Decizia CCR nr. 731 din 16.12.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1 alin. (3) şi art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 - condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Karin Fabritius în Dosarul nr. 24.836/3/2012 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale si care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 311D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul asistent referă că, la dosar, apărătorul autorului excepției a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de

neconstituționalitate, făcând referire la considerentele deciziilor Curții Constituționale nr. 376 din 22 martie 2011 și nr. 402 din 24 martie 2011. În plus, arată că prevederile Legii nr. 221/2009 nu conțin un criteriu de cetățenie potrivit căruia să se facă o diferențiere între persoanele vizate de actul normativ criticat. Prevederile art. 5 paragraful 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile față de obiectul de reglementare al actului normativ criticat și de perioada acestuia de referință.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Decizia civilă nr. 2.001R din 8 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 24.836/3/2012, Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Karin Fabritius într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care s-a respins cererea având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative de deportare la muncă forțată a tatălui autorului în fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), precum și acordarea de despăgubiri materiale și morale.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că prin actul normativ criticat se creează o discriminare nejustificată între etnicii germani care au fost deportați în temeiul aceleiași decizii, care a fost pusă în aplicare pentru unii înainte de 6 martie 1945, iar pentru alții după această dată. Aceștia din urmă sunt singurii beneficiari ai Legii nr. 221/2009. De asemenea există o discriminare nejustificată și din perspectiva celor care nu au reușit să își păstreze cetățenia română și cărora nu li se aplică nici prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 și nici cele ale Legii nr. 221/2009.

7. Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate nu poate fi admisă în condițiile în care criticile și solicitările recurentei vizează extinderea domeniului de aplicare al Legii nr. 221/2009 la alte situații decât cele expres reglementate, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituțional, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia și reținut în dispozitivul actului de sesizare, îl constituie dispozițiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, cu modificările și completările ulterioare. În realitate, din motivarea excepției, Curtea observă că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 1 alin. (3) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): "Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penată, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare."

- Art. 4 alin. (2): "Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător."

13. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate încalcă prevederile art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului din Constituție, prin raportare la următoarele prevederi din Declarația Universală a Drepturilor Omului: art. 7 privind dreptul la o protecție egală a legii, art. 8 referitor la o satisfacție efectivă din partea instanțelor naționale împotriva actelor care violează drepturile fundamentale, art. 9 referitor la interzicerea arbitrariului în ce privește arestarea, deținerea sau exilarea, art. 10 privind dreptul persoanei de a fi audiată în mod echitabil și public de către un tribunal independent și imparțial și art. 28 referitor la dreptul la o orânduire socială și internațională în care drepturile și libertățile expuse în Declarație să poată fi pe deplin înfăptuite, precum și prin raportare la dispozițiile art. 9 pct. 5 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit căruia orice persoană care a fost victima unei arestări sau detențiuni ilegale are dreptul la o reparație. Așadar, Curtea urmează a se raporta la dispozițiile art. 16,art. 21,art. 23 și art. 52 din Constituție, prin prisma exigențelor cuprinse în actele internaționale anterior menționate.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Legea nr. 221/2009 reprezintă un act normativ prin care s-a legiferat în domeniul măsurilor reparatorii ce se acordă persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora. Din analiza actelor dosarului rezultă că tatăl autorului excepției a fost deportat în 13 ianuarie 1945 în fosta U.R.S.S. pentru motive etnice. Curtea observă că legiuitorul a optat pentru completarea măsurilor reparatorii acordate prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din 23 septembrie 2009, și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 30 octombrie 2001, numai pentru persoanele care au fost condamnate politic sau cărora li s-a aplicat o măsură administrativă asimilată unei condamnări politice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, de către fosta miliție sau securitate, condamnare sau măsură al cărei caracter politic fie rezultă ope legis, conform art. 1 alin. (2) și art. 3 din Legea nr. 221/2009, fie trebuie constatată de o instanță judecătorească, cu aplicarea corespunzătoare a art. 1 alin. (4) din aceeași lege. Aceasta înseamnă că acea condamnare sau măsură trebuie să fi fost pronunțată, respectiv luată în perioada de referință a legii (6 martie 1945-22 decembrie 1989) pentru fapte prin săvârșirea cărora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 [a se vedea, în acest sens, cele reținute prin Decizia nr. 15 din 12 noiembrie 2012 referitoare la recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind "interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999, în ceea ce privește stabilirea caracterului politic al deportării și prizonieratului în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2012].

15. Criteriul temporal avut în vedere prin Legea nr. 221/2009, pentru a se constata caracterul politic al condamnării sau al măsurii administrative asimilate acesteia, nu este unul aleatoriu sau arbitrar, deoarece momentul 6 martie 1945 marchează instaurarea dictaturii comuniste, iar 22 decembrie 1989 vizează sfârșitul acesteia în România. Deci, perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 este circumscrisă în totalitate perioadei dictaturii comuniste, astfel încât opțiunea legiuitorului de a edicta o lege reparatorie numai în privința persoanelor aflate în ipoteza art. 1 din lege este una justificată în mod obiectiv și rațional.

16. Legiuitorul este îndreptățit ca pentru situații deosebite să aplice un tratament juridic diferit, deoarece egalitatea nu este sinonimă cu uniformitatea, astfel încât, pentru situații diferite, justificate obiectiv și rațional, trebuie să corespundă un tratament juridic diferit (a se vedea în acest sens deciziile nr. 376 din 22 martie 2011 și nr. 402 din 24 martie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011 și, respectiv, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 12 august 2011).

17. Așa fiind, Curtea nu poate reține critica privind încălcarea art. 16 din Constituție raportat la exigențele Declarației Universale a Drepturilor Omului.

18. Curtea observă că autorul nu motivează criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 21,art. 23 și art. 52 din Constituție raportate la prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului și la art. 9 pct. 5 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, astfel încât acestea nu au incidență în cauză.

19. În plus, Curtea observă că, potrivit alin. (1) al articolului unic din Legea nr. 211/2013 privind acordarea unor drepturi persoanelor care nu mai au cetățenia română, dar care au fost persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 2 iulie 2013: "Beneficiază de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu completările ulterioare, și persoanele care, la data depunerii cererii, nu mai au cetățenia română, indiferent de domiciliul acestora, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de dispozițiile acestui decret-lege."