Decizia CCR nr. 84 din 18.02.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 - executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Silvișor-Gică Ursan în Dosarul nr. 6.695/193/2013 al Judecătoriei Botoșani și care formează obiectul Dosarului nr. 592D/2013 al Curții Constituționale.

La apelul nominal lipsește autorul excepției față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. Arată că prevederile de lege criticate au fost abrogate potrivit art. 190 lit. b) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal și că, în prezent, soluția legislativă în vigoare cuprinsă la art. 104 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 stabilește suspendarea executării sancțiunilor disciplinare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1.590 din 18 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6.695/193/2013, Judecătoria Botoșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Excepția a fost ridicată de Silvișor-Gică Ursan într-o cauză având ca obiect judecarea contestației împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, formulată în temeiul art. 25 din Legea nr. 275/2006.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece sancțiunea disciplinară a fost pusă în executare înainte de a se adresa instanței de judecată, încălcând, totodată, dreptul la apărare.

Judecătoria Botoșani, invocând aspecte din jurisprudența Curții Constituționale, în materie, opinează că nu sunt încălcate drepturi constituționale, având în vedere că prevederile legale contestate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, și anume fazei de executare, și reglementează cu privire la regimul de executare a pedepsei privative de libertate și la plângerea împotriva comisiei de disciplină. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit deja existența vinovăției în materie penală.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale, sens în care face referire la jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu deciziile nr. 173 din 28 martie 2013, nr. 214 din 9 mai 2013 și nr. 247 din 21 mai 2013. Apreciază că prevederile legale criticate asigură posibilitatea părților de a formula apărări, de a propune probe și de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, așadar de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează dreptul oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și intereselor sale legitime. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 74 alin. (7) cu denumirea marginală "Plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină“, din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care au următorul conținut: "Plângerea formulată conform alin. (1) și contestația introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancțiunilor disciplinare, cu excepția celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f).“

Curtea observă că, la 1 februarie 2014 - data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare a fost abrogată, potrivit art. 190 lit. b) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu completările ulterioare.

Totodată, Curtea observă că soluția legislativă criticată nu a fost preluată în noua reglementare. Astfel, art. 104 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 stabilește că plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancțiune disciplinară, suspendă executarea sancțiunilor disciplinare.

În aceste condiții, Curtea reține că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanța de contencios constituțional a statuat că sintagma "în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările ulterioare, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Având în vedere că, în cauza dedusă judecății, și-au produs efectele prevederile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestora.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 23 privind libertatea individuală și art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prilej cu care instanța de contencios constituțional a constatat că acestea nu contravin dispozițiilor Legii fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 463 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007, Decizia nr. 173 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 11 aprilie 2012, și Decizia nr. 173 din 28 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 6 iunie 2013).

Curtea a reținut că prevederile de lege criticate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, și anume fazei de executare, și reglementează cu privire la plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit existența vinovăției în materie penală. Așa fiind, aspectele criticate de autorul excepției excedează procedurii penale speciale, deoarece situația juridică a condamnatului nu este identică cu cea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului.

Curtea a constatat că art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 se referă la măsurile disciplinare și la plângerea împotriva acestora, care, spre deosebire de căile procesuale de atac în materie penală, caracterizate prin efectul suspensiv, au un alt regim juridic. De aceea, legiuitorul, în considerarea acestor diferențe, poate reglementa o procedură specială referitoare la executarea pedepselor, care nu mai poate pune în discuție principiul referitor la prezumția de nevinovăție.

De asemenea, Curtea a reținut că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea liberului acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție. În acest sens a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 septembrie 2004, pronunțată în Cauza Pilla contra Italiei, când a decis că, în măsura în care cererile reclamantului se referă la executarea pedepselor, art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil este inaplicabil unei proceduri ce privește executarea unei pedepse.

În plus, niciuna dintre prevederile contestate de autor nu suprimă dreptul la apărare, în sensul consfințit de art. 24 din Legea fundamentală. Astfel, nimic nu îl oprește pe condamnat să își angajeze un avocat în tot cursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de acestea, Curtea reține că reglementarea efectului suspensiv sau nu al plângerii împotriva hotărârii comisiei de disciplină în materia executării pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare reprezintă opțiunea legiuitorului, în acord cu dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție.