Decizia CCR nr. 927 din 13.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 504 din Codul de procedură penală

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Alexandru Florian Lele în Dosarul nr. 3.497/111/2009 al Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 685D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.497/111/2009, Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Alexandru Florian Lele cu ocazia soluționării unei cauze civile.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 504 din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale referitoare la egalitatea în drepturi și la răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, întrucât creează o evidentă discriminare prin fixarea unui număr limitativ de erori judiciare care dau victimelor dreptul la repararea pagubei. Consideră că legiuitorul constituțional a urmărit acordarea de despăgubiri tuturor persoanelor a căror nevinovăție a fost stabilită la finalizarea unui proces penal care a avut consecințe negative, cum ar fi, printre altele, diferite privațiuni materiale, declinul carierei profesionale, probleme de sănătate, suferințe complexe provocate membrilor de familie și restrângeri ale exercitării unor drepturi sau libertăți.

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție invocate. Mai mult, argumentele invocate de autor vizează o omisiune legislativă, în sensul că textul nu prevede dreptul la repararea pagubei și în alte cazuri, cum ar fi urmărirea penală, punerea în mișcare a acțiunii penale sau trimiterea în judecată, ceea ce nu este de competența instanței de contencios constituțional. Face trimitere, în acest sens, și la Decizia Curții Constituționale nr. 1.393/2010.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție invocate. Mai arată că autorul excepției nu critică textul art. 504 din Codul de procedură penală pentru ceea ce prevede, ci pentru ceea ce nu prevede, urmărind inserarea în conținutul său și a altor situații care să dea dreptul la repararea pagubei, cum ar fi urmărirea penală, punerea în mișcare a acțiunii penale sau trimiterea în judecată. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 504 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 281/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având următorul cuprins: "Persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.

Are dreptul la repararea pagubei și persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.

Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).

Are drept la repararea pagubei suferite și persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei.“

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și ale art. 52 alin. (3) teza întâi privind răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită, în realitate, completarea dispozițiilor art. 504 din Codul de procedură penală, în sensul ca acest text de lege să prevadă dreptul la repararea de către stat a pagubei materiale sau a daunei morale suferite de o persoană și în alte cazuri decât condamnarea pe nedrept sau privarea ori restrângerea de libertate în mod nelegal, cum ar fi, de exemplu, urmărirea penală, punerea în mișcare a acțiunii penale sau trimiterea în judecată, atunci când procesul penal nu se finalizează printr-o hotărâre definitivă de condamnare. O asemenea solicitare nu intră, însă, în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,"Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 504 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.