Decizia CCR nr. 969 din 20.11.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 31alin. 2 şi (3) din OG nr. 25/2006 - întărirea capacităţii administrative a Oficiului Român pt. Drepturile de Autor, republicată

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3¹alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată, excepție ridicată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM în Dosarul nr. 1.243/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.2090/2012.

La apelul nominal se prezintă, pentru Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturile de autor (UCMR-ADA), avocatul Alexandru Roată-Palade, cu delegație la dosar, lipsă fiind autorul excepției și Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că textul de lege criticat trebuie analizat și apreciat în raport cu normele de aplicare ale acestuia, respectiv în raport cu Decizia nr. 287/2011 privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, emisă de directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Susține că prevederile criticate lasă la libera apreciere a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor stabilirea regulilor privind accesul la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, fiind astfel permis accesul la toate datele privind operele create, durata acestora, momentul utilizării, nivelul remunerațiilor cuvenite etc. Se preia astfel, integral, baza de date a organismelor de gestiune, iar controlul permanent al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor asupra acestor baze de date este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată consacrat de art. 44 și art. 136 din Legea fundamentală. Totodată, art. 3¹din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 încalcă dreptul la viața privată prin controlul abuziv și continuu pe care Oficiului Român pentru Drepturile de Autor îl realizează asupra informațiilor private deținute în bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă cu privire la membrii acestora. Dreptul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor de a verifica, oricând și în orice condiții, orice fel de informație privind activitatea organismelor de gestiune colectivă reprezintă, de asemenea, o încălcare a dispozițiilor art. 45 și art. 135 din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că nu se aduce atingere dispozițiilor constituționale invocate, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor realizând un control cu privire la corecta colectare și repartizare a sumelor corespunzătoare utilizării operelor ale căror drepturi de autor și drepturi conexe sunt gestionate de organismele de gestiune colectivă. Arată că, în ipoteza unui control defectuos realizat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, organismele de gestiune colectivă au la dispoziție acțiunea în fața instanțelor de drept comun.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.243/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3¹alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată. Excepția a fost ridicată de Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - CREDIDAM în soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect suspendarea/anularea Deciziei nr. 287/2011 privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, emisă de directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 29 noiembrie 2011.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcționează, în temeiul Legii nr. 8/1996 și al Hotărârii Guvernului nr. 401/2006, în domeniul proprietății intelectuale, în materia drepturilor de autor și a drepturilor conexe, ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare, evidență prin registre naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj și constatare tehnico-științifică în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe. Organismele de gestiune colectivă, potrivit art. 125 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, sunt persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea și repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredințată de către titulari. Acestea se constituie în condițiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, funcționează potrivit reglementărilor privind asociațiile fără scop patrimonial, sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori persoane juridice și acționează în limitele mandatului încredințat și pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.

Textul de lege criticat dă în sarcina Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, pe de o parte, exercitarea funcției de citire asupra sistemelor informatice aparținând organismelor de gestiune colectivă și, pe de altă parte, obligația de a publica regulile de acces la aceste sisteme informatice. Astfel se preia de către stat întreaga evidență a repartițiilor remunerațiilor colectate de organismele de gestiune colectivă, persoane juridice constituite prin libera asociere, fără a exista un mandat special din partea titularilor drepturilor, încălcându-se dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (4) și ale art. 136 alin. (5). Bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă conțin informații valoroase despre asociație, membrii săi, activitatea financiară și utilizatorii de la care se colectează remunerațiile artiștilor, fapt care determină cerințe sporite de confidențialitate și acces la acestea.

Consideră că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale și din perspectiva stabilirii modalității de acces la sistemele informatice ale organismelor de gestiune colectivă, respectiv prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Legea lasă, astfel, la îndemâna Oficiului Român pentru Drepturile de Autor stabilirea regulilor de acces, fără să stabilească cadrul legal al acestor reguli.

În acest context, arată că textul de lege criticat nu cuprinde definițiile termenilor utilizați, respectiv "funcție de citire“ și "sistem informatic“.

În continuare face referire la Decizia nr. 287/2011 privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, emisă de către directorul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, susținând că aceasta cuprinde reguli de acces contradictorii și în dezacord cu prevederile Legii nr. 99/2011, realizându-se o definire a termenilor informatici în așa fel încât funcția de citire echivalează cu o intervenție în sistem.

Totodată, autorul excepției susține că prevederile art. 3¹din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 aduc atingere și dispozițiilor constituționale privind libertatea economică, intervenția statului, prin exercitarea unei funcții de citire asupra sistemelor informatice aparținând organismelor de gestiune colectivă, reprezentând o încălcare a alegerii voluntare și conștiente a persoanelor asociate.

