și alții împotriva Olandei, și în decizia de inadmisibilitate din 28 februarie 2002, pronunțată în Cauza San Juan împotriva Franței.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 23 ianuarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 4.116/1/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52⁷ alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția a fost invocată de Iuliana Marilena Ciolcă într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost validate rezultatele concursului de promovare în funcția de judecător la înalta Curte de Casație și Justiție.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat este neconstituțional în măsura în care permite să fie interpretat în sensul că prin Regulamentul aprobat de Consiliului Superior al Magistraturii este suprimată exercitarea unei căi de atac împotriva rezultatelor uneia dintre etapele pe care le parcurge concursul de promovare în funcția de judecător la înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv interviul și, în esență, dreptul la un recurs efectiv. În cadrul respectivei probe ar trebui evaluate aspecte privind integritatea, iar asemenea aspecte nu pot fi separate în mod obiectiv de cariera de magistrat și de drepturile ce decurg din aceasta.

6. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal își exprimă opinia în sensul că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituționale și convenționale invocate, deoarece contestatoarea are deschisă calea de atac prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva hotărârii de validare a rezultatelor concursului.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale, făcând referire la considerentele de principiu pe care s-au întemeiat deciziile Curții Constituționale nr. 340 din 5 decembrie 2002 și nr. 480 din 20 aprilie 2010.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 52⁷ alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, introduse prin art. I pct. 2 din Legea nr. 300/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, introduse prin art. I pct. 2 din Legea nr. 300/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și pentru modificarea art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 27 decembrie 2011, care au următorul conținut: "(2) Procedura de desfășurare a concursului de promovare în funcția de judecător la înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulament aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, în conformitate cu prezenta lege, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor cuprinse în art. 16 alin. (2) referitor la egalitatea în fața legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Deși autorul invocă art. 13 din Convenție în realitate este vorba despre art. 13 corelat cu art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a statuat că posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unul concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcția pentru care s-a organizat examenul ori concursul, prin controlul respectării procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează. A decide altfel ar însemna să se recunoască organelor de justiție competența de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de aceștia și de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor, ceea ce ar exceda în mod evident atribuțiilor instanțelor judecătorești. Așadar, prevederile art. 21 din Legea fundamentală, referitoare la accesul la o instanță de judecată, nu au aplicabilitate în materia contestării baremului sau rezultatului unui examen ori concurs, ci numai în ceea ce privește controlul legalității procedurii de desfășurare a examenului sau concursului respectiv (a se vedea Decizia nr. 480 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 10 iunie 2010, și Decizia nr. 172 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 9 iulie 2014).

14. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 26 iunie 1986, pronunțată în Cauza Van Marle și alții împotriva Olandei, prin decizia de inadmisibilitate din 28 februarie 2002, pronunțată în Cauza San Juan împotriva Franței, prin decizia de inadmisibilitate din 2 septembrie 2003, pronunțată în Cauza Eisenberg împotriva Franței, și prin Hotărârea din 24 februarie 2005, pronunțată în Cauza Nowicky împotriva Austriei (paragraful 34), a statuat, cu valoare de principiu, că evaluarea cunoștințelor și a experienței necesare pentru admiterea într-o profesie este similară cu susținerea unui examen de tip școlar sau universitar și nu poate intra în domeniul de aplicare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, îndepărtându-se atât de la competența normală a unui judecător, învestit de regulă cu soluționarea unui diferend, cât și de la garanțiile instituite de art. 6 din Convenție, care nu sunt de natură să se aplice "litigiilor" ce ar putea apărea în această materie.

15. Din această perspectivă nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale invocate în prezenta cauză și nici ale dispozițiilor art. 13 din Convenție, care, în acest caz, trebuie corelat cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenție.

16. De asemenea, Curtea observă că procedura de desfășurare a concursului de promovare în funcția de judecător la înalta Curte de Casație și Justiție și modalitatea de contestare a rezultatelor acestuia au fost stabilite prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 74/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 13 februarie 2012, prin care a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare în funcția de judecător la înalta Curte de Casație și Justiție. Prevederile Regulamentului nu pot fi însă supuse examenului instanței de contencios constituțional, care, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, cu modificările ulterioare, se pronunță cu privire la neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege ori dintr-o ordonanță. Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a aprobat Regulamentul ar putea fi supusă controlului judecătoresc al instanței de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare a actului administrativ cu caracter normativ, acțiune reglementată de art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare.