Decizia CCR nr. 764 din 18.12.2014 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza întâi prin raportare la cele ale art. 16,art. 17 alin. 1 lit. a), art. 21 alin. (6) și (8) din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstitu- ționalitate a dispozițiilor art. 4 teza întâi, art. 16,art. 17 alin. (1), art. 21 alin. (6) și (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Cornelia Smaranda în Dosarul nr. 8.090/109/2013 al Tribunalului Argeș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 373D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, părțile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au depus puncte de vedere prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând considerentele care au stat la baza deciziilor nr. 395 din 3 iulie 2014 și nr. 413 din 3 iulie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 9 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 8.090/109/2013, Tribunalul Argeș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza întâi, art. 16,art. 17 alin. (1) și art. 21 alin. (6) și (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Cornelia Smaranda într-o cauză având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (devenită Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor) la emiterea titlului de despăgubire, respectiv a dispoziției de plată pentru o sumă ce a fost stabilită în urma raportului întocmit de evaluator.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că se află în etapa în care stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru imobilele preluate abuziv a fost efectuată în conformitate cu procedura stabilită prin titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, iar până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 au fost parcurse toate etapele administrative prevăzute de lege, inclusiv evaluarea imobilelor de către experți, necontestată de părți, urmând să se emită decizia reprezentând titlu de despăgubire. Anularea etapelor administrative prealabile efectuate în conformitate cu procedurile legale în vigoare și reluarea procedurii potrivit art. 17 alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 165/2013 constituie o încălcare a principiului neretroactivității legii. În plus, textele de lege criticate instituie și o discriminare a autorului excepției, în condițiile în care alte persoane aflate în aceeași etapă a procedurii de despăgubire au intrat în posesia titlului și au încasat efectiv sumele de bani cuvenite. Totodată, nu este echitabil ca autorul excepției să fie supus procedurii instituite prin noua lege, în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are chiar posibilitatea să invalideze decizia emisă de entitatea prevăzută de lege, să li se acorde puncte în loc de bani, iar aceste puncte să le poată valorifica prin licitație după o perioadă de peste 60 de luni de la adoptarea legii.

7. Tribunalul Argeș - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu retroactivează, deoarece aplicarea lor privește cererile nesoluționate încă la momentul intrării în vigoare a legii. Intervenția legiuitorului și adoptarea Legii nr. 165/2013 a fost impusă de lipsa de eficiență a sistemului de restituire a proprietăților în România, constatat de Curtea Europeană prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. În speță, reclamanta se poate prevala doar de o creanță condițională în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile din 11 decembrie 2006 și 14 decembrie 2006 pronunțate în cauzele Caracas împotriva României și Ionescu și Mihăilă împotriva României. Situația de dezavantaj sau de discriminare în care reclamanta s-ar găsi prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013 are o justificare obiectivă, deoarece rezultă din respectarea hotărârii Curții Europene, și rezonabilă, păstrând un just echilibru între mijloacele folosite și scopul urmărit.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. Faptul că legiuitorul a intervenit printr-un act normativ nou asupra modalității de acordare a despăgubirilor - prin acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte - nu are caracter retroactiv, deoarece în această materie este opțiunea exclusivă a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor. Normele de lege criticate dispun pentru viitor și se aplică de la data intrării lor în vigoare unor situații juridice în curs de derulare, aspect ce nu are caracter retroactiv. De asemenea, acestea se aplică în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist, motiv pentru care acestea nu se răsfrâng asupra evaluărilor deja realizate sau procedurilor finalizate. Nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea principiului egalității, noile dispoziții putând conduce la acordarea de despăgubiri într-un cuantum diferit de cel stabilit în temeiul vechii legi, însă această măsură este justificată de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. Dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor nu este negat, ci se instituie doar un nou sistem de calcul.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere transmise pe părți, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 4 teza întâi prin raportare la cele ale art. 16,art. 17 alin. (1) și art. 21 alin. (6) și (8) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În realitate, Curtea observă că obiectul excepției în funcție de circumstanțele cauzei și de criticile formulate îl constituie prevederile art. 4 teza întâi raportate la cele ale art. 16,art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) și (8) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conținut:

- Art. 4 teza întâi: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi [...].";

- Art. 16: "Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).";

- Art. 17 alin. (1): "În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii.";

- Art. 21 alin. (6) și (8): "(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. [...]

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7)."

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii și în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă, referitor la încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală prin textele de lege criticate, că prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României (paragrafele 232 și 235), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut obligația statului român de a implementa proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și de a adopta reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, textele de lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională, pentru viitor, exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, așa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, astfel încât nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Așadar, aplicarea imediată a legii noi în domeniul propriu de activitate cu privire la situațiile pendinte nu aduce atingere principiului neretroactivității. Curtea a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004 și Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004).

15. În plus, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea Europeană a apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțitedetermeneconstrângătoareșideuncontrol judecătoresc efectiv, că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeași cauză, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat, de asemenea, că măsurile de executare a plății creanțelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătorești definitive, cum ar fi eșalonarea plății acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile și încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică și găseau un just echilibru întrediferiteleintereseaflateînjoc,prinrespectarea mecanismului existent și prin grija pe care autoritățile au demonstrat-o în executarea acestuia (paragraful 128).

16. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 din Legea nr. 165/2013, care fac trimitere la procedura acordării de măsuri compensatorii, prevăzută de art. 21 alin. (6) și (7) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013). În legătură cu aspectul menționat mai sus, Curtea a reținut că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, sau Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Curtea constată că respectarea egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecință, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate. Mai mult, Curtea reține că, în privința legiuitorului nu este una aleatorie, ci a fost justificată și impusă firesc ca urmare a pronunțării Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României (Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014).

17. Referitor la critica formulată cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) și ale art. 21 alin. (6) și (8) din Legea nr. 165/2013, Curtea a reținut că atribuția Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii nu este de natură să aducă atingere certitudinii raporturilor juridice, întrucât nu determină o destabilizare a acestora, ci oferă un control suplimentar pentru asigurarea legalității dreptului recunoscut. Scopul unei verificări suplimentare față de cea realizată de entitatea învestită îl constituie prevenirea unor situații generatoare de inechități, care au avut loc sub imperiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 2 decembrie1989, precumrestituirea/atribuirea aceluiași imobil mai multor persoane care reclamau un drept propriu și exclusiv ori recunoașterea dreptului de proprietate alteipersoanedecâttitularulstabilitulteriorpecale judecătorească. De aceea, confirmarea cu certitudine sporită a unui drept nu constituie o nesocotire a dreptului de proprietate din perspectiva speranței legitime de valorificare a acestuia, ci, dimpotrivă, o garanție a recunoașterii acestuia în mod just. De altfel, nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câștigat, câtă vreme decizia/dispoziția entității învestite cu soluționarea notificării, conținând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, confirmată prin emiterea avizului de legalitate de către prefect, nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptățite la restituire. Aceasta, deoarece până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - conform Legii nr. 247/2005 - sau a deciziei de compensare în puncte de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - persoana îndreptățită la restituire are o simplă expectanță de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanță izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014 și Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014, nepublicată la momentul pronunțării prezentei decizii).