De asemenea, arată că accesul la bazele de date informatice ale organismelor de gestiune colectivă încurajează eliminarea secretului profesional al unor asociații de drept privat, în felul acesta nemaifiind asigurată concurența loială pe piață, bazele de date private devenind astfel publice.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 3¹alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 sunt constituționale, nefiind încălcate dispozițiile constituționale ale art. 44, atâta vreme cât acestea stabilesc faptul că Oficiului Român pentru Drepturile de Autor verifică activitatea organismelor de gestiune colectivă prin intermediul sistemului informatic al acestora, verificarea implicând doar o funcție de citire, și nu de intervenție în sistem. Regulile privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă se stabilesc prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu obligația consultării prealabile a organismelor de gestiune colectivă. În aceste condiții, astfel cum sunt formulate, prevederile legale criticate nu aduc atingere, sub niciun aspect, dreptului de proprietate privată. Exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, iar legiuitorul este îndreptățit să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală. Reține, de asemenea, că prevederile de lege criticate nu aduc atingere nici dispozițiilor constituționale care garantează exercitarea liberei inițiative și accesul persoanelor la o activitate economică "în condițiile legii“.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3¹alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 privind întărirea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicată, în temeiul art. V lit. ț) din titlul III - Dispoziții finale al Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 18 septembrie 2008.

Art. 3¹din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 a fost introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizații/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 316 din 13 mai 2010.

Totodată, art. 3¹din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 a fost modificat prin Legea nr. 99/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizații/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 24 iunie 2011.

În prezent, prevederile art. 3¹alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 au următorul conținut:

"(2) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor verifică activitatea organismelor de gestiune colectivă prin intermediul sistemului informatic al acestora, verificarea implicând doar o funcție de citire, și nu de intervenție în sistem.

(3) Regulile privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă se stabilesc prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu obligația consultării prealabile a acestora.“

În opinia autorului excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 - "Dreptul de proprietate privată“, art. 45 - "Libertatea economică“,art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție și art. 136 alin. (5) potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează:

Art. 3¹din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 a fost introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizații/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2010 a fost adoptată în contextul recesiunii economice severe care punea în pericol stabilitatea economică a țării și pentru asigurarea eliberării la timp a sumelor aferente împrumutului prevăzut de Memorandumul de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009.

Potrivit expunerii de motive, a fost elaborat proiectul ordonanței care implica amendarea mai multor acte normative în vigoare în vederea reducerii măsurilor administrative propuse în Planul de simplificare, printre propuneri numărându-se și modificarea Ordonanței Guvernului nr. 25/2006. Cu privire la aceasta, propunerile vizau simplificarea activității a peste 30.000 operatori economici care aveau obligații de plată către organismele de gestiune colectivă, precum și crearea unui sistem transparent pentru repartiția remunerațiilor colectate către mai mult de 15.000 de titulari de drepturi de autor și drepturi conexe.

Inițial, textul de lege criticat avea două alineate care stabileau faptul că: "(1) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor administrează sistemul informatic național privind evidența și simplificarea plății drepturilor de autor și a drepturilor conexe de către utilizatori și a repartiției remunerațiilor colectate de organismele de gestiune colectivă în cadrul proiectului de guvernare.

(2) Normele metodologice privind crearea și funcționarea evidenței naționale prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Costurile de realizare a acestei evidențe naționale sunt suportate de organismele de gestiune colectivă beneficiare ale remunerațiilor datorate de utilizatori.“

Comisia pentru industrii și servicii și Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din cadrul Camerei Deputaților, prin "Raportul comun asupra Proiectului de Lege“ pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2010, au propus amendamente asupra textului art. 3¹"pentru a avea dispoziții care să favorizeze transparența și simplificarea activității prin intermediul informatizării“.

Astfel, prevederile art. 3¹din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 au fost modificate substanțial, soluția legislativă inițială nefiind preluată în noua reglementare, fiind eliminată atribuția Oficiului Român pentru Drepturile de Autor de administrare a sistemului informatic național privind evidența și simplificarea plății drepturilor de autor și a drepturilor conexe. Totodată, textul de lege nu mai prevede obligația organismelor de gestiune colectivă de a suporta costurile de realizare a evidenței naționale.

În forma actuală, textul de lege criticat supus controlului de constituționalitate prevede la alin. (1) că organismele de gestiune colectivă sunt obligate să implementeze un sistem informatic propriu, scopul fiind acela de organizare a evidenței și simplificarea plății drepturilor de autor și a drepturilor conexe de către utilizatori, precum și a repartiției remunerațiilor colectate.

În continuare, alin. (2) al art. 3¹din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006 stabilește că Oficiul Român pentru Drepturile de Autor verifică activitatea organismelor de gestiune colectivă prin intermediul sistemului informatic al acestora, verificarea implicând doar o funcție de citire, și nu de intervenție în sistem.

Curtea constată că prevederile de lege criticate, în forma actuală, permit o mai bună supraveghere a activității organismelor de gestiune colectivă, asigurând transparența activității acestora, fiind, în fapt, o concretizare a atribuțiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. f) și h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, de supraveghere și control a funcționării organismelor de gestiune colectivă. În exercitarea acestor atribuții, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor stabilește măsurile de intrare în legalitate a organismelor de gestiune colectivă sau aplică sancțiuni, după caz. De altfel, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcționează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare, evidență prin registre naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj și constatare tehnico-științifică în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, acesta reglementând activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general, potrivit legii.

