Decizia CCR nr. 1.020 din 29.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Gheorghe Olteanu în Dosarul nr. 3.440/85/2010 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 903D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.440/85/2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Excepția a fost ridicată de Gheorghe Olteanu cu ocazia soluționării recursurilor formulate împotriva unei decizii penale privind condamnarea pentru săvârșirea, printre altele, a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 încalcă egalitatea în drepturi, prezumția de nevinovăție și prevederile constituționale privind înfăptuirea justiției, deoarece creează posibilitatea săvârșirii unor abuzuri în aplicarea legii de către autoritățile în drept, procurori și judecători. Astfel, consideră că lăsarea la latitudinea procurorului și a instanței de judecată a interpretării sintagmelor "cu încălcarea legii“ și "conform legii“ din textul de lege criticat duce la discriminare între persoanele acuzate de săvârșirea faptei incriminate de dispozițiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000. Mai arată că lipsa de claritate a termenilor folosiți de legiuitor aduce atingere prezumției de nevinovăție, întrucât prin simpla acordare de subvenții cu încălcarea legii se prezumă obținerea unui folos necuvenit.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile din Constituție invocate de autorul excepției. Mai arată că acesta invocă faptul că procurorii și judecătorii ar putea săvârși abuzuri în aplicarea legii ca urmare a interpretării greșite a acesteia, ceea ce nu constituie, însă, o veritabilă critică de neconstituționalitate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 sunt constituționale, întrucât nu aduc atingere prevederilor din Constituție invocate de autorul excepției. Mai arată că interpretarea diferită pe care procurorii și judecătorii o dau textelor de lege nu poate face obiectul unei cereri adresate Curții Constituționale, persoanele nemulțumite de soluțiile date în diverse cauze de organele de urmărire penală sau de instanța de judecată având la dispoziție căile de atac prevăzute de Codul de procedură penală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au fost modificate prin Legea nr. 69/2007 privind modificarea lit. b) și c) ale art. 10 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 29 martie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârșite în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: [_] b) acordarea de subvenții cu încălcarea legii, neurmărirea, conform legii, a destinațiilor subvențiilor;“.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la prevederi din Constituție invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 683 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 13 ianuarie 2006, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 124 din Constituție și a reținut că reglementarea care incriminează fapta de a acorda subvenții cu încălcarea legii, respectiv de a nu urmări, conform legii, destinațiile subvențiilor, săvârșită în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite nu aduce atingere principiilor constituționale care guvernează înfăptuirea justiției, neafectând în vreun fel imparțialitatea, unicitatea, egalitatea și independența acesteia. Cât privește criticile referitoare la lipsa de claritate a dispozițiilor art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000, acestea nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“ și, prin urmare, nu are competența de a cenzura o eventuală redactare defectuoasă a textului de lege criticat. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că nu își poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru aceleași motive, dispozițiile art. 10 lit. b) din Legea nr. 78/2000 nu aduc atingere nici prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție. În ceea ce privește invocarea, ca temei al excepției de neconstituționalitate, a art. 16 din Legea fundamentală, Curtea constată că o atare încălcare nu poate fi reținută, întrucât principiul egalității cetățenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.

În plus, modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor de lege criticate de către procuror și instanța de judecată nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.