Decizia CCR nr. 6 din 15.01.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 62 alin. 1, 4 şi 5, precum şi a celor ale art. 63 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. 1, 4 și 5, precum și a celor ale art. 63 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, excepție ridicată de C.L.A. - Centrul de Librării Agata - S.R.L. din Botoșani în Dosarul nr. 27.760/193/2013 al Judecătoriei Botoșani - Secția civilă. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 847D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a depus la dosar note scrise prin care reiterează motivele de neconstituționalitate invocate în fața instanței de judecată, sens în care solicită admiterea acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că, pe de o parte, prevederile de lege criticate reprezintă norme speciale, derogatorii de la normele referitoare la executarea silită, cuprinse în Codul de procedură civilă, iar, pe de altă parte, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe legale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 3 iulie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 27.760/193/2013, Judecătoria Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. 1, 4 și 5, precum și a celor ale art. 63 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de C.L.A. - Centrul de Librării Agata - S.R.L. din Botoșani într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că textele de lege criticate contravin Legii fundamentale, din perspectiva termenului în care se poate formula contestația la executare, a posibilității sau a imposibilității invocării motivelor de fapt în cadrul contestației la executare, precum și a tipului de creanță supus executării silite. Astfel, "arată că prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 contravin accesului liber la justiție, întrucât introduc o cale de atac specială, denumită, ca urmare a modificărilor din 2012, contestație la executare, care poate fi formulată în termen de 5 zile de la primirea somației prin care creditorul solicită executarea cambiei învestite cu formulă executorie“. Or, în opinia autorului excepției, "în condițiile în care Codul de procedură civilă, dreptul comun în materia executării silite, prevede procedura contestației la executare împotriva oricărui act de executare, inclusiv împotriva somației de plată, procedură care poate fi declanșată în termen de 15 zile de la data la care debitorul a luat cunoștință despre executare, existența unei proceduri speciale, paralele, este de natură a crea confuzii și o practică neunitară în jurisdicția instanțelor, dar mai ales o gravă vătămare a drepturilor.“

7. În aceste condiții, apreciază că "reglementarea procedurii speciale din Legea nr. 58/1934 este neconstituțională, întrucât restrânge accesul la justiție prin instituirea unui termen mai redus decât reglementarea de drept comun în care partea interesată poate ataca titlul executoriu, dar, mai ales, prin imposibilitatea dezbaterii fondului în cazul în care biletele la ordin sunt emise nu independent, ci în cadrul executării unui contract.“ Arată, astfel, că "prin instituirea unui termen special de 5 zile în cadrul contestației la executare, prevăzut de art. 62 din legea specială, sunt încălcate drepturile fundamentale prevăzute de Constituție, în condițiile în care, atunci când sunt invocate și motive de fond, termenul prevăzut este de 15 zile (potrivit dreptului comun), un termen care să-i asigure petentului timpul necesar pentru formularea unei apărări corespunzătoare într-o contestație la executare împotriva unui titlu care nu are la bază o creanță certă, lichidă și exigibilă.“

8. Un alt aspect invocat de autorul excepției este faptul că obiectul unei executări silite îl poate constitui doar o creanță certă, lichidă și exigibilă, sens în care învederează faptul că, în speță, nu este vorba despre o astfel de creanță. Astfel, arată că "fie biletele la ordin, fie cambiile, așa cum sunt utilizate în actualul context financiar și economic“, raportat chiar la situația din speță, "nu au la bază, de fiecare dată o tranzacție reală, ci doar una viitoare, incertă ca realizare. În aceste condiții, apreciază că nu se poate vorbi despre faptul că biletul la ordin are la bază o creanță certă și, prin urmare, aplicarea prevederilor art. 62-63 din Legea nr. 58/1934 este neconstituțională.

9. Concluzionând, autorul excepției susține că, prin termenele instituite, intenția legiuitorului a fost aceea ca, atunci când creanța este certă, lichidă și exigibilă, contestația la executare să se facă într-un termen scurt, fără dezbaterea fondului, iar atunci când o creanță nu îndeplinește cerințele menționate mai sus, contestația la executare să se facă într-un termen mai lung și cu posibilitatea invocării motivelor de fapt, ca o garanție a drepturilor fundamentale.