Totodată, potrivit alin. (3) al art. 3¹din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006, regulile privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă se stabilesc prin decizie a directorului general al Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, cu obligația consultării prealabile a acestora.

În aceste condiții, Curtea constată că textul de lege criticat oferă garanții suplimentare organismelor de gestiune colectivă, Oficiului Român pentru Drepturile de Autor având obligația consultării prealabile a acestora cu privire la regulile de acces la sistemul informatic, în același timp Oficiul Român pentru Drepturile de Autor neavând dreptul de a interveni în sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă.

În acest context, Curtea reține că directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor a emis, în temeiul art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 și al art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2006, Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 287/2011 privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 29 noiembrie 2011.

Decizia menționată definește noțiunile de "sistem informatic“, "sistem de repartiție“, "baza de date a unui organism de gestiune colectivă“ și "funcție de citire“. Prin "funcția de citire“ se înțelege acordarea unui drept de acces la datele cuprinse în baza de date și la rezultatele prelucrării acestora, fără a exista posibilitatea de a șterge sau de a modifica datele existente ori de a adăuga date noi.

Totodată, potrivit art. 6 din Decizia Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nr. 287/2011, organismele de gestiune colectivă au obligația de a asigura Oficiului Român pentru Drepturile de Autor posibilitatea de îndeplinire a funcției de citire prin intermediul unei secțiuni speciale a sistemului de repartiție prin intermediul căruia se realizează repartizarea sumelor corespunzătoare utilizării operelor ale căror drepturi de autor/conexe sunt gestionate de organismul de gestiune colectivă, iar, în plus, anexa la decizie stabilește datele asupra cărora se exercită funcția de citire de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor.

De asemenea, pentru asigurarea confidențialității și a securității fizice a datelor referitoare la membrii organismului de gestiune colectivă, la repertoriul acestora, la utilizatorii care trebuie să plătească remunerațiile stabilite, la playlisturi și la orice alte documente, organismele de gestiune colectivă trebuie să asigure protecție antivirus, funcționarea unui mecanism de autentificare în vederea îndeplinirii funcției de citire, transmiterea datelor printr-un sistem de comunicații care garantează confidențialitatea și integritatea acestora.

Având în vedere cele precizate, Curtea constată că accesul unui organ de specialitate în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, al administrației publice centrale din subordinea Guvernului, la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă, în vederea verificării activității acestora, activitate ce implică plata drepturilor de autor și a drepturilor conexe de către utilizatori, precum și repartiția remunerațiilor colectate, nu contravine dispozițiilor constituționale privind dreptul de proprietate privată atâta vreme cât verificarea implică doar o funcție de citire, și nu de intervenție în sistemul informatic.

În fapt, textul de lege criticat asigură un control al statului, printr-un organ de specialitate din subordinea Guvernului, cu privire la sumele colectate și repartizate, corespunzătoare utilizării operelor ale căror drepturi de autor și drepturi conexe sunt gestionate de organismele de gestiune colectivă, în acord cu dispozițiile constituționale invocate, corecția deficitelor fiscale mari fiind un obiectiv important al unui program de politici economice ce cuprinde măsuri de reformă fiscală și financiară, în vederea sporirii eficienței procesului de colectare a impozitelor și taxelor, în acord cu Memorandumul de înțelegere din 23 iunie 2009 dintre Comunitatea Europeană și România.

Totodată, autorul excepției a indicat, ca temei constituțional al sesizării, și dispozițiile art. 45 privind accesul liberal persoanei la o activitate economică și la libera inițiativă și ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, din Legea fundamentală. Examinând această susținere, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepției de neconstituționalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nicio concludență pentru soluționarea acesteia.

Astfel, "libertatea economică“ implică, în primul rând, dreptul de a începe o activitate economică, aceasta din urmă fiind definită de art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 ca fiind "activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit“, iar "concurența loială“ este o formă a concurenței economice.

Or, potrivit art. 125 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, organismele de gestiune colectivă funcționează potrivit reglementărilor privind asociațiile fără scop patrimonial, alin. (3) al art. 134 din aceeași lege precizând faptul că remunerațiile încasate de organismele de gestiune colectivă nu sunt și nu pot fi asimilate veniturilor acestora. Titularii de drepturi datorează organismului de gestiune colectivă doar plata unui comision, stabilit prin statutul organismului, pentru acoperirea cheltuielilor necesare funcționării acestuia.

În fine, în ceea ce privește critica autorului excepției potrivit căreia Decizia directorului Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 287/2011 cuprinde reguli de acces contradictorii și în dezacord cu prevederile Legii nr. 99/2011, realizându-se o definire a termenilor informatici în așa fel încât funcția de citire echivalează cu o intervenție în sistem, aceasta nu poate fi primită. Curtea Constituțională, în exercitarea controlului a posteriori, examinează dispozițiile de lege criticate prin raportare la principiile și drepturile fundamentale cuprinse în normele constituționale și convenționale sau alte instrumente juridice la care România este parte, aspectele de legalitate ori de oportunitate a actelor administrative fiind strict de competența instanțelor de drept comun.