Legea nr. 70/2015 - întărirea disciplinei financiare - operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar şi pt. modificarea şi completarea OUG nr. 193/2002 - introducerea sistemelor moderne de plată
| Comentarii |
|
PARLAMENTUL ROMÂNIEI CAMERA DEPUTAȚILOR, SENATUL
LEGENr. 70/2015
pentru întărirea disciplinei financiare privind operațiunile de încasări și plăți în numerar și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată
Monitorul Oficial nr. 242 din 09.04.2015
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Măsuri pentru întărirea disciplinei financiare privind operațiunile de încasări și plăți în numerar
Art. 1.
(1) Operațiunile de încasări și plăți efectuate de persoane juridice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, liber profesioniști, persoane fizice care desfășoară activități în mod independent, asocieri și alte entități cu sau fără personalitate juridică de la/către oricare dintre aceste categorii de persoane se vor realiza numai prin instrumente de plată fără numerar, definite potrivit legii.
(2) Prevederile prezentului capitol nu se aplică Trezoreriei Statului, instituțiilor de credit, instituțiilor emitente de monedă electronică, instituțiilor care prestează servicii de plată, autorizate de Banca Națională a României sau autorizate în alt stat membru al Uniunii Europene și notificate către Banca Națională a României, potrivit legii, instituțiilor financiare nebancare și entităților care efectuează operațiuni de schimb valutar, definite potrivit legii, pentru operațiunile specifice activității pentru care acestea au fost autorizate, precum și operatorilor din domeniul jocurilor de noroc.
(3) Prevederile prezentului capitol se aplică și operațiunilor de încasări și plăți în valută efectuate pe teritoriul României. Încadrarea în plafoanele prevăzute de prezentul capitol se efectuează în funcție de cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Națională a României, de la data efectuării operațiunilor de încasări sau plăți.
Art. 2.
În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel:
a) încasare fragmentată - fracționarea sumei de încasat în mai multe tranșe, pentru a evita plafonul de încasare în numerar stabilit prin lege;
b) plată fragmentată - fracționarea sumei de plată în mai multe tranșe, pentru a evita plafonul de plată în numerar stabilit prin lege;
c) magazin de tipul cash and carry - magazin care realizează comerț de tipul cash and carry, astfel cum este definit la art. 4 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 3.
(1) Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1) se pot efectua operațiuni de încasări și plăți în numerar, în următoarele condiții:
a) încasări de la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei de la o persoană;
b) încasări efectuate de către magazinele de tipul cash and carry, care sunt organizate și funcționează în baza legislației în vigoare, de la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), în limita unui plafon zilnic de 10.000 lei de la o persoană;
c) plăți către persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei/persoană, dar nu mai mult de un plafon total de 10.000 lei/zi;
d) plăți către magazinele de tipul cash and carry, care sunt organizate și funcționează în baza legislației în vigoare, în limita unui plafon zilnic total de 10.000 lei;
e) plăți din avansuri spre decontare, în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei, stabilit pentru fiecare persoană care a primit avansuri spre decontare.
(2) Sunt interzise încasările fragmentate în numerar de la beneficiari pentru facturile a căror valoare este mai mare de 5.000 lei și, respectiv, de 10.000 lei, în cazul magazinelor de tipul cash and carry, precum și fragmentarea facturilor pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii a căror valoare este mai mare de 5.000 lei, respectiv de 10.000 lei.
(3) Sunt interzise plățile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri și servicii pentru facturile a căror valoare este mai mare de 5.000 lei și, respectiv, de 10.000 lei, către magazinele de tipul cash and carry. Persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) pot achita facturile cu valori care depășesc plafonul de 5.000 lei, către furnizorii de bunuri și servicii, respectiv de 10.000 lei, către magazinele de tipul cash and carry, astfel: 5.000 lei/10.000 lei în numerar, suma care depășește acest plafon putând fi achitată numai prin instrumente de plată fără numerar.
(4) La data acordării avansurilor spre decontare, sumele aferente intră în calculul plafonului zilnic prevăzut la alin. (1) lit. c) sau d), după caz.
Art. 4.
(1) Operațiunile de încasări în numerar efectuate de persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), de la persoane fizice, reprezentând cesiuni de creanțe, primiri de împrumuturi sau alte finanțări, precum și contravaloarea unor livrări de bunuri sau a unor prestări de servicii se efectuează în limita unui plafon zilnic de 10.000 lei de la o persoană.
(2) Sunt interzise încasările fragmentate de la o persoană, pentru operațiunile de încasări în numerar prevăzute la alin. (1), cu o valoare mai mare de 10.000 lei, precum și fragmentarea tranzacțiilor reprezentând cesiuni de creanțe, primiri de împrumuturi sau alte finanțări, respectiv fragmentarea unei livrări de bunuri sau a unei prestări de servicii, cu valoare mai mare de 10.000 lei.
(3) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică în cazul livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii care se efectuează cu plata în rate, în condițiile în care între persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) și persoanele fizice sunt încheiate contracte de vânzare-cumpărare cu plata în rate, conform legii.
(4) Operațiunile de plăți în numerar efectuate de persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), către persoane fizice, reprezentând contravaloarea unor achiziții de bunuri sau a unor prestări de servicii, dividende, cesiuni de creanțe sau alte drepturi și restituiri de Împrumuturi sau alte finanțări se efectuează cu încadrarea în plafonul zilnic de 10.000 lei către o persoană. Sunt interzise plățile fragmentate în numerar către o persoană, pentru tranzacțiile mai mari de 10.000 lei.
Art. 5.
Plafoanele-limită prevăzute de prezentul capitol nu se aplică de către persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), pentru următoarele operațiuni:
a) depunerea de numerar în conturile deschise la instituțiile de credit sau la instituțiile care prestează servicii de plată și care sunt autorizate de Banca Națională a României, inclusiv în automatele de încasări în numerar;
b) plata cheltuielilor de deplasare în interes de serviciu, în limita sumelor cuvenite pentru plata transportului, a diurnei, a indemnizației și a cazării pe timpul deplasării, precum și a cheltuielilor neprevăzute efectuate în acest sens;
c) plata în numerar a impozitelor, taxelor, contribuțiilor, amenzilor și a altor obligații datorate bugetului general consolidat al statului;
d) retragerea de numerar din conturi deschise la instituțiile de credit sau la instituțiile care prestează servicii de plată și care sunt autorizate de Banca Națională a României pentru plata salariilor și a altor drepturi de personal prevăzute de lege și pentru alte operațiuni de plăți efectuate către persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la art. 4 alin. (4);
e) transferarea de sume prin intermediul instituțiilor care prestează servicii de plată autorizate de Banca Națională a României sau autorizate în alt stat membru al Uniunii Europene și notificate către Banca Națională a României, potrivit legii;
f) depunerea de numerar în automate ce funcționează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede.
Art. 6.
Este interzisă acordarea oricăror avantaje clienților, de către persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), pentru efectuarea de plăți în numerar.
Art. 7.
În cazul persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) care au organizate mai multe casierii, plafoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. a) și b) și la art. 4 alin. (1) sunt aplicabile pe fiecare casierie în parte.
Art. 8.
Sucursalele și alte sedii secundare ale persoanelor juridice care au casierie proprie și/sau cont deschis la o instituție de credit aplică în mod corespunzător prevederile prezentului capitol.
Art. 9.
(1) În cazul persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1), pentru facturile stornate, aferente bunurilor returnate și/sau serviciilor care nu au fost prestate, cu valori mai mari de 5.000 lei, respectiv 10.000 lei, în cazul magazinelor de tipul cash and carry, restituirea sumelor aferente poate fi efectuată astfel: 5.000 lei, respectiv 10.000 lei în numerar, sumele care depășesc aceste plafoane putând fi restituite numai prin instrumente de plată fără numerar.
(2) În cazul returnării de bunuri de către persoanele fizice și, respectiv, neprestării de servicii către persoanele fizice, restituirea sumelor aferente poate fi efectuată în numerar în limita a 10.000 lei, sumele care depășesc acest plafon putând fi restituite numai prin instrumente de plată fără numerar. Prin excepție, în cazul în care, la data restituirii, persoanele fizice declară pe propria răspundere că nu mai dețin cont bancar, restituirea se poate face integral în numerar, indiferent de nivelul sumei care trebuie restituită.
Art. 10.
Operațiunile de încasări și plăți în numerar între persoanele fizice, altele decât operațiunile de încasări și plăți realizate prin intermediul instituțiilor care prestează servicii de plată autorizate de Banca Națională a României sau autorizate în alt stat membru al Uniunii Europene și notificate către Banca Națională a României, potrivit legii, efectuate ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra unor bunuri sau drepturi, a prestării de servicii, precum și cele reprezentând acordarea/restituirea de împrumuturi, se pot efectua în limita unui plafon zilnic de 50.000 lei/tranzacție. Sunt interzise încasările și plățile fragmentate în numerar pentru tranzacțiile mai mari de 50.000 lei, precum și fragmentarea unei tranzacții mai mari de 50.000 lei.
Art. 11.
(1) Se interzice persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (2) să elibereze persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) și art. 8 sume în numerar peste plafonul stabilit la art. 3 alin. (1) lit. c), pe fiecare persoană și tranzacție, cu excepția operațiunilor prevăzute la art. 5.
(2) Este interzisă persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1) și art. 8 fragmentarea solicitărilor de eliberare de numerar care conduce la depășirea plafonului prevăzut la art. 3 alin. (1) lit. c).
(3) Persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) pot transfera sume din contul lor în contul persoanelor fizice, în baza documentelor justificative legale prezentate de plătitori.
Art. 12.
(1) Nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (2) și (3), art. 4 alin. (1), (2) și (4), art. 9 și 10 constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează, prin derogare de la prevederile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă de 10% din suma încasată/plătită care depășește plafonul stabilit de prezentul capitol pentru fiecare tip de operațiune, dar nu mai puțin de 100 lei.
(2) Nerespectarea prevederilor art. 6 și art. 11 alin. (1) și (2) constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 4.500 lei.
Art. 13.
Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 12 se efectuează de către organele Ministerului Finanțelor Publice, ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală și unităților sale subordonate, conform competențelor.
Art. 14.
Contravențiilor prevăzute la art. 12 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
CAPITOLUL II
Modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată
Art. 15.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 23 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 250/2003, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 11, cu următorul cuprins:
"Art. 11
În sensul prezentei ordonanțe de urgență, următorii termeni se definesc astfel:
a) instituție acceptantă - instituție de credit sau o instituție financiară nebancară care oferă comercianților acceptanți servicii de acceptare la plată a cardurilor și/sau a instrumentelor de plată de tip monedă electronică, în baza unui contract încheiat în prealabil între aceasta și comerciantul acceptant, precum și servicii de eliberare de numerar la ghișeele sale și în rețeaua proprie de terminale ale deținătorilor. În cazul instrumentelor de plată electronică de tipul cardului, instituția acceptantă poate fi și emitentul instrumentului de plată;
b) instituție emitentă - instituție de credit sau o instituție financiară nebancară care emite și pune la dispoziție deținătorului un instrument de plată electronică, pe baza unui contract încheiat cu acesta;
c) card comercial - cardul de plată emis unor operatori economici, unor entități din sectorul public sau unor persoane fizice care desfășoară o activitate independentă de natură economică, a cărui utilizare este limitată la cheltuielile legate de activitatea desfășurată;
d) comision interbancar - comisionul plătit în mod direct sau indirect, pentru fiecare operațiune, între prestatorul de servicii de plată al plătitorului și cel al beneficiarului care participă la operațiunea de plată cu cardul sau pe bază de card;
e) comision de servicii percepute comercianților - comisionul plătit acceptantului de către beneficiarul plății, pentru fiecare operațiune, cuprinzând comisionul interbancar, comisionul pentru sistemul de plată și procesare și marja acceptantului;
f) beneficiar al plății - destinatarul preconizat al fondurilor care au făcut obiectul unei operațiuni de plată;
g) sistem tripartit de plată cu cardul - sistemul de plată prin carduri în care funcțiile de emitere și acceptare sunt integrate într-o singură instituție financiară, care este și proprietarul sistemului. Atunci când un sistem tripartit de piață cu cardul autorizează alți prestatori de servicii de plată să emită și/sau să accepte carduri de plată, acesta este considerat ca fiind un sistem cvadripartit de plată cu cardul și se va supune prevederilor prezentei ordonanțe de urgență."
2. După articolul 2 se introduc trei noi articole, articolele 21-23, cu următorul cuprins:
"Art. 21
Instituțiile emitente nu pot aplica instituțiilor acceptante comisioane interbancare mai mari de 0,2% din valoarea fiecărei operațiuni efectuate prin utilizarea cardurilor de debit, respectiv comisioane interbancare mai mari de 0,3% din valoarea fiecărei operațiuni efectuate prin utilizarea cardurilor de credit.
Art. 22
Acordurile dintre instituțiile acceptante și beneficiarii plăților vor conține informații detaliate referitoare la comisionul interbancar, comisionul pentru sistemul de plată și procesare, marja acceptantului, precum și a comisioanelor suplimentare aplicate în funcție de marca și categoria respectivelor carduri de plată.
Art. 23
(1) Prevederile art. 21 și 22 se aplică instituțiilor emitente și instituțiilor acceptante din România.
(2) Prevederile art. 21 și 22 nu se aplică operațiunilor cu carduri comerciale, retragerilor de numerar de la bancomate și operațiunilor cu carduri emise de sisteme tripartite de plată cu cardul."
3. La articolul 3, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (21) și (22), cu următorul cuprins:
"(21) Constituie contravenție și se sancționează, prin derogare de la dispozițiile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă de la 10.000 lei la 200.000 lei nerespectarea dispozițiilor art. 21 și 22.
(22) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 7.500 lei nerespectarea prevederilor art. 1 alin. (3)."
4. La articolul 3, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:
"(4) Contravențiilor prevăzute la alin. (1), (2), (21) și (22) le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare."
CAPITOLUL III
Dispoziții tranzitorii și finale
Art. 16.
(1) Cap. I intră în vigoare la 30 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Prevederile cap. I nu se aplică contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 17.
La data intrării în vigoare a dispozițiilor cap. I se abrogă prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 31 ianuarie 1996, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 131/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 18.
Prevederile art. 15 se aplică la 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 19.
În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a Guvernului, se vor modifica și completa Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.253/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 10 noiembrie 2003.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.
p .PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR.
PETRU GABRIEL VLASE
PREȘEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU
| ← Legea nr. 67/2015 - aprobarea OUG nr. 8/2013 - reorganizarea... | Ordinul Ministerului Public PÎCCJ nr. 45/2015 - modificarea... → |
|---|
Conform art. 1 alin. (1) operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate de persoane juridice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, liber profesionişti, persoane fizice care desfăşoară activităţi în mod independent, asocieri şi alte entităţi cu sau fără
Citește mai mult
personalitate juridică de ia/către oricare dintre aceste categorii de persoane se vor realiza numai prin instrumente de plată fără numerar, definite potrivit legii.Potrivit art. 3 alin. (1) literele a) şi c) excepţie de ia prevederile art. 1 alin. (1) se pot efectua operaţiuni de încasări şi plăţi în numerar, în următoarele condiţii: a) încasări de ia persoanele prevăzute ta art. 1 alin. (1), în Urnita unui plafon zilnic de 5.000 lei de la o persoană; (...) c) plăţi către persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1), în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei/persoană, dar nu mai mult de un plafon total de 10.000 iei/zi;(...).
