Decizia CCR nr. 726 din 16.12.2014 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (6), art. 8 alin. 1, art. 24 alin. (4), art. 30 alin. 1 lit. j), art. 39,art. 41,art. 49 alin. 1, art. 50 alin. 2 și art. 51 din Legea nr....

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu ționalitate a dispozițiilor art. 6,art. 8,art. 24 alin. (4), art. 29 lit. j), art. 39,art. 41,art. 49,art. 50 alin. (2) și art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, precum și ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, excepție ridicată de Elena Simion și Stelian Simion în Dosarul nr. 6.566/94/2012 al Judecătoriei Buftea și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 172D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorii excepției, precum și președintele Asociației de proprietari a blocului D Buftea, cu împuternicire la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, Asociația de proprietari a blocului D Buftea, prin reprezentant, a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției, invocând în acest sens considerentele Deciziei nr. 516 din 9 octombrie 2014, precum și un set de acte din care rezultă întârzieri la plata facturilor către furnizori.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorilor excepției. Autorul Stelian Simion solicită admiterea excepției, susținând, în esență, următoarele: art. 6 din Legea nr. 230/2007 este neconstituțional deoarece nicio instanță de judecată nu face comunicarea încheierii de înființare a asociației de proprietari către cei care nu sunt înscriși în asociație, din acest motiv recursul său fiind respins; art. 8 din Legea nr. 230/2007 aduce atingere dreptului de proprietate deoarece permite modificarea, cu un cvorum de două treimi, a acordului de asociere; art. 24 din Legea nr. 230/2007 este neconstituțional deoarece asociația ia măsuri și în numele acelora care nu sunt membri; art. 30 din Legea nr. 230/2007 este neconstituțional deoarece penalizările sunt stabilite abuziv, constituind sancțiuni în sine, fără a fi percepute de fapt de către furnizori; art. 39 este neconstituțional deoarece în temeiul acestuia o majoritate impune soluții abuzive unei minorități; spațiile din clădire ar trebui folosite conform destinației acestora, iar nu în scopul hotărât de o minoritate; autorii sunt supuși unei discriminări deoarece taxa judiciară de timbru pentru cererile de chemare în judecată se plătește numai de către aceștia, iar nu și de asociație. Celălalt autor al excepției își însușește punctul de vedere anterior expus.

5. Reprezentantul Asociației de proprietari a blocului D Buftea solicită respingerea excepției, arătând că a depus concluzii scrise în acest sens.

6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007. Referitor la celelalte prevederi criticate, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în ce privește dispozițiile art. 6 din Legea nr. 230/2007, criticat pentru o pretinsă lipsă de previzibilitate, se arată că din interpretarea sistematică a acestuia cu prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, norma devine previzibilă. În plus, fiind vorba despre o procedură necontencioasă, care se soluționează potrivit art. 534 alin. (4) din Codul de procedură civilă, apelul împotriva încheierii se poate face de orice persoană interesată, astfel că nu se încalcă accesul liber la justiție. Criticile formulate cu privire la dispozițiile art. 30 din Legea nr. 230/2007 excedează competenței de soluționare a Curții Constituționale. Cu privire la celelalte texte criticate se solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, potrivit jurisprudenței Curții în materie, apreciindu-se referitor la art. 41 din Legea nr. 230/2007 că acesta păstrează un just echilibru între interesele proprietarilor afectați și cele ale asociației, lucrările efectuându-se în urma unei expertize. Nu se aduce astfel atingere dreptului de proprietate, care nu este afectat în substanța sa.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin Încheierea din 5 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 6.566/94/2012, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6,art. 8,art. 24 alin. (4), art. 29 lit. j), art. 39,art. 41,art. 49,art. 50 alin. (2) și art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, precum și a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007. Excepția a fost invocată de Elena Simion și Stelian Simion într-o cauză având ca obiect o acțiune în pretenții, respectiv obligarea autorilor la plata cheltuielilor de întreținere restante și neachitate, precum și a penalităților de întârziere, acțiune introdusă de asociația de proprietari din imobilul în care locuiesc autorii.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii arată că art. 6 din Legea nr. 230/2007 este neconstituțional, deoarece comunicarea încheierii de constituire a asociației de proprietari nu se face către toți proprietarii din condominiu, astfel încât aceștia să o poată ataca. Art. 8 din Legea nr. 230/2007 este neconstituțional deoarece pentru modificarea sau completarea statutului ori a acordului de asociere este necesar acordul a 2/3 din numărul proprietarilor membri ai asociației, iar nu acordul tuturor proprietarilor din imobil. Totodată, art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 aduce atingere dreptului de proprietate deoarece hotărârile adunării generale a asociației de proprietari sunt obligatorii și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației. Art. 30 alin. (1) lit. (j) [indicat din eroare ca fiind art. 29 lit. j)] și art. 49 din Legea nr. 230/2007, care reglementează cu privire la stabilirea sistemului propriu de penalizări pentru restanțe la plata cheltuielilor asociației, aduc atingere dreptului de proprietate al persoanelor care nu sunt membri ai asociației. Art. 39 și art. 41 din Legea nr. 230/2007 aduc atingere dreptului de proprietate privată deoarece utilizarea proprietății comune de către terți, precum și modificările constructive și utilizarea în alte scopuri a unor părți sau elemente de construcție ale clădirii nu necesită acordul tuturor proprietarilor din clădire. Art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 creează o inegalitate între asociație și proprietar, întrucât acțiunea în justiție promovată de asociație este scutită de taxă de timbru, pe când acțiunea în justiție introdusă de proprietar este supusă timbrării. Art. 51 din Legea nr. 230/2007 încalcă dreptul de proprietate privată deoarece se poate înscrie un privilegiu în registrul de publicitate imobiliară la simpla cerere a președintelui asociației de proprietari pentru o sumă datorată cu titlu de restanță, care nu este cuprinsă într-un titlu executoriu.

