Decizia CCR nr. 768 din 18.12.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 12 şi art. 42 din Legea farmaciei nr. 266/2008

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, ale articolului unic din Legea nr. 215/2012 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008 și ale art. 12 și art. 42 din Legea farmaciei nr. 266/2008, excepție ridicată de Societatea "Esculap 2" - S.R.L. din Galați în Dosarul nr. 37/44/2014 al Curții de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 430D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Ministerul Sănătății a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Arată că, așa cum reiese din considerentele Hotărârii din 13 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza Sokoll-Seebacher, criteriul demografic referitor la autorizarea farmaciilor în mediul urban nu este incompatibil cu prevederile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, având în vedere marja de apreciere recunoscută statelor membre. Curtea Constituțională nu poate efectua însă un control de proporționalitate sub acest aspect.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele.

5. Prin Sentința nr. 100 din 17 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 37/44/2014, Curtea de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, ale articolului unic din Legea nr. 215/2012 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008 și ale art. 12 și art. 42 din Legea farmaciei nr. 266/2008.

Excepția a fost ridicată de Societatea "Esculap 2" - S.R.L. din Galați cu ocazia soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei de clasare a unei cereri de emitere a autorizației de funcționare pentru o farmacie comunitară.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate

autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 12 și art. 42 din Legea nr. 266/2008 încalcă prevederile art. 11 alin. (2) din Constituție, care statuează că "tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", raportate la art. 101-109 referitoare la regulile de concurență din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și prevederile constituționale ale art. 45 referitor la libertatea economică și ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. În acest sens, autoarea excepției arată că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 266/2008 instituie așa-numitul criteriu demografic, în funcție de care se aprobă eliberarea autorizațiilor de funcționare pentru farmacii, având ca efect direct împiedicarea intrării pe piață și a extinderii acestora. Farmaciile nou-înființate ar putea să ofere consumatorilor prețuri mai mici la medicamentele fără prescripție medicală și la celelalte produse farmaceutice ce se comercializează într-o farmacie, un program de lucru mai convenabil pentru consumatori, precum și servicii suplimentare sau inovatoare. Prin limitarea numărului de farmacii se restricționează concurența între acestea atât în termeni de prețuri, cât și de calitate a serviciilor. O barieră la intrarea pe piață are astfel un efect negativ asupra competitivității și eficienței unei piețe, iar, la modul general, odată cu creșterea cererii, noile farmacii nu pot intra pe piață pentru a servi cererea crescută cu o ofertă crescută și astfel numărul farmaciilor existente trebuie să facă față cererii suplimentare, fără amenințarea unei creșteri corespunzătoare a concurenței. Această situație le permite să solicite prețuri mult mai mari decât costurile și să nu își îmbunătățească calitatea și tipul de servicii oferite. Consideră că, deși în cazul serviciilor de sănătate publică trebuie pus accentul pe asigurarea siguranței consumatorilor și a calității medicamentelor, acest obiectiv trebuie și poate fi realizat într-o manieră care nu facilitează sau trece cu vederea într-un mod disproporționat piețele anticoncurențiale.

7. În plus, compatibilitatea unor astfel de restricții cu prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene a fost pusă sub semnul întrebării chiar de către Comisia Europeană, care în anul 2006 a lansat împotriva Austriei procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, conform art. 226 din tratat, deoarece a considerat că reglementările austriece care prevăd limitări teritoriale și demografice la înființarea farmaciilor nu sunt conforme cu prevederile art. 43 și art. 56 din Tratatul de instituire a Comunității Europene referitoare la libertatea de stabilire și la libera circulație a capitalurilor. Cu toate acestea, la nivelul Uniunii Europene există limitări demografice la înființarea farmaciilor în 11 state membre, respectiv în: Austria, Belgia, Estonia, Franța, Grecia, Italia, Malta, Portugalia, Spania, Slovenia și Ungaria, iar Comisia Europeană a inițiat procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 6 din cele 11 state membre în care există astfel de restricții. Potrivit comunicatului de presă nr. IP/06/858 din 28 iunie 2006 al Comisiei Europene, sistemul de limitare a numărului de farmacii nou-deschise - pe baza unor reguli privind numărul de locuitori și distanța dintre farmacii - pare disproporționat și chiar contraproductiv în raport cu obiectivul de asigurare a unei bune furnizări de medicamente în anumite zone.

8. Autoarea excepției mai arată că, prin avizul din 20 decembrie 2010 referitor la proiectul de Ordonanță de urgență de modificare și completare a Legii farmaciei nr. 266/2008, Consiliul Concurenței a avizat favorabil prelungirea termenului de aplicare a criteriului demografic până la data de 31 decembrie 2011. În opinia Consiliului Concurenței, creșterea numărului de farmacii dintr-o zonă, corelată cu redistribuirea pacienților din zona respectivă, conduce la întărirea concurenței, fapt care poate genera oferirea unor servicii farmaceutice de calitate superioară. Cu toate acestea, în lipsa oricărei limitări, nu este exclus ca farmaciștii să se concentreze în localitățile considerate atractive, astfel încât alte localități, mai puțin atractive, să sufere din cauza unui număr insuficient de farmacii care să asigure un serviciu farmaceutic de calitate. Potrivit Consiliului Concurenței, menținerea criteriului demografic la înființarea unei farmacii în mediul urban nu se poate realiza decât pe o perioadă determinată, deoarece costul suportat de consumatori ca urmare a lipsei concurenței poate fi mai mare decât beneficiile realizate prin reglementare. Autoarea excepției arată că, prin modificări succesive, termenul prevăzut de art. 42 din Legea nr. 266/2008 cu privire la aplicarea criteriului demografic a fost prelungit până la data de 31 decembrie 2014, fără însă a mai fi consultat Consiliul Concurenței, în calitatea sa de autoritate națională cu atribuții de supraveghere a mediului concurențial.

9. Curtea de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate.

10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Potrivit actului de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, ale articolului unic din Legea nr. 215/2012 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008 și ale art. 12 și art. 42 din Legea farmaciei nr. 266/2008. Având în vedere normele de tehnică legislativă consacrate de art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate se rezumă la dispozițiile art. 12 și art. 42 din Legea farmaciei nr. 266/2008, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 30 iunie 2009, întrucât art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 30 decembrie 2010, și articolul unic al Legii nr. 215/2012 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 15 noiembrie 2012, vizează modificarea succesivă a art. 42 din Legea nr. 266/2008. De asemenea, Curtea reține că, prin art. I pct. 8 din Legea nr. 162/2014 pentru modificarea și completarea Legii farmaciei nr. 266/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 15 decembrie 2014, dispozițiile art. 42 din Legea nr. 266/2008 au fost abrogate. Având însă în vedere că prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a statuat că sintagma "în vigoare"din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, dispozițiile art. 42 din Legea farmaciei nr. 266/2008 rămân supuse controlului de constituționalitate, întrucât produc efecte juridice în cauză. Prin urmare, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor art. 12 și art. 42 din Legea nr. 266/2008, care au următorul cuprins:

- Art. 12:"(1) Înființarea unei farmacii comunitare în mediul urban se face în funcție de numărul de locuitori, dovedit prin adeverință eliberată de autoritatea administrației publice locale, după cum urmează:

a) în municipiul București, o farmacie la 3.000 de locuitori;

b) în orașele reședință de județ, o farmacie la 3.500 de locuitori;

c) în celelalte orașe, o farmacie la 4.000 de locuitori.

(2) abrogat [prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2010]

(3) Ministerul Sănătății publică pe pagina de internet proprie lista cu farmaciile comunitare autorizate, localitățile urbane unde se mai pot deschide farmacii comunitare, în conformitate cu condițiile prevăzute la alin. (1), precum și cu solicitanții care au depus cereri de înființare de farmacii, în ordinea depunerii lor, menționându-se data la care s-au depus aceste cereri. ";

- Art. 42:"Dispozițiile art. 12 se aplică până la data de 31 decembrie 2014 inclusiv."

14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Constituție, care statuează că "tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", raportate la art. 101-109 referitoare la regulile de concurență din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a prevederilor constituționale ale art. 45 referitor la libertatea economică și ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 266/2008 prevăd înființarea farmaciilor comunitare în mediul urban în funcție de numărul de locuitori, instituind așa-numitul criteriu demografic. Potrivit textului inițial al art. 42 din Legea nr. 266/2008, acest criteriu era aplicabil până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv. Termenul a fost prelungit, prin art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2010, până la 31 decembrie 2012 inclusiv, respectiv, prin articolul unic al Legii nr. 215/2012 privind aprobarea acestei ordonanțe, până la 31 decembrie 2014 inclusiv. De altfel, termenul - a cărui prelungire este criticată în cauza de față - a fost eliminat ca urmare a abrogării art. 42 din Legea nr. 266/2008, ceea ce conduce la menținerea criteriului demografic pe perioadă nedeterminată.

16. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Constituție raportate la art. 101- 109 referitoare la regulile de concurență din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Curtea constată că, în realitate, autoarea excepției invocă o încălcare a normelor de drept european prin raportare la prevederile art. 148 din Constituție care vizează integrarea în Uniunea Europeană. Prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, Curtea a observat că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituționalitate ca normă interpusă celei de referință implică, în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, o condiționalitate cumulativă: pe de o parte, această normă trebuie să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției - unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate.

17. Curtea constată că prevederile art. 101-109 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene - care alcătuiesc capitolul 1 ("Regulile de concurență") al titlului VII ("Norme comune privind concurența, impozitarea și armonizarea legislativă") din tratat - stabilesc, pe de o parte, regulile aplicabile cu privire la admisibilitatea acordurilor între întreprinderi, a deciziilor asocierilor de întreprinderi și a practicilor concertate și cu privire la folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante pe piața internă (art. 101-106), iar, pe de altă parte, regimul ajutoarelor de stat (art. 107-109), motiv pentru care nu sunt aplicabile ca norme interpuse în cadrul controlului de constituționalitate în cauza de față. De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unor întrebări preliminare formulate în materie de restricții demografice cu privire la înființarea farmaciilor, a examinat normele de drept intern în discuție în litigiile principale exclusiv din perspectiva art. 49 referitor la libertatea de stabilire din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (Hotărârea din 1 iunie 2010, pronunțată în cauzele conexate C-570/07 și C-571/07 - Blanco Pérez și Chao Gómez, și Hotărârea din 13 februarie 2014, pronunțată în Cauza C-367/12 - Sokoll-Seebacher).

18. În ceea ce privește presupusa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 45 referitor la libertatea economică și ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, Curtea constată că această critică nu poate fi reținută.

19. Potrivit jurisprudenței Curții, principiul libertății economice, garantat la nivel constituțional în anul 2003, odată cu revizuirea Constituției, constituie împreună cu libera inițiativă fundamentul economiei de piață, având un conținut normativ complex, care privește atât începerea unei activități economice, cât și desfășurarea acesteia într-un mediu concurențial nedistorsionat de bariere legale discriminatorii și practici anticoncurențiale, abuzive sau neloiale. În considerarea specificului economiei de piață, rolul statului este limitat la crearea cadrului general, economic, social și politic, necesar pentru derularea activității operatorilor economici, ceea ce implică adoptarea unor reglementări restrictive, dar în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor, reglementări care nu pot afecta substanța drepturilor. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, prin interzicerea faptelor ilicite, prejudiciabile pentru societate sau pentru alte persoane. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 15 din 22 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 10 februarie 2004, Decizia nr. 119 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 23 martie 2006, și Decizia nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012. Libertatea economică nu este absolută, ci trebuie exercitată în condițiile legii. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 45 din Constituție, atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât și exercitarea acestuia se desfășoară "în condițiile legii", așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 929 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007.

20. Art. 12 și art. 42 din Legea nr. 266/2008 condiționează înființarea farmaciilor comunitare în mediul urban de îndeplinirea cerinței cu privire la cotele de populație, instituind, în acest mod, o limitare a libertății economice. Potrivit jurisprudenței Curții reflectate, de exemplu, în Decizia nr. 186 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 25 aprilie 2007, și Decizia nr. 230 din 14 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie

2007, o atare limitare este permisă dacă se aplică în mod nediscriminatoriu, este justificată de un interes general, este necesară obiectivului urmărit de legiuitor și este proporțională cu scopul propus.

21. Cu privire la primele două cerințe, Curtea constată îndeplinirea acestora, având în vedere că dispozițiile de lege criticate referitoare la limitarea demografică se aplică în mod egal tuturor solicitanților care depun cereri pentru emiterea autorizației de funcționare a unei farmacii comunitare într-o localitate urbană, iar obiectivul urmărit de legiuitor este unul de interes general, și anume asigurarea protecției sănătății publice, prin furnizarea de servicii farmaceutice de calitate în toate zonele teritoriului național.

22. Referitor la posibilele abordări pentru realizarea unei acoperiri teritoriale cât mai largi a serviciilor farmaceutice de calitate, și anume abordarea care facilitează înființarea farmaciilor și stimulează în același timp concurența între acestea, respectiv cea care limitează înființarea de farmacii în zonele mai dens populate pentru a restrânge concurența și pentru a favoriza înființarea acestora în regiuni ale țării cu o populație mai puțin densă, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut în jurisprudența sa, de exemplu, în Hotărârea din 19 mai 2009, pronunțată în cauzele conexate C-171/07 și C-172/07 - Apothekerkammer des Saarlandes și alții, paragraful 19, că fiecare stat membru al Uniunii Europene este liber să își proiecteze propriul sistem de protecție a sănătății publice, Curtea fiind obligată să respecte această marjă de apreciere a statului membru. Faptul că un stat membru impune norme mai puțin stricte decât cele aplicabile în alt stat sau acordă prioritate unui interes în detrimentul altuia nu înseamnă că un set de norme sau celălalt este incompatibil cu dreptul comunitar (Hotărârea din 11 iulie 2002, pronunțată în Cauza C-294/00 - Gräbner, paragraful 46). În plus, Curtea de la Luxembourg a recunoscut, în mod expres, că planificarea serviciilor medicale și, în special, repartizarea lor egală pe întregul teritoriu intră sub incidența acestei puteri de apreciere (Hotărârea din 11 septembrie 2008, pronunțată în Cauza C 141/07 - Comisia/Germania, paragraful 61). Totodată, atunci când s-a pronunțat cu privire la produsele și la serviciile farmaceutice, Curtea a hotărât că stabilirea prețurilor (Hotărârea din 11 decembrie 2003, pronunțată în Cauza C-322/01 - Deutscher Apothekerverband, paragraful 122) și limitarea concurenței (Hotărârea Comisia/Germania, citată anterior, paragraful 59) sunt metode posibile pentru atingerea acestor obiective de sănătate publică.