în conformitate cu prevederile art. 5 lit. c) din Legea nr. 70/2015 plafoanele-limită prevăzute de prezentul capitol nu se aplică de către persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) pentru următoarele operaţiuni: c) piaţa în numerar a impozitelor, taxelor, contribuţiilor, amenzilor şi a altor obligaţii datorate bugetului generai consolidat ai statului.
Conform art. 3 pct. 2 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, „bugetulgenerai consolidat - ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, incluzând bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul general centralizat ai unităţilor administrativ-teritoria/e, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integrai sau parţial din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integrai din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi aite costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, precum şi al altor entităţi clasificate în administraţia publică, agregate, consolidate şi ajustate conform Regulamentului (UE) nr. 549/2013pentru a forma un întreg."
Faţă de dispoziţiile legale de mai sus, este permisă plata, prin numerar, peste plafonul limită de 5000 lei, a tarifelor de publicitate imobiliară, deci cei de la cadastru au greșit.
> necesitatea întăririi disciplinei financiare, eficientizării administrării fiscale şi combaterii evaziunii fiscale şi a acţiunilor de spălare a banilor;
> recomandările Comisiei Europeane privind limitarea utilizării plăţilor în numerar şi înăsprirea sancţiunilor pentru persoanele care fac plăţi în numerar depăşind plafoanele stabilite de lege, în contextul îmbunătăţirii gradului de conformare a agenţilor economici privind respectarea prevederilor legislative;
> necesitatea reducerii evaziunii fiscale şi a economiei subterane prin creşterea
Citește mai mult
gradului de utilizare a cârdurilor, în detrimentul numerarului;> necesitatea utilizării pe o scară largă a instrumentelor de plată fără numerar atât de către persoanele juridice, cât şi de către persoanele fizice ca mijloc de asigurare a unei eficacităţi sporite în diminuarea evaziunii fiscale şi, implicit, în creşterea veniturilor fiscale colectate la bugetul public, asigurându-se în acest mod sumele corespunzătoare acoperirii cheltuielilor publice, ceea ce reprezintă un interes general al societăţii care trebuie protejat
1. Descrierea situaţiei actuale
In prezent, plafoanele zilnice pentru plăţile în numerar între persoanele juridice sunt instituite prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei fmanciar-valutare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 131/1996, cu modificările ulterioare, şi sunt stabilite astfel:
> 10.000 lei/zi - plafonul de plăţi în numerar către persoane juridice;
> 5.000 lei/zi - plafonul de plată în numerar către acelaşi furnizor;
> 10.000 lei/zi - plafonul de plată în numerar în cazul plăţilor către reţelele de magazine de tipul Cash&Carry, care sunt organizate şi funcţionează în baza legislaţiei în vigoare.
Nu există limitări legale pentru următoarele operaţiuni cu numerar:
> încasări şi plăţi efectuate de alţi operatori economici decât persoanele juridice, respectiv: liber profesionişti, persoane fizice autorizate, întreprinderi familiale, întreprinderi individuale şi alte entităţi fără personalitate juridică;
> încasări şi plăţi derulate între operatorii economici şi persoanele fizice, reprezentând contravaloarea livrării de bunuri şi prestării de servicii, dividende, cesiuni de creanţe, împrumuturi şi alte forme de finanţare;
> încasări şi plăţi derulate între persoanele fizice, reprezentând contravaloarea vânzării de bunuri sau drepturi, împrumuturi, etc.
Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 131/1996, cu modificările ulterioare, stabileşte amenzi contravenţionale de la 5.000 la 10.000 lei în cazul în care o persoană juridică plăteşte în numerar altei persoane juridice sume ce depăşesc plafonul de 5,000 lei/zi, sau depăşeşte plafonul total de plăţi zilnice către persoane juridice de 10.000 lei.
Totuşi, o parte din prevederile ordonanţei sunt caduce, actualul context economic fiind diferit faţă de cel existent la momentul publicării acesteia şi, respectiv la momentul ultimei modificări, operate în anul 2004.
Astfel:
- schimbarea valutei, prevăzută la art.l, era necesară pentru crearea de disponibilităţi în lei pentru achitarea datoriilor către furnizorii de utilităţi, care la acea dată erau companii de stat. In prezent, furnizorii de utilităţi fiind în marea lor majoritate companii private, menţinerea acestei măsuri ar favoriza aceşti operatori economici în defavoarea altor operatori care livrează alte bunuri/servicii;
- condiţiile impuse de art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.131/1996, cu modificările ulterioare, respectiv de a depune la bancă situaţii privind disponibilităţile în valută existente şi la alte bănci, sau a datoriilor mai vechi de 60 zile, către furnizorii de energie electrică, termică şi gaze naturale nu mai sunt aplicabile în prezent;
- prevederile art. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 , aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 131/1996, cu modificările ulterioare, nu mai sunt de actualitate întrucât prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 96/2000 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Export-Import a României EXIMBANK - S.A. si instrumentele specifice de susţinere a comerţului exterior, aprobată cu modificări prin legea nr. 165/2006, au fost abrogate prevederile din Legea nr. 96/2000 privind organizarea şi funcţionarea Băncii de Export - Import a României EximBank S.A.,cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la acordarea de către EximBank, în numele şi în contul statului, a bonificaţiilor de dobândă;
- prevederile art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 131/1996, cu modificările ulterioare, privitoare la organizarea şi conducerea evidenţei contabile şi păstrarea documentelor justificative şi a registrelor contabile conduc la contradicţii/paralelisme cu prevederile Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
- prevederile art. 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.131/1996, cu modificările ulterioare, sunt perimate, având în vedere că actualul context economic diferă semnificativ de cel existent la momentul publicării acestei ordonanţe, respectiv furnizorii de utilităţi sunt companii private sau de drept privat.