10. Judecătoria Botoșani - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia nr. 1.389 din 16 decembrie 2008, prin care Curtea Constituțională a statuat că obligația exercitării drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege apare ca fiind expresia dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, iar instituirea unor termene procesuale servește unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

11. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13. Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1997, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 62 alin. 1, 4 și 5, precum și cele ale art. 63 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările și completările ulterioare. Textele de lege criticate prevăd următoarele:

- Art. 62:"În termen de 5 zile de la comunicarea somațiunii, debitorul poate face contestație la executare. [_]

Instanța va putea suspenda executarea numai în cazul în care contestatorul nu recunoaște semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaște procura.

În caz de suspendare a executării, creditorul va putea obține măsuri de asigurare.“;

- Art. 63:"În procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozițiunilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19.

Excepțiunile personale vor trebui să fie grabnică soluțiune și întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă.

Excepțiunile cambiale trebuiesc propuse la primul termen de înfățișare.

Prin primul termen de înfățișare se înțelege primul termen la prima instanță, când procedura fiind îndeplinită, părțile pot pune concluzii în fond chiar dacă pârâtul sau oponentul nu se prezintă.“

15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi legale contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“,art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 124 alin. (2) care prevăd că "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin art. 16 al titlului IV, intitulat "Modificarea și completarea unor legi speciale“ din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, în cuprinsul art. 62 din Legea nr. 58/1934, legiuitorul a înlocuit sintagma inițială de opoziție la executare cu cea de contestație la executare. Având în vedere caracterul formalist al dreptului cambial, Curtea constată că prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 reprezintă norma specială, acestea aplicându-se cu prioritate față de dreptul comun, astfel încât, în materia dreptului cambial, opoziția/contestația la executare se va judeca după procedura prevăzută de legea specială.

17. Curtea constată că prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 au mai făcut obiectul controlului instanței de contencios constituțional, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la același norme din Constituție. În acest sens, sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.389 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 10 februarie 2009, Decizia nr. 759 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 21 iulie 2010, Decizia nr. 420 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 25 mai 2011, și Decizia nr. 837 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012.

18. Prin aceste decizii, Curtea a reținut că "prevederile art. 62 din Legea nr. 58/1934 reglementează opoziția împotriva somației de plată a titlului executoriu constituit de cambie, cale de atac care se declară în termen de 5 zile de la comunicarea somației. Textul de lege criticat reprezintă o normă specială, ce derogă de la prevederile referitoare la executarea silită cuprinse în Codul de procedură civilă, sub aspectul termenului în care poate fi introdusă calea de atac împotriva actului de executare. Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a le utiliza, în formele și în modalitățile instituite de lege.“ În consecință, Curtea a constatat că prin art. 62 din Legea nr. 58/1934, referitoare la termenul în care debitorul poate face (opoziție) contestație la executare, "legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești, în termenul legal, cu calea de atac împotriva actului de executare a cambiei. Astfel, obligația exercitării drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege apare ca fiind expresia dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.“

19. Curtea a apreciat că "specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluții diferite față de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o consacrarea opoziției la executare, care reprezintă o cale de atac împotriva somațiunii de executare adresate debitorului, împrejurarea că legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridică diferită de aceea a căilor de atac de drept comun nerelevând niciun aspect de neconstituționalitate, fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 129 din Constituție.“

20. Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 63 din Legea nr. 58/1934, Curtea constată că, pentru aceleași considerente mai sus arătate, acestea nu contravin normelor din Legea fundamentală invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.

21. În fine, față de susținerile autorului excepției de neconstituționalitate potrivit cărora "existența unei proceduri speciale, paralele“, și anume procedura specială prevăzută de Legea nr. 58/1934, respectiv procedura generală a contestației la executare reglementată de Codul de procedură civilă, este de natură a crea "o practică neunitară“ a instanțelor judecătorești, Curtea apreciază că acestea sunt aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanțele de judecată, competente în mod exclusiv să stabilească normele de drept aplicabile cauzei deduse judecății.

22. De asemenea, în ceea ce privește critica referitoare la caracterul creanței ce face obiectul executării silite, Curtea consideră că o asemenea problematică nu reprezintă o problemă de constituționalitate, revenind instanței învestite cu soluționarea cauzei competența de a aprecia asupra caracterului cert sau incert al creanței.