Decizia CCR nr. 63 din 11.02.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 7.792/233/2008 al Judecătoriei Galați - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 487D/2013 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 532D/2013 și nr. 795D/2013, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, ridicată de același autor în Dosarul nr. 21.731/233/2012 al Tribunalului Galați - Secția I civilă și, respectiv, în Dosarul nr. 7.100/121/2012 al Judecătoriei Galați - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 532D/2013 și nr. 795D/2013 la Dosarul nr. 487D/2013, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că jurisprudența în materie a Curții Constituționale își menține valabilitatea, în cauza de față nefiind invocate elemente de noutate care să justifice reconsiderarea acesteia. Invocă, în acest sens, cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 852 din 18 octombrie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin încheierile din 19 martie 2010 (înregistrată la Curtea Constituțională la data de 19 iulie 2013), 16 august 2013 și 20 noiembrie 2013, pronunțate în dosarele nr. 7.792/233/2008, nr. 21.731/233/2012 și, respectiv, nr. 7.100/121/2012, Judecătoria Galați - Secția civilă și Tribunalul Galați - Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Marin Frunză într-o cauză având ca obiect "obligația de a face“, în cadrul căreia acesta a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, respectiv cu ocazia soluționării unor cereri de reexaminare a încheierilor prin care au fost respinse cererile acestuia de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 sunt neconstituționale, întrucât impun "condiții și criterii exagerate, numeroase, dar și limitative, arbitrare și sofisticate“ pentru obținerea de ajutor public judiciar. Arată că actul normativ criticat limitează cuantumul ajutorului public judiciar de care justițiabilul poate beneficia anual și impun acestuia să precizeze cuantumul de care a beneficiat în cursul unui an, deși asemenea date sunt cunoscute doar de instanța de judecată, de baroul de avocați și de Ministerul Justiției. De asemenea, critică faptul că soluționarea cererii de ajutor public judiciar nu se face în mod public, ci prin încheiere pronunțată în camera de consiliu, fără citarea părților, care poate fi atacată doar formal, printr-o cerere de reexaminare soluționată de aceeași instanță de judecată, încălcându-se astfel dreptul la apărare. Susține, totodată, că actul normativ criticat contravine dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, principiului statului de drept, dreptului la o judecată dreaptă și nepărtinitoare, principiului universalității, principiului egalității, dispozițiilor privind interzicerea discriminării, dreptului de acces liber la justiție, dreptului la un recurs efectiv la o instanță națională, dreptului la două grade de jurisdicție și dreptului la control judiciar ierarhic superior.

Judecătoria Galați - Secția civilă apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, arătând că acestea cuprind elementele necesare identificării situațiilor în care se poate acorda ajutorul public judiciar, reglementând criteriile în funcție de care acesta se acordă. Arată că, ținând cont de acestea, instanța de judecată căreia i-a fost înaintată o astfel de cerere urmează să aprecieze și să o încuviințeze sau nu, interpretând și aplicând dispozițiile de lege la situația concretă a solicitantului, care poate formula cerere de reexaminare împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă cererea.

Tribunalul Galați - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că stabilirea unor limite i condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării acestuia, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului public judiciar în formele prevăzute la art. 6 din ordonanță, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiție. Dimpotrivă, este garantat, în fapt, dreptul la apărare, dar cu respectarea condițiilor care să dovedească starea materială precară a solicitantului ajutorului public judiciar. Mai arată că cererea de acordare a ajutorului public judiciar are un caracter necontencios, astfel că instanța se pronunță în camera de consiliu, pe baza administrării dovezilor depuse în susținerea cererii, fără necesitatea unor dezbateri. La analizarea acestui tip de cerere se au în vedere doar condițiile formale impuse de ordonanța de urgență criticată, fără a se lua în considerare fondul cauzei în cadrul căreia s-a formulat cererea de ajutor public judiciar, astfel încât soluționarea cauzei cu citarea părților în ședința publică nu se impune pentru respectarea dreptului la apărare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale, arătând că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 reprezintă transpunerea în planul legislației interne a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătățirea accesului la justiție în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistența judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze. Legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistență acordată de stat, în condițiile legii, oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmărește asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție, prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții. Se mai arată că judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri. Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistrații aceleiași instanțe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparțial și dreptului la apărare, iar soluționarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective și presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului și a familiei sale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise transmise la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, cu modificările și completările ulterioare.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, actul normativ criticat contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 1 - "Statul român“,art. 11 - "Dreptul internațional și dreptul intern“,art. 15 - "Universalitatea“,art. 16 - "Egalitatea în drepturi“,art. 20 - "Tratatele internaționale privind drepturile omului“,art. 21 - "Accesul liber la justiție“,art. 24 - "Dreptul la apărare“,art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți“,art. 124 - "Înfăptuirea justiției“,art. 126 - "Instanțele judecătorești“ și art. 148 - "Integrarea în Uniunea Europeană“.

De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate invocă și dispozițiile cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale la art. 1 - "Obligația de a respecta drepturile omului“,art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil“,art. 13 - "Dreptul la un recurs efectiv“,art. 14 - "Interzicerea discriminării“ și art. 17 - "Interzicerea abuzului de drept“, precum și dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului (art. 1-30).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 a mai format, în repetate rânduri, obiectul controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici de neconstituționalitate similare, formulate de același autor. Cea mai recentă este Decizia nr. 852 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 14 decembrie 2012, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată în alte cauze de același autor, cu motivări similare.

Cu acel prilej, Curtea a reiterat cele statuate în jurisprudența sa anterioară, de exemplu, prin Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, în sensul că, prin reglementarea cuprinsă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, se urmărește asigurarea efectivității dreptului de acces liber la justiție, fiind stabilite anumite limite și condiții, minimale și rezonabile, determinate de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului public judiciar, de realizarea unei distribuiri echitabile a acestuia în formele prevăzute la art. 6 din ordonanța de urgență, precum și de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar avea nevoie de susținere din partea statului și ar solicita un astfel de ajutor.

De asemenea, prin Decizia nr. 385 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, Curtea a constatat că, potrivit art. 15 din actul normativ criticat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, iar cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de către un alt complet. Curtea a mai reținut că judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, fără citarea părților, și inexistența căii de atac a recursului la o instanță superioară. Totodată, pentru soluționarea cererii nu este necesară administrarea tuturor mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, deoarece judecarea se face pe baza unor criterii obiective ce pot fi dovedite prin înscrisuri. Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistrații aceleiași instanțe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparțial și dreptului la apărare. Prezumția de imparțialitate și independență a judecătorilor nu poate fi înlăturată prin faptul că aceștia lucrează la aceeași instanță ca și colegii lor care au soluționat fondul cererii. Pe de altă parte, soluționarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective și presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului și a familiei sale.

În plus, prin Decizia nr. 1.077 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 4 februarie 2013, Curtea a constatat că furnizarea datelor și a documentelor prevăzute la art. 14 alin. (1) teza a doua din actul normativ criticat a fost impusă în scopul asigurării accesului unei sfere cât mai largi de persoane la ajutorul public judiciar și a unei transparențe ridicate în acordarea acestui ajutor, precum și pentru o bună administrare a fondurilor ce au această destinație.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.