Decizia CCR nr. 913 din 1.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 278 alin. 21 din Codul de procedură penală

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 alin. 2¹ din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Liviu Gheorghe Teodoriu în Dosarul nr. 1.937/40/2012 al Tribunalului Botoșani - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 956D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 957D/2012 și nr. 1.327D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 alin. 2¹ din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Liviu Gheorghe Teodoriu și Liliana Teodoriu în dosarele nr. 2.806/40/2012 și nr. 1.005/40/2012 ale Tribunalului Botoșani - Secția penală.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției Liliana Teodoriu și se constată lipsa celorlalte părți, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Autorul excepției prezent este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 957D/2012 și nr. 1.327D/2012 la Dosarul nr. 956D/2012, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care pune concluzii de admitere a acesteia în măsura în care prevederile legale criticate opresc persoana interesată de a se adresa justiției.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece, în realitate, se solicită modificarea prevederilor legale în sensul oferirii posibilității părții interesate de a se adresa oricând judecătorului cu plângere împotriva actelor procurorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 8 mai 2012 și 4 septembrie 2012, pronunțate în dosarele nr. 1.937/40/2012, nr. 2.806/40/2012 și nr. 1.005/40/2012, Tribunalul Botoșani - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278 alin. 2¹ din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Liviu Gheorghe Teodoriu în primele două dosare și de Liliana Teodoriu în cel de-al treilea dosar, toate având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate în contra ordonanțelor procurorul ierarhic superior de respingere a plângerilor formulate împotriva actelor procurorului din subordine.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate afectează accesul liber la justiție, deoarece împiedică persoana interesată de a se adresa justiției împotriva actelor abuzive ce emană de la procurori.

Tribunalul Botoșani - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278 alin. 2¹ cu denumirea marginală Plângerea contra actelor procurorului din Codul de procedură penală, introdus prin art. XVIII pct. 38 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au următorul conținut: "Plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă.“

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) referitor la accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 525 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 19 iunie 2012, și Deciziei nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 2¹ din Codul de procedură penală, statuând că posibilitatea formulării plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior, conform prevederilor art. 278 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, constituie o garanție procesuală, iar rămânerea definitivă a soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit prevederilor art. 278 alin. 2¹, introdus în Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, are ca scop asigurarea celerității soluționării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea liberului acces la justiție și a dreptului la un recurs efectiv.

De asemenea, Curtea a reținut că în faza de urmărire penală legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât și pentru eliminarea unor garanții procesuale, precum cea din speță, cu condiția ca actele organelor de urmărire penală să poată fi cenzurate de instanța de judecată. Or, în cazul de față, rămânerea definitivă a soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior, potrivit dispozițiilor art. 278 alin. 2¹ din Codul de procedură penală, nu înlătură dreptul părții interesate de a formula plângere, în condițiile art. 278¹alin. 1, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței de clasare și nici dreptul de a beneficia de garanțiile procesuale care însoțesc faza judecății propriu-zise și de căile de atac prevăzute de lege în cazul trimiterii în judecată.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.