Decizia CCR nr. 3 din 15.01.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 87 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 161/2003 - unele măsuri pt. asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, și a Legii nr. 161/2003, în ansamblul său, excepție ridicată de Mariana Gaju în Dosarul nr. 654/36/2013 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Costel Dorel Coica, Nagy Iosif, Ludroczki Alexandru, Ferencz Levente Zoltan, Mihai Găman și Kiss Zoltan în dosarele nr. 490/35/CA/2013, nr. 491/35/CA/2013, nr. 498/35/CA/2013, nr. 501/35/CA/2013, nr. 486/35/CA/2013 și nr. 500/35/CA/2013 - P.I., dosare ale Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul dosarelor nr. 459D/2014, nr. 468D/2014, nr. 469D/2014, nr. 512D/2014, nr. 513D/2014, nr. 530D/2014 și nr. 540D/2014 ale Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspund autoarea excepției în Dosarul nr. 459D/2014, Mariana Gaju, personal și asistată de avocatul Alexandra Croitoru, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, autorii excepțiilor Costel Dorel Coica, Nagy Iosif, Mihai Găman, prin avocat Alexandru Dugneanu, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosare, și partea Agenția Națională de Integritate, prin Ioana Lazăr, director general al Direcției generale juridice, cu delegații depuse la dosare. Lipsesc ceilalți autori ai excepțiilor față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că dosarele au fost conexate potrivit Încheierii din 27 noiembrie 2014, când, în temeiul art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 9 decembrie 2014. La acea dată, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 16 decembrie 2014, când, având în vedere imposibilitatea constituirii majorității prevăzute de art. 6 și art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 15 ianuarie 2015.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autoarei excepției Mariana Gaju, care solicită admiterea excepției, sens în care arată că, în temeiul Legii administrației publice locale nr. 215/2001, Legii nr. 51/2006 și Legii nr. 241/2006, primarul are atribuții distincte în domeniul serviciilor de utilități publice, astfel încât numai primarul poate fi desemnat ca reprezentant în adunarea generală a acționarilor unui operator intercomunitar de servicii publice. Legea nu prevede posibilitatea delegării unei asemenea atribuții către o altă persoană. În aceste condiții, întrucât primarul exercită atribuțiile pe care legea і le acordă și execută o hotărâre a consiliului local, nu poate fi considerat incompatibil, nefiind vorba de un caz de corupție. Consideră că, în speță, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu sunt aplicabile, de aceea, orice calificare a Societății Comerciale "Raja" - S.A. din Constanța ca fiind de interes local are un impact negativ. Depune note scrise.

5. Avocatul autorilor excepției Costel Dorel Coica, Nagy Iosif și Mihai Găman solicită admiterea excepției, reiterând, în esență, motivele de neconstituționalitate extrinsecă a Legii nr. 161/2003, cât și motivele de neconstituționalitate intrinsecă referitoare, în principal, la nerespectarea criteriilor de calitate, accesibilitate și previzibilitate, în cazul art. 87 alin. (1) lit. f) din aceeași lege.

6. Reprezentantul Agenției Naționale de Integritate solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, sens în care menține susținerile formulate anterior și subliniază că intenția legiuitorului a fost aceea de a preveni conflictul de interese,

având în vedere că funcțiile, la care textul de lege se referă, se pot influența reciproc.

7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, precizând că aplicarea și interpretarea legii revine instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea cauzelor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

8. Prin Încheierea din 19 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 654/36/2013, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

9. Excepția a fost ridicată de Mariana Gaju într-o cauză având ca obiect contestația împotriva unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate privind existența stării de conflict de interese/incompatibilitate.

10. Prin încheierile din 12 mai 2014, pronunțate în dosarele nr. 490/35/CA/2013 și nr. 491/35/CA/2013, Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în ansamblul său, și a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

11. Excepția a fost ridicată de Costel Dorel Coica și Nagy Iosif în cauze având ca obiect anularea și suspendarea unui act administrativ.