La nivelul ţărilor europene se înregistrează tendinţa de limitare continuă a încasărilor şi plăţilor în numerar, întrucât s-a constatat că utilizarea numerarului favorizează evaziunea fiscală şi apariţia activităţilor de spălare a banilor.
Astfel, Italia, prin aşa zisele „măsuri Monti”, adoptate prin Decretul-lege nr.201/2011, în vigoare din 6 decembrie 2011, nu numai că a limitat plăţile în numerar la pragul de 1.000 euro, ci impune restricţii şi cu privire la eliberarea de numerar, cecuri la purtător sau cecuri poştale. Astfel, pentru sume mai mari de 999,99 de euro, băncile sau oficiile poştale au obligaţia să înregistreze numele beneficiarului şi să înscrie pe cec clauza că nu este transferabil.
De asemenea, amenzile aplicate pentru încălcarea limitelor impuse de lege sunt stabilite între 1% şi 40% din suma totală plătită sau transferată (şi nu din cea care depăşeşte plafonul), iar minimul amenzii este stabilit la 3.000 de euro.
Totodată, în anul 2013 Banca Centrală Europeană a acordat mai multe avize cu privire la proiectele de legi iniţiate de diverse ţări europene, care vizează limitarea plăţilor în numerar. Cu titlu de exemplu, Finlanda a iniţiat un proiect de lege care prevede că salariile ar trebui, ca regulă generală, să fie plătite într-un cont bancar desemnat de către angajat. Scopul este de a reduce utilizarea de numerar şi, prin urmare, să facă mai dificil pentru angajatori efectuarea de plăţi de salarii fără documente justificative.
De asemenea, Belgia a iniţiat un proiect de lege conţinând măsuri urgente de luptă împotriva fraudei, care include, printre altele, prevederi privind limitarea plăţilor în numerar de la 5.000 de euro la 3.000 de euro începând cu anul 2014, precum şi amenzi pentru încălcarea limitărilor cuprinse între 250 euro şi 225.000 euro, dar nu mai mult de 10% din preţul plătit pe nedrept în numerar.
în anul 2012, Danemarca a iniţiat, la rândul său, un proiect de lege prin care se pun în aplicare o serie de măsuri care vizează combaterea evaziunii fiscale, una din acestea fiind înăsprirea normelor privind plăţile în numerar. Astfel, în cazul efectuării de plăţi peste plafonul stabilit cumpărătorul răspunde solidar cu vânzătorul pentru orice impozit sau taxă neplătite de către acesta din urmă
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor modeme de plată
Comisioanele interbancare sunt plăţile realizate între băncile acceptante şi băncile emitente pentru tranzacţiile care presupun utilizarea cârdurilor de plată. In cazul tranzacţiilor la POS, comisionul interbancar este plătit de banca acceptantă (care deţine POS-ul aflat la comerciant) către banca emitentă a cârdului.
Pentru fiecare tranzacţie comerciantul plăteşte băncii sale (banca acceptantă) o taxă numită taxă de serviciu, formată din comisionul interbancar, precum şi alte costuri aferente serviciilor oferite de către bancă.
Comisioanele interbancare acţionează ca un preţ minim, determinând într-o mare măsură (70-80%) preţul plătit de comercianţi pentru acceptarea cârdului care, la rândul lor, îl transferă către consumatori.
în România nivelul comisioanelor interbancare a rămas neschimbat o perioadă îndelungată de timp în pofida modificărilor condiţiilor de piaţă. Aceste niveluri ale comisioanelor interbancare au fost comune ambelor sisteme de cârduri, Visa şi MasterCard, precum şi ambelor tipuri de cârduri, deşi cârdurile de credit sunt mai scumpe decât cele de debit.
în cazul României, în concordanţă cu regulile celor două sisteme de cârduri, nivelul comisionului interbancar aplicabil pe piaţa naţională a plăţilor cu cârduri este rezultatul unui acord multilateral între băncile care deţineau circa 98% din piaţa internă a cârdurilor, şi prezintă următoarele valori: 0,5% + 2,50 lei (0,58 euro) pentru tranzacţiile ATM, în care comisionul este plătit de banca emitentă băncii achizitoare (proprietara ATM-ului), şi 1,00 % (standard), 1,50 % (e-commerce) şi 0,7% (petrol) pentru tranzacţiile POS, în care comisionul este plătit de banca acceptantă băncii emitente).
Nivelul comisioanelor interbancare a rămas neschimbat o perioadă îndelungată de timp (1996-31.12.2011) în pofida modificărilor condiţiilor de piaţă. Aceste niveluri ale comisioanelor de interbancare sunt comune ambelor sistemele de cârduri, Visa şi MasterCard, precum şi ambelor tipuri de cârduri, deşi cârdurile de credit sunt mai scumpe decât cele de debit.
