Decizia CCR nr. 728 din 16.12.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, excepție ridicată de Margareta Tyurbe în Dosarul nr. 8.936/271/2013 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 175D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, făcând referire la jurisprudența Curții în materie, respectiv considerentele care au stat la baza Deciziei nr. 393 din 19 martie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 20 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 8.936/271/2013, Judecătoria Oradea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. Excepția a fost invocată de Margareta Tyurbe într-o cauză având ca obiect acțiunea prin care s-a solicitat anularea unor încheieri emise de către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Bihor în anul 2013, ca fiind nelegale și netemeinice, precum și radierea intabulării dreptului de ipotecă legală asupra apartamentului autorului.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că textul de lege criticat aduce atingere dreptului de proprietate, deoarece, ca urmare a unor datorii reprezentând cheltuieli de întreținere, se înscrie în cartea funciară un drept de ipotecă asupra bunului. Prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care garantează dreptul la un proces echitabil impun și respectarea principiului egalității părților în procesul civil și interzic, de principiu, intervenția legiuitorului pe parcursul unui litigiu. Intervenția legiuitorului creează un obstacol în dreptul de acces efectiv la o instanță pentru una dintre părțile unui litigiu. Art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează dreptul la respectarea bunurilor, drept care trebuie să fie prevăzut de lege, care trebuie să cuprindă norme accesibile, clare și previzibile.

6. Judecătoria Oradea - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 393 din 19 martie 2009.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că prevederile Legii nr. 230/2007 sunt constituționale. În acest sens invocă considerentele ce stau la baza Deciziei Curții Constituționale nr. 393 din 19 martie 2009. Totodată, instituirea unui privilegiu imobiliar și mobiliar în favoarea asociației de proprietari nu este contrară principiului nediscriminării atât timp cât se asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea acestuia. Legiuitorul este îndreptățit să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate, limite ce sunt justificate prin necesitatea asigurării posibilității efective de administrare, folosire, întreținere și exploatare a imobilului în interesul tuturor proprietarilor. Prevederile art. 41 alin. (2) și art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, care au următorul conținut: "(1) Asociația de proprietari are un privilegiu imobiliar cu rang prioritar asupra apartamentelor și altor spații proprietăți individuale ale proprietarilor din condominiu, precum și un privilegiu asupra tuturor bunurilor mobile ale acestora, pentru sumele datorate cu titlu de cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, după cheltuielile de judecată datorate tuturor creditorilor în interesul cărora au fost făcute.

(2) Privilegiul se înscrie în registrul de publicitate imobiliară al judecătoriei, la cererea președintelui asociației de proprietari, pe baza extraselor de pe ultima listă lunară de plată a cotelor de contribuție din care rezultă suma datorată cu titlu de restanță. Privilegiul se radiază la cererea președintelui asociației de proprietari sau a proprietarului, pe baza chitanței ori a altui înscris prin care asociația confirmă plata sumei datorate.

(3) Operațiunile de publicitate imobiliară privitoare la privilegiul prevăzut la alin. (1) și (2) sunt scutite de taxă de timbru.“

12. Potrivit art. 78 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, "De la data intrării în vigoare a Codului civil, privilegiile speciale imobiliare prevăzute în legi speciale devin ipoteci legale și vor fi supuse regimului prevăzut de Codul civil pentru ipoteci legale.“

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 alin. (2) referitor la ocrotirea în mod egal a dreptului de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 1 referitor la protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și celor ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate Curtea constată că instituirea, prin dispozițiile art. 51 din Legea nr. 230/2007, a unui privilegiu imobiliar [care, după intrarea în vigoare a Codului civil a fost transformat în ipotecă legală, potrivit art. 78 alin. (3) din Legea nr. 71/2011], reprezintă un mijloc juridic de garantare a creanțelor asociației de proprietari, creanțe izvorâte din sumele datorate cu titlu de cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari. Textul de lege criticat nu aduce atingere vreuneia dintre prevederile din Legea fundamentală și din celelalte documente internaționale invocate de autorul excepției, întrucât nu face altceva decât să confere asociației o poziție de prioritate față de ceilalți creditori în ceea ce privește satisfacerea creanței sale (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009).

15. Distinct de cele reținute prin decizia menționată, Curtea observă că ipoteca legală, care, potrivit art. 2.343 din Codul civil, este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligații, subzistă cât timp există obligația pe care o garantează. Ipoteca este supusă publicității imobiliare, iar potrivit art. 2.346 din Codul civil, ipoteca nu este opozabilă terților decât din ziua înscrierii sale în registrele de publicitate, dacă prin lege nu se prevede astfel. Este astfel evident scopul urmărit de legiuitor în ceea ce privește reglementarea prin textul de lege criticat (cu modificarea adusă prin art. 78 alin. (3) din Legea nr. 71/2011) a unei ipoteci legale asupra bunurilor debitorului respectiv asigurarea poziției de prioritate a creditorului - asociația de proprietari - cât și protejarea intereselor celorlalți creditori, precum și a terților interesați.

16. Referitor la susținerea potrivit căreia prin textul de lege criticat se aduce atingere art. 44 alin. (2) referitor la dreptului de proprietate al debitorului, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Debitorul poate exercita în continuare atributele dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosința și dispoziția. În acest sens, art. 2.345 din Codul civil prevede că "dreptul de ipotecă se menține asupra bunurilor grevate în orice mână ar trece“.

17. Curtea observă că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea principiului egalității, principiilor ce interzic discriminarea, încălcarea dreptului la un proces echitabil sau egalității armelor, prin intervenția Statului într-un litigiu aflat pe rolul instanței. Astfel, modificarea art. 51 din Legea nr. 230/2007 prin art. 78 alin. (3) din Legea nr. 71/2011, în sensul schimbării privilegiului în ipotecă legală, după intrarea în vigoare a Codului civil, a avut loc înaintea introducerii acțiunii în fața instanței. Atât privilegiul, cât și ipoteca legală reprezintă mijloace de garantare a creanțelor asociației de proprietari, astfel încât recalificarea naturii juridice a privilegiului nu a adus o modificare care să afecteze drepturile debitorului anterior menționate.

18. În final, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica privind atingerea adusă prevederilor art. 20 și art. 53 din Legea fundamentală, de vreme ce nu a fost reținută încălcarea drepturilor constituționale sau din actele internaționale invocate.