12. Prin încheierile din 26 mai 2014, pronunțate în dosarele nr. 498/35/CA/2013 și nr. 501/35/CA/2013, Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

13. Excepția a fost ridicată de Ludroczki Alexandru și Ferencz Levente Zoltán în cauze având ca obiect anularea unor rapoarte de evaluare întocmite de Agenția Națională de Integritate privind existența stării de incompatibilitate.

14. Prin Încheierea din 27 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 486/35/CA/2013, Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în ansamblul său, și a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

15. Excepția a fost ridicată de Mihai Găman într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate.

16. Prin Încheierea din 28 mai 2014, pronunțată în Dosarul nr. 500/35/CA/2013-P.I., Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

17. Excepția a fost ridicată de Kiss Zoltan într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate.

18. În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate autorii susțin, în esență, că, în temeiul Legii administrației publice locale nr. 215/2001, primarul are prerogative distincte în materia specifică a serviciilor de utilități publice, astfel încât numai primarul poate fi desemnat ca reprezentant în adunarea generală a acționarilor unui operator intercomunitar de servicii publice. Legea nu prevede posibilitatea delegării unei asemenea atribuții către o altă persoană. În aceste condiții, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde concluzia că alesul local este incompatibil cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale care constituie organisme prestatoare de servicii publice și de utilitate publică.

19. În același timp, constatarea neconstituționalității prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 163/2003 ar avea ca efect armonizarea legislativă a prevederilor art. 63 alin. (1) lit. d) și art. 63 alin. (5) lit. a) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 cu textele cuprinse în Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 și Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006.

20. Pe de altă parte, se susține că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, utilizând noțiunea de "funcție" pentru o activitate care nu este nici remunerată și nici nu are caracter regulat, sunt redactate într-un mod deficitar, lipsit de precizie și claritate, ceea ce contravine normelor de tehnică legislativă, dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil. Sunt invocate aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind obligativitatea respectării Constituției și legilor într-un stat de drept (spre exemplu, deciziile nr. 232 din 5 iulie 2001, nr. 234 din 5 iulie 2001, nr. 53 din 25 ianuarie 2011, nr. 13 din 9 februarie 1999, nr. 570 din 29 mai 2012, nr. 615 din 12 iunie 2012, nr. 783 din 26 septembrie 2012, nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 26 din 18 ianuarie 2012), din cea a Curții Europene a Drepturilor Omului privind exigențele de claritate și previzibilitate a legii și principiul securității raporturilor juridice (spre exemplu, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunțată în Cauza Amann împotriva Elveției, paragraful 50, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 39, Hotărârea din 1 decembrie 2005 pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92). În același sens, se invocă și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, spre exemplu Hotărârea din 15 iulie 2004, pronunțată în Cauza C-459/02-Willy Gerekens și Asociația agricolă Procol pentru promovarea comercializării produselor lactate împotriva Marelui Ducat al Luxemburgului, paragrafele 23 și 24.

21. Se apreciază că reglementarea incompatibilităților și a conflictelor de interese prin mai multe acte normative (capitolul IV din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, art. 20-26 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, cartea I, titlul IV, capitolul III din Legea nr. 161/2003, precum și de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului) este contrară Legii nr. 24/2000, fiind necesară

reglementarea unitară a materiei incompatibilităților și a conflictelor de interese. Sunt invocate, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 1.360/2010 și nr. 415/2010. Pe de altă parte, în materia autorităților publice locale, există Legea administrației publice locale nr. 215/2001 și Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, ambele acte normative reglementând incompatibilități. Acest paralelism legislativ nu respectă principiul legalității, iar prin nerespectarea normelor de tehnică legislativă intervin situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității juridice, în componenta privind claritatea și previzibilitatea legii.

22. De asemenea, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 încalcă principiile autonomiei locale, întrucât nu au în vedere soluționarea treburilor publice în interesul populației locale și nici principiul soluționării treburilor publice de către autoritățile locale care sunt cele mai apropiate de cetățeni. "Funcția" de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local răspunde exigențelor stabilite de art. 120 alin. (1) și art. 121 alin. (2) din Constituție și art. 3 și art. 4 alin. (3) și (4) din Carta autonomiei locale, întrucât vizează soluționarea treburilor publice în interesul populației locale.

23. Ca motive de neconstituționalitate extrinsecă a Legii nr. 161/2003, se invocă faptul că expunerea de motive ce însoțește Proiectul de lege privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției este extrem de sumară, cuprinzând numai câteva mențiuni generice, fără o dezvoltare punctuală a motivelor care au stat la baza edictării unor astfel de măsuri. Invocând aspecte din jurisprudența Curții Constituționale în materie (deciziile nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, nr. 51 din 25 ianuarie 2012), se apreciază că, în cazul Legii nr. 161/2003, nu au fost îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege. Mai mult, prin modul de acțiune a Guvernului s-a încălcat principiul separației puterilor în stat și rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare.

24. Se susține că, prin adoptarea Legii nr. 161/2003, au fost încălcate dispozițiile Programului de guvernare, în ceea ce privește repunerea Parlamentului în rolul său constituțional de reprezentant suprem al poporului român și unică autoritate legiuitoare a țării, respectarea separației puterilor în stat, eficientizarea administrației publice locale și creșterea autonomiei locale, sens în care este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 710 din 6 mai 2009.

25. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 "sunt neconstituționale", arătând că incompatibilitatea stabilită prin dispozițiile legale criticate reprezintă o măsură necesară pentru exercitarea funcțiilor publice, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice, ceea ce însă nu poate fi cazul în situația în care primarul exercită de drept atribuțiile conferite de lege, în cadrul unor societăți unde autoritatea administrativ-teritorială pe care o reprezintă are calitatea de asociat. A considera altfel înseamnă a aduce atingere dispozițiilor art. 121 din Constituția României.

26. Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că nu sunt justificate motivele de neconstituționalitate extrinsecă și nici cele de neconstituționalitate intrinsecă invocate în ceea ce privește Legea nr. 163/2001, în ansamblul său, și prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Astfel, "la data adoptării Legii nr. 161/2003, cerințele art. 73 alin. (1) și (3), art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51 alin. (1) și art. 101 alin. (1) din Constituție au fost respectate, actul normativ fiind adoptat prin angajarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului", în conformitate cu art. 114 alin. (1) din Constituție. Totodată, nu se justifică invocarea încălcării principiilor accesibilității și previzibilității legii, al securității juridice în raport de prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și nici a dispozițiilor art. 121 alin. (2) și art. 11 din Constituție, fiind respectate principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice.

27. De asemenea, consideră că opțiunea legiuitorului de a interzice în mod expres posibilitatea primarilor de a reprezenta unitățile administrativ-teritoriale în cadrul adunărilor generale ale acționarilor societăților comerciale de interes local nu încalcă dispozițiile art. 121 alin. (2) din Constituție, legiuitorul având în acest domeniu o marjă largă de apreciere și optând pentru instituirea unui regim drastic al incompatibilităților aleșilor locali.

28. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

29. Avocatul Poporului consideră că Legea nr. 161/2003, în ansamblul său, și prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din aceeași lege sunt constituționale. În acest sens, arată că, în virtutea art. 114 alin. (1) din Constituție, Guvernul își poate angaja răspunderea în fața Camerei Deputaților și Senatului, în ședința comună, asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui proiect de lege. în ceea ce privește critica potrivit căreia Legea nr. 161/2003 a fost adoptată fără o dezvoltare punctuală a motivelor care au stat la baza edictării unor astfel de măsuri, observă că, din expunerea de motive reiese, în esență, că se completează cadrul legal pentru prevenirea și combaterea folosirii abuzive a funcțiilor publice, a obținerii unor câștiguri necuvenite în exercitarea acestora. Prin urmare, apreciază că procedura de adoptare a Legii nr. 161/2003 nu încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 73 alin. (1) și (3), art. 61 alin. (1), art. 102 alin. (1), art. 114 alin. (1) din Constituție. Totodată, consideră că nu se poate îndeplini o funcție publică care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă, în același timp o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două calități ar putea duce la atingerea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept. Apreciază că prevederile de lege criticate sunt conforme art. 16 alin. (3) din Constituție, iar interpretarea și aplicarea normelor juridice sunt operațiuni ce aparțin organelor și autorităților competente, învestite prin lege cu astfel de atribuții. În fine, arată că dispozițiile art. 121 din Constituție nu au nicio legătură cu incompatibilitățile prevăzute de textul de lege criticat.

30. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepției Mariana Gaju, notele scrise depuse la dosare de partea Agenția Națională de Integritate, susținerile autorilor excepției prezenți și ale părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

31. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. I alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

32. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, și ale art. 87 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, dispoziții care au următorul cuprins: "(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu:

[...]

f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național;".

33. În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (2) potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege", art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, art. 74 alin. (1) și (3) privind inițiativa legislativă, art. 102 alin. (1) privind rolul și structura Guvernului, art. 114 privind angajarea răspunderii Guvernului, art. 120 alin. (1) privind principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale și art. 121 privind autoritățile comunale și orășenești.

34. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare. În acest sens, prin deciziile nr. 739 și nr. 754^**), ambele din 16 decembrie 2014, nepublicate în Monitorul Oficial al României, până la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a constatat că normele supuse controlului de constituționalitate instituie una dintre incompatibilitățile specifice funcțiilor publice de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean. Astfel, funcțiile menționate sunt incompatibile cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național.

35. Din analiza textului de lege dedus controlului de constituționalitate, în raport cu exigențele principiului securității juridice, prin prisma normelor constituționale invocate și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea a constatat că acestea sunt norme clare, previzibile, care stabilesc cât se poate de precis conduita aleșilor locali.

36. De asemenea, Curtea a constatat că instituirea prin textul de lege criticat a incompatibilității menționate este o opțiune a legiuitorului și se circumscrie scopului legii de înlăturare a cauzelor și condițiilor care determină corupția, astfel încât funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național să nu constituie un factor generator de corupție în cazul persoanelor care exercită funcția de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean.

37. Curtea a mai precizat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul primarului, viceprimarului, primarului general, viceprimarului municipiului București, președintelui și vicepreședintele consiliului județean, care exercită funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național, revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese.

38. În același timp, Curtea a reținut că invocarea, în susținerea excepției, a dispozițiilor cuprinse în Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 și Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006 pune în discuție o problemă de interpretare și aplicare a legii, eventuala neconcordanță dintre prevederile legilor menționate excedând controlului de constituționalitate. Totodată, calificarea serviciilor comunitare de utilități publice sau a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare ca fiind societăți comerciale de interes local sau de interes național reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a legii.

39. Sub aspectul criticilor de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea reține că Legea privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției a fost supusă controlului anterior de constituționalitate, pe calea obiecției de neconstituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 147 din 16 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, Curtea a constatat că procedura de adoptare a Legii privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției este constituțională. Cu acel prilej, Curtea a statuat, în esență, că reglementările supuse controlului de constituționalitate, adoptate prin angajarea răspunderii Guvernului în fața Camerei Deputaților și Senatului, nu se abat de la regulile întocmirii unui proiect de lege, așa cum sunt stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Având în vedere scopul unic al noii reglementări cuprinse în Legea privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, modul în care aceasta este structurată nu este de natură să afecteze dispozițiile art. 113 alin. (1) din Constituția din anul 1991 (care au devenit art. 114 din Constituția, republicată în anul 2003) și nici pe cele ale art. 3 și 12 din Legea nr. 24/2000.

40. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate mai sus își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

41. În final, Curtea constată că celelalte dispoziții constituționale invocate nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.