Practica băncilor de stabilire, în mod uniform, a nivelului comisioanelor interbancare pentru ambele sisteme de cârduri (Visa şi MasterCard), poate conduce la o posibilă restrângere a concurenţei atât între cele două sisteme de cârduri cât şi între băncile acceptante, comisionul interbancar fiind o componentă importantă a comsioanelor de servicii la comercianţi. Această concluzie are în vedere şi faptul că, începând cu anul 2012, după ce MasterCard a majorat nivelul comisioanelor interbancare aplicabil tranzacţiilor naţionale, băncile au transferat această majorare în comisioanele percepute comercianţilor.
Prin urmare, stabilirea comisioanelor interbancare constituie un acord între întreprinderi sau o decizie a unei asociaţii de întreprinderi, care are ca obiect o posibilă restrângere a concurenţei, atât pe piaţa emiterii cât şi pe cea a acceptării cârdurilor de plată, în principal prin tratamentul comun al băncilor în ceea ce priveşte cele două sisteme de cârduri. De altfel, regulile celor două sisteme de cârduri au permis băncilor stabilirea unor comisioane interbancare uniforme.
începând cu anul 2012, nivelul comisionului interbancar aplicabil tranzacţiilor naţionale efectuate cu cârduri emise sub sigla MasterCard, este stabilit de către MasterCard şi aplicat de băncile membre. în ceea ce priveşte comisionul interbancar în sistemul Visa, aplicabil în România, acesta este stabilit la nivel naţional de către băncile membre Visa.
In România comisioanele interbancare stabilite în sistemele Visa şi MasterCard sunt printre cele mai mari din Europa.
în prezent există diferenţe între comisioanele interbancare practicate de Visa şi MasterCard. Ca o consecinţă, în această situaţie, băncile emitente ar putea prefera să îşi transfere clienţii de la Visa la MasterCard în vederea obţinerii unor comisioane mai mari de la băncile acceptante.
Această situaţie a apărut în cazul Ungariei. In anul 2009, MasterCard şi-a luat angajamentul în faţa Comisiei Europene să îşi reducă comisionul interbancar la cârdurile de debit de consum la 0,2% pentru tranzacţiile transfrontaliere. Totuşi, MasterCard nu şi-a luat acest angajament şi pentru Ungaria, fapt ce a făcut ca aceste comisioane aplicabile cârdurilor de debit să fie mult mai mari de 0,2% (aproximativ 0,6%). Ca urmare, cele mai mari bănci au transferat clienţii lor de la Visa (care prin angajamente îşi asumase plafonarea comisioanelor interbancare la 0,2% pentru cârdurile de debit) la MasterCard, iar Visa a pierdut aproape toată cota de piaţă şi chiar ia în considerare ieşirea de pe piaţa din Ungaria.
Acest caz este o ilustrare perfectă de stimulente greşite oferite de către sistemul comisioanelor interbancare, adică băncile promovează cel mai scump cârd de credit şi de debit, şi sugerează că problemele de concurenţă pe piaţa de plăţi cu cârdul pot fi abordate numai prin legislaţie, care va acoperi toţi actorii şi aspectele relevante pentru a nu denatura concurenţa şi pentru a crea condiţii de concurenţă echitabile.
în Polonia, nivelul ridicat al comisionului interbancar a impus adoptarea unei reglementări care prevede un nivel maxim al comisionului de 0,5% pentru toate tipurile de cârduri. Reglementarea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2014, şi se va aplica după o perioadă de tranziţie de 6 luni.
In Ungaria a fost adoptată legea care prevede plafonarea comisioanelor interbancare la 0,2% pentru cârdurile de debit şi 0,3% pentru cârdurile de credit.
Comisia Europeană a elaborat Proiectul de Regulament privind comisioanele interbancare pentru operaţiunile de plată utilizând cârdul care prevede că, în prima fază, se vor plafona comisioanele interbancare pentru tranzacţii transfrontaliere la 0,2% din valoarea tranzacţiei, pentru cârdurile de debit şi 0,3% pentru cele de credit, urmând ca în cea de-a doua fază a reglementării (după 2 ani de la data intrării în vigoare a reglementării) plafonarea comisioanelor să se aplice şi operaţiunilor naţionale efectuate cu cârdurile de debit, respectiv cele de credit.
2. Schimbări preconizate
Având în vedere că eforturile pentru combaterea evaziunii fiscale trebuie să fie susţinute, proiectul de act normativ urmăreşte dezvoltarea instrumentelor de verificare a realităţii operaţiunilor economice, evidenţiate în documente de livrare/achiziţie, prin urmărirea fluxurilor băneşti, precum şi întărirea disciplinei financiare, ca important instrument de combatere a evaziunii fiscale şi a fraudei fiscale, prin stabilirea unei trasabilităţi a fluxurilor băneşti prin operaţiuni bancare.
In acest sens, se propune pe de o parte, extinderea limitării încasărilor şi plăţilor în numerar pentru toţi operatorii economici, inclusiv între persoanele fizice, stabilind sancţiuni drastice pentru persoanele care nu vor respecta interdicţia de a face plăţi în numerar sub un anumit plafon, iar pe de altă parte abrogarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.15/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 131/1996, cu modificările ulterioare, întrucât, în mare parte, acestea nu mai au aplicabilitate în contextul economic actual.