9. Autorii mai arată că Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, și, în special, art. 44 din aceste norme, sunt neconstituționale deoarece preiau articolele menționate din Legea nr. 230/2007 cu privire la care s-au formulat anterior criticile.

10. Judecătoria Buftea apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate stabilind limitele dreptului de proprietate, fără a aduce atingere substanței acestuia. Administrarea unui condominiu presupune adoptarea unor măsuri cu majoritate de voturi și stabilirea unor obligații în sarcina tuturor proprietarilor, astfel încât să se asigure exercitarea normală a dreptului de proprietate comună pe cote-părți stabilă și forțată, precum și funcționarea permanentă a acestor spații și servicii comune.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Avocatul Poporului apreciază că prevederile Legii nr. 230/2007 sunt constituționale, invocând considerentele ce stau la baza deciziilor Curții Constituționale nr. 393 din 19 martie 2009, nr. 402 din 19 martie 2009, nr. 1.117 din 8 septembrie 2011 și nr. 519 din 15 mai 2012. Excepția de neconstitu- ționalitate a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, este inadmisibilă.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CUR TE A,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de Asociația de proprietari a blocului D Buftea, concluziile autorilor excepției, ale reprezentantului celeilalte părți și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 6,art. 8,art. 24 alin. (4), art. 29 lit. j), art. 39,art. 41,art. 49,art. 50 alin. (2) și art. 51 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, precum și ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007. Curtea observă, referitor la conținutul indicat de autori ca fiind al art. 29 lit. j) din Legea nr. 230/2007, că acesta se regăsește, în realitate, în art. 30 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 230/2007. Curtea mai reține că autorii formulează critici doar cu privire la art. 6 alin. (6), art. 8 alin. (1), art. 24 alin. (4), art. 30 alin. (1) lit. j), art. 39,art. 41,art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (2) și art. 51 din Legea nr. 230/2007. Totodată, sunt criticate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, în ansamblul lor, și, în special, prevederile art. 44 din acestea. De asemenea, Curtea constată că art. 6 alin. (6) din Legea nr. 230/2007 a fost modificat prin art. 66 din capitolul II al titlului IV din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Întrucât data dobândirii personalității juridice de către asociația de proprietari este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012, Curtea se va pronunța cu privire la art. 6 alin. (6) din Legea nr. 230/2007 în forma anterioară modificării.

16. Având în vedere toate aspectele anterior menționate, Curtea urmează să se pronunțe asupra prevederilor art. 6 alin. (6) ce reglementează calea de atac a recursului împotriva încheierii de constituire a asociației de proprietari, art. 8 alin. (1) privind cvorumul necesar pentru modificarea sau completarea statutului sau acordului de asociere, art. 24 alin. (4), art. 30 alin. (1) lit. j) și art. 39 referitor la condițiile utilizării de către terți a proprietății comune, art. 41 referitor la modul în care se vor face modificările constructive și utilizarea în alte scopuri a unor părți sau elemente de construcție ale clădirii, art. 49 alin. (1), art. 50 alin. (2) și art. 51 privind instituirea unui privilegiu imobiliar cu rang prioritar din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, precum și a prevederilor Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2008, în ansamblul lor, și, în special, a prevederilor art. 44 din acestea.

17. Dispozițiile art. 24 alin. (4), art. 30 alin. (1) lit. j), art. 49 alin. (1) și art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 au următorul cuprins:

- Art. 24 alin. (4): "Hotărârile adunării generale a asociației de proprietari sunt obligatorii și pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenți la adunarea generală, precum și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari.";

- Art. 30 alin. (1) lit. j): "Comitetul executiv, reprezentat de președintele asociației de proprietari, are următoarele atribuții: [...] j) stabilește sistemul propriu de penalizări ale asociației de proprietari pentru restanțele afișate pe lista de plată ce privesc cheltuielile asociației de proprietari, conform prevederilor legale";

- Art. 49 alin. (1): "Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.";

- Art. 50 alin. (2): "Acțiunea asociației de proprietari este scutită de taxă de timbru."

18. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată

19. Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (6), art. 8 alin. (1), art. 39,art. 41 și art. 51 din Legea nr. 230/2007, Curtea observă că obiectul cauzei în care a fost ridicată îl constituie obligarea autorilor la plata cheltuielilor de întreținere restante și neachitate, precum și a penalităților de întârziere. Așa fiind, textele de lege anterior menționate nu îndeplinesc condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la legătura cu soluționarea cauzei.

20. Totodată, Curtea constată că în cauză s-a ridicat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2008, în ansamblul lor, și, în special, a prevederilor art. 44 din acestea. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, obiectul excepției îl formează legile sau ordonanțele, ca acte normative de reglementare primară, și nu actele de reglementare secundară, respectiv hotărâri de guvern.

21. Din această perspectivă, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. (6), art. 8 alin. (1), art. 39,art. 41 și art. 51 din Legea nr. 230/2007, precum și ale Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, în ansamblul lor, și, în special, a prevederilor art. 44 din acestea.

22. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (4), art. 30 alin. (1) lit. j) și art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 prin raportare la dispozițiile art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată din Legea fundamentală, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, în cazul unui imobil cu mai multe locuințe, proprietarii dețin, pe lângă dreptul de proprietate individuală asupra apartamentelor sau spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință și un drept de proprietate comună pe cote-părți stabilă și forțată asupra celorlalte spații dintr-un condominiu. Pornind de la această stare de coproprietate forțată asupra părților comune ale imobilului, precum și de la necesitatea reprezentării intereselor proprietarilor în raporturile cu terții furnizori de servicii, legiuitorul a reglementat posibilitatea înființării asociațiilor de proprietari, structuri asociative cu personalitate juridică ce au ca scop administrarea, folosirea, întreținerea și exploatarea imobilului în interesul tuturor proprietarilor.

23. Curtea observă că, din perspectiva scopului anterior menționat, care nu poate fi calificat decât ca legitim, caracterul obligatoriu al hotărârii asociației de proprietari și pentru proprietarii care nu sunt membri, precum și posibilitatea de a se stabili un sistem propriu de penalizări reprezintă măsuri adecvate, necesare și care păstrează un just echilibru între interesul colectiv al proprietarilor și cel individual al fiecărui proprietar în parte. În sensul celor anterior reținute, Curtea observă că, potrivit art. 26 din Legea nr. 230/2007, oricare dintre proprietari poate ataca în justiție respectiva hotărâre, dacă apreciază că aceasta este de natură să producă daune intereselor sale, și să ceară instanței suspendarea executării hotărârii până la soluționarea litigiului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009).

24. Curtea mai observă că legiuitorul a permis stabilirea de către asociația de proprietari a unui sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, reglementând un maximum cu privire la cuantumul acestora, respectiv de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat, precum și cu privire la perioada de la care se vor aplica - numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată. Potrivit art. 25 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli de reparații ale proprietății comune sau pentru alte cheltuieli de natură administrativă. Curtea constată că textul de lege criticat instituie o măsură de protecție a proprietarilor care-și plătesc la termen cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari. În lipsa unei astfel de reglementări s-ar putea ajunge în situația ca aceștia să nu mai beneficieze de serviciile contractate cu terții ori să suporte penalitățile ce rezultă din neplata la termen a serviciilor de către alți proprietari. Așadar, această măsură sancționează pe de-o parte comportamentul culpabil al proprietarilor, iar pe de altă parte protejează colectivitatea fără a aduce atingere justului echilibru între interesele concurente. Așa fiind, nu poate fi primită critica privind încălcarea dreptului de proprietate aparținând autorilor excepției, prevederile legale criticate fiind în acord cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.

25. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, criticate din perspectiva existenței unei inegalități între asociație și proprietar sub aspectul obligației de a plăti taxa de timbru în cazul acțiunilor în justiție, obligație care incumbă numai proprietarului, Curtea observă că scutirea de la plata taxei de timbru reprezintă o facilitate fiscală acordată de legiuitor asociațiilor de proprietari numai cu privire la acțiunile ce decurg din neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației. Instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxei judiciare de timbru, constând în scutiri de la plata acesteia, nu este însă contrară prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece atât obligația de plată a taxelor judiciare de timbru, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură. În cauză, tratamentul juridic diferit se impune pentru situații de fapt diferite, având o justificare obiectivă și rațională, și anume necesitatea recuperării de către asociațiile de proprietari a cotelor de întreținere cu mai multă ușurință, ținând cont atât de posibilitatea existenței unui număr mare de datornici, de debitele mari pe care aceștia le au, cât și de consecințele grave ale neachitării acestora. Rațiunea pentru care asociațiile de proprietari beneficiază de scutirea de la plata taxei de timbru constă în înlesnirea recuperării sumelor de bani ce reprezintă cotele de întreținere restante, fapt de care depinde însăși administrarea imobilului.