23. Astfel, Curtea reține că asigurarea unei repartizări echilibrate a farmaciilor comunitare pe întregul teritoriu național constituie un obiectiv de interes general și legiuitorul nu este obligat să utilizeze instrumentul liberei concurențe pentru a asigura servicii farmaceutice de calitate ridicată.

24. De asemenea, Curtea constată că limitarea adusă libertății economice prin dispozițiile de lege criticate este necesară pentru atingerea obiectivului urmărit, aprovizionarea sigură și de calitate cu medicamente a populației, prin împiedicarea migrării farmaciilor comunitare din mediul rural în mediul urban, respectiv prin atragerea acestora spre zonele rurale. În cazul în care subzistă incertitudini cu privire la existența sau la importanța unor riscuri pentru sănătatea publică, legiuitorul poate adopta măsuri de protecție fără a trebui să aștepte ca realitatea acestor riscuri să fie pe deplin demonstrată. Or, criteriul demografic permite o repartizare geografică amplă și echilibrată a farmaciilor comunitare pe teritoriul național, de natură să asigure întregii populații un acces adecvat la serviciile farmaceutice și, în consecință, mărește siguranța și calitatea aprovizionării cu medicamente a populației. Astfel, o asemenea restricție poate avea ca efect înființarea de farmacii comunitare în acele părți ale teritoriului național în care accesul la serviciile farmaceutice este deficitar, întrucât, prin faptul că îi împiedică pe farmaciști să se instaleze

în zone în care există suficiente farmacii, îi orientează pe aceștia spre zonele în care numărul farmaciilor este nesatisfăcător. Prin urmare, având în vedere riscul de penurie de farmacii în mediul rural și, în consecință, riscul ca aprovizionarea cu medicamente a populației din zonele rurale să nu fie sigură și de calitate, reglementarea criticată - care prevede că, în raport cu un anumit număr de locuitori, poate fi înființată o singură farmacie comunitară într-o localitate urbană - este necesară.

25. În ceea ce privește cerința proporționalității între limitarea adusă libertății economice și obiectivul de interes public urmărit de legiuitor, Curtea, având în vedere importanța asigurării accesului general al populației la serviciile farmaceutice, constată că reglementarea criticată nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea scopului propus.

26. În același sens sunt și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (Decizia din 14 ianuarie 2003 - Gallego Zafra împotriva Spaniei, Cererea nr. 58229/00) și cea a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea din 1 iunie 2010, pronunțată în cauzele conexate C-570/07 și C-571/07 - Blanco Pérez și Chao Gómez, paragrafele 72-78, 94 și 112).

27. Este de menționat și jurisprudența Curții Constituționale Federale a Germaniei, care, în materia libertății de stabilire pentru farmaciști, a reținut că legiuitorul trebuie să recurgă la ingerința cea mai redusă în libertatea alegerii profesiei și să treacă la următoarea treaptă doar atunci când poate fi demonstrat cu mare probabilitate că riscurile suspectate nu pot fi combătute eficient cu mijloacele de pe treapta anterioară. În situația în care se ajunge la ultima treaptă de limitare a liberei alegeri a profesiei, prin reglementarea unor condiții de autorizare obiective, Curtea Constituțională Federală verifică în primul rând dacă este pus în pericol un drept superior al colectivității și dacă reglementarea legală poate să contracareze acest risc, iar, în al doilea rând, dacă respectiva ingerință se impune în mod obligatoriu pentru a proteja dreptul respectiv, cu alte cuvinte, dacă protecția nu s-ar fi putut asigura prin reglementări pe treapta anterioară (Hotărârea din 11 iunie 1958 - Apotheken-Urteil/Hotărârea privind farmaciile, BVerfGE 7, 377 - în Selecție de decizii ale Curții Constituționale Federale a Germaniei, Konrad Adenauer Stiftung, 2013, pag. 372 și 373).