Măsura privind extinderea plafoanelor pentru plăţile în numerar a fost luată ca urmare a constatării de către organele fiscale a faptului că în majoritatea schemelor fiscale evazioniste se fac plăţi în numerar, întrucât plăţile prin bancă prezintă o trasabilitate care este evitată de astfel de persoane.
Conform jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, dreptul de deducere a TVA poate fi anulat numai în situaţia în care se poate face dovada că beneficiarul a ştiut sau ar fi putut să ştie că furnizorul este implicat într-o fraudă fiscală în domeniul TVA, sau dacă există o practică abuzivă menită să conducă la obţinerea de avantaje fiscale, întrucât procedura de aplicat în aceste condiţii este de lungă durată şi având în vedere că pentru combaterea fraudei fiscale sunt necesare măsuri care nu pot fi aplicate imediat de organele de inspecţie fiscală, considerăm că cea mai bună soluţie o constituie stabilirea de amenzi contravenţionale foarte mari pentru persoanele care depăşesc plafoanele stabilite de lege privind plăţile în numerar. Stabilirea acestor amenzi nu contravine acquis-ului comunitar şi ar contracara efectele negative ale deducerii TVA pentru operaţiunile fictive, nivelul amenzilor propuse fiind foarte apropiat de nivelul cotei de TVA.
în Raportul intern privind Administrarea TVA în România, din data de 6 decembrie 2010, al Direcţiei generale de impozitare şi uniune vamală din cadrul Comisiei Europene, ia punctul 5.6 Inspecţii se menţionează că plăţile se fac deseori în numerar, chiar dacă există plafonul prevăzut de lege de 5.000 lei pentru plăţile în numerar. Există sancţiuni pentru plăţile în numerar care depăşesc acest plafon, dar aceste sancţiuni se aplică rareori, iar dreptul de deducere al TVA nu poate fi refuzat numai datorită faptului că plata facturilor se realizează în numerar. Prin urmare, trebuie să se interzică plăţile în numerar într-un mod mai eficient.
La punctul 6.1. Descrierea fraudei din acelaşi raport se precizează că România se confruntă cu fenomene evazioniste prin intermediul societăţilor fantomă.
La punctul 7.1.1.1. Plata în numerar din raport, se menţionează că deşi în ceea ce priveşte plata în numerar, legislaţia fiscală prevede un prag de 5.000 lei, sancţiunile pentru plăţile în numerar pentru sume ce depăşesc acest prag sunt foarte rar impuse. Atenţia ar trebui să se concentreze pe interzicerea într-un mod mai eficient a plăţilor în numerar, între altele, prin introducerea de sancţiuni în legislaţia fiscală şi prin aplicarea acestor sancţiuni în mod consecvent, încălcarea pragului pentru plăţile în numerar face foarte dificil controlul şi, în consecinţă, favorizează frauda. în plus, politica de control ar trebui să se concentreze în mod specific pe punerea în aplicare a acestor obligaţii.
Aşa cum rezultă şi din Raportul Comisiei Europene, Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu modificările şi completările ulterioare, nu permite anularea deducerii TVA numai datorită faptului că plăţile sunt efectuate în numerar. Prin urmare, instituirea unei măsuri contrare acquis-ului comunitar în materie de TVA ar conduce la declanşarea procedurii de inffingement.
în contextul celor menţionate, în scopul combaterii evaziunii fiscale şi întăririi disciplinei financiare şi având în vedere recomandările Comisiei Europene, se impune extinderea limitării încasărilor şi plăţilor în numerar atât la toţi operatorii economici, cât şi între persoanele fizice, înăsprirea sancţiunilor pentru persoanele care fac plăţi în numerar depăşind plafoanele stabilite de lege şi aplicarea acestor sancţiuni în mod consecvent, precum şi abrogarea unor prevederi care nu mai sunt aplicabile.
în acest sens, a fost elaborat proiectul de lege, care vizează în principal următoarele aspecte:
• extinderea limitării plăţilor în numerar şi la alţi operatori economici decât persoane juridice, cum sunt: persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, liber profesionişti, persoane fizice care desfăşoară activităţi în mod independent, asocieri şi alte entităţi cu sau fără personalitate juridică la plafonul zilnic maxim de
5.000 lei/persoană, dar nu mai mult de un plafon total de 10.000 de lei/zi;
• limitarea încasărilor şi plăţilor zilnice în numerar la 5.000 lei/persoană în cazul:
- operaţiunilor de plăţi în numerar efectuate de operatorii economici către persoane fizice, reprezentând plata contravalorii unor livrări de bunuri, sau a unor prestări de servicii, dividende, cesiuni de creanţe sau alte drepturi şi restituirile de împrumuturi sau alte finanţări;
- operaţiunilor de încasare în numerar efectuate de operatorii economici de la persoane fizice, reprezentând cesiuni de creanţe sau alte drepturi, acordarea de împrumuturi sau alte finanţări;
• limitarea operaţiunilor de încasare în numerar efectuate de operatorii economici de la persoane fizice, reprezentând contravaloarea unor livrări de bunuri sau a unor prestări de servicii la plafonul zilnic de 10.000 lei/persoană;
• limitarea încasărilor şi plăţilor în numerar efectuate între persoane fizice, prin instituirea unui plafon zilnic de 10.000 lei/tranzacţie;
• stabilirea sancţiunilor aplicabile celor care depăşesc plafoanele, respectiv aplicarea de amenzi în cuantum de 25% din sumele plătite/încasate care depăşesc plafoanele. Sancţiunile propuse au drept scop anularea impactului negativ asupra bugetului de stat datorat pierderilor cauzate de rambursările de TVA efectuate către persoane care au făcut plăţi în numerar, şi-au dedus TVA, dar în amonte se constată că furnizorii care trebuiau să plătească TVA la buget au dispărut;
• abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 131/1996, cu modificările ulterioare, având în vedere că actualul context economic diferă semnificativ de cel existent la momentul publicării acestei ordonanţe.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor modeme de plată
Pentru a asigura consistenţa între tendinţa înregistrată la nivelul ţărilor europene şi prevederile la nivel naţional se propune plafonarea comisionului interbancar.
Astfel, plafoanele de 0,2% şi 0,3% se bazează şi pe faptul că acestea au fost acceptate de Visa şi MasterCard prin angajamentele asumate pentru operaţiunile transfrontaliere şi pentru anumite operaţiuni naţionale. In Franţa autoritatea franceză în domeniul concurenţei a conferit un caracter obligatoriu angajamentelor asumate de Groupement Cartes Bancaires, sistemul naţional de cârduri, de a-şi reduce comisioanele interbancare la niveluri echivalente celor acceptate de Visa şi MasterCard pentru operaţiunile transfrontaliere.
Reglementarea comisioanelor interbancare aduce beneficii pentru comercianţi, consumatori, bănci emitente de cârduri, precum şi pentm sectorul public şi economie:
> efect pozitiv asupra acceptării, de către comercianţi, a cârdurilor de plată şi încurajarea consumatorilor să utilizeze tot mai mult cârdurile ca mijloc de plată;
> comisioanele mai mici ar genera economii la comercianţii cu amănuntul, o parte din acestea fiind transferate consumatorilor, prin reducerea preţurilor de vânzare;
> creşterea numărului utilizatorilor de cârduri s-ar concretiza într-un volum mai mare de vânzări la comercianţi, reducerea riscurilor şi a costurilor cu manevrarea numerarului;
> efect pozitiv asupra micilor comercianţi cu amănuntul care ar beneficia direct de comisioane mai mici (în prezent aceştia sunt nevoiţi să suporte comisioane mai mari decât marii retaileri - datorită capacităţii reduse de negociere în relaţia cu băncile);
> creşterea volumului de tranzacţii (prin creşterea nivelului de emitere şi de utilizare a cârdurilor) şi a economiilor din manipularea numerarului ar trebui să compenseze parţial pierderile băncilor emitente înregistrate din plafonarea comisioanelor interbancare;
> pentru bănci, o reducere a costurilor ar putea să apară şi din diminuarea retragerilor de numerar de la ATM-uri, ceea ce presupune diminuarea comisionelor interbancare care trebuie plătite, în mod normal, băncilor acceptante care gestionează ATM-urile;
> comisioanele interbancare limitate sunt, în general, asociate cu o acceptare şi un grad ridicat de utilizare a cârdurilor. Astfel, Danemarca este una din ţările cu cele mai ridicate niveluri de utilizare a cârdurilor din UE, cu un sistem de cârduri de debit în care comisioanele interbancare sunt zero. In Elveţia, principalul sistem de cârduri de debit Maestro (sistemul MasterCard) funcţionează cu comision interbancar zero.în Olanda, caracterizată printr-un nivel scăzut al comisioanelor interbancare, s-a constatat o tendinţă pe scară largă de utilizare şi acceptare a cârdurilor de plată, care înlocuieşte utilizarea numerarului;
> un grad ridicat de utilizare a cârdurilor va contribui la reducerea costurilor, încă semnificative, cu emiterea şi manipularea numerarului;
> un grad ridicat de utilizare a cârdurilor, în detrimentul numerarului, va contribui la reducerea evaziunii fiscale şi a economiei subterane (chiar şi o reducere parţială a economiei subterane are o mare importanţă pentru veniturile bugetului de stat).
Se introduc următoarele obligaţii:
- pentru instituţiile emitente şi acceptante din România obligaţia de a respecta plafoanele maxime prevăzute de lege pentru comisioanele interbancare;
- pentru instituţiile acceptante obligaţia de a include în acordurile încheiate cu beneficiarii plăţilor informaţii detaliate referitoare la valoarea comisioanelor pentru serviciile prestate acestora, a comisioanelor interbancare, precum şi a comisioanelor suplimentare aplicate în funcţie de marca şi categoria respectivelor cârduri de plată.
Nerespectarea acestor obligaţii se sancţionează cu amendă contravenţională. Stabilirea unui maxim al amenzii contravenţionale la 200.000 lei, prin derogare de la prevederile art.8 alin.(2) lit.a) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum si excluderea aplicării măsurii avertismentului prevăzute la art.7 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare ,are în vedere asigurarea unui caracter descurajant al sancţiunii. Potenţialul contravenient, în acest caz, este o instituţie de credit sau o instituţie financiară nebancară, astfel încât sancţiunea aplicată trebuie să fie corelată cu capacitatea sa financiară