Decizia CCR nr. 103 din 3.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 65 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Trandafir Patru în Dosarul nr. 3.539/30/2014 al Tribunalului Timiș - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 996D/2014.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepției de neconstituționalitate Trandafir Patru. Lipsește partea Casa Județeană de Pensii Timiș. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, întrucât penalizarea din cuantumul pensiei este foarte mare în cazul pensiei anticipate parțiale, considerând că, pe măsură ce se înaintează în vârstă, penalizarea ar trebui să descrească. Depune note scrise conținând precizări în acest sens.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, deoarece, pe de o parte, nu există nicio legătură între textul de lege criticat și dispozițiile constituționale ale art. 56 alin. (2) referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, iar, pe de altă parte, autorul excepției solicită modificarea textului de lege invocat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 2 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 3.539/30/2014, Tribunalul Timiș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Patru trandafir în cadrul unui litigiu de asigurări sociale.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale, deoarece, în cazul pensiei anticipate parțiale, procentul de diminuare cu 0,75% pentru fiecare lună, respectiv 9% pentru fiecare an nelucrat, trebuie să scadă proporțional cu înaintarea în vârstă.

7. Tribunalul Timiș - Secția I civilă opinează în sensul că dispozițiile art. 65 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 nu contravin prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituție.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precizările depuse la dosar și susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 65 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul cuprins: "Cuantumul pensiei anticipate parțiale se stabilește din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă care s-ar fi cuvenit, prin diminuarea acestuia cu 0,75% pentru fiecare lună de anticipare, până la îndeplinirea condițiilor pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă.“

12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 56 alin. (2), potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.“

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, pensia anticipată parțială se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de pensionare, persoanelor care au realizat stagiul complet de cotizare, precum și celor care au depășit stagiul complet de cotizare cu până la 8 ani. Pensia anticipată și pensia anticipată parțială permit reducerea vârstei standard de pensionare, în condițiile în care este realizat stagiul complet de cotizare cu o depășire (de peste 8 ani, în cazul pensiei anticipate, și de până la 8 ani, în cazul pensiei anticipate parțiale). Autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de formula de calcul al pensiei anticipate parțiale, care este prevăzută de dispozițiile de lege criticate, în sensul că se diminuează cuantumul pensiei pentru limită de vârstă care s-ar fi cuvenit cu 0,75% pentru fiecare lună de anticipare, ceea ce înseamnă 9% pe an.

14. Or, așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, de exemplu, prin Decizia nr. 418 din 14 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.061 din 16 noiembrie 2004, "Constituția stabilește dreptul tuturor cetățenilor la pensie, prevăzând, în art. 47 alin. (2), că exercitarea acestui drept se face în condițiile prevăzute de lege. Astfel, intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului stabilirea tipurilor de pensie, a condițiilor ce trebuie îndeplinite de beneficiari pentru a se putea înscrie la pensie, a modului de calcul al cuantumului pensiei și a altor condiții de fond și de formă.“

15. Desigur, Curtea reține că libertatea de reglementare a legiuitorului nu este una absolută, aceasta neputând justifica încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale. În reglementarea anterioară, prin art. 50 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare (lege abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010), cuantumul pensiei anticipate parțiale se stabilea "din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, prin diminuarea acestuia în raport cu stagiul de cotizare realizat și cu numărul de luni cu care s-a redus vârsta standard de pensionare, conform tabelului nr. 2“, tabel care avea următorul conținut:

16. Curtea constată că nu se poate reține neconstituționalitatea art. 65 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 doar pentru motivul că vechea reglementare ținea cont și de stagiul de cotizare realizat peste stagiul standard complet de cotizare, spre deosebire de noua reglementare - textul de lege criticat - care nu mai prevede aceeași formulă de calcul progresiv. În prezent, unicul criteriu de determinare a cuantumului pensiei parțiale anticipate este numărul de luni anticipate rămase până la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, potrivit art. 65 alin. (4) din Legea nr. 263/2010. În același sens s-a pronunțat Curtea și prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, pronunțată în cadrul controlului a priori de constituționalitate a Legii nr. 263/2010, reținând că "o astfel de reglementare are ca obiectiv descurajarea pensionărilor anticipate parțiale [_] care au generat în timp o creștere semnificativă a masei persoanelor asigurate înaintea vârstei legale de pensionare, cu scăderea concomitentă a numărului contribuabililor. În acest sens, în expunerea de motive a Legii privind sistemul unitar de pensii publice se arată că «în prezent, în România, vârsta medie reală de pensionare este mult prea scăzută, aceasta fiind de 54 de ani, față de vârstele standard de pensionare cerute de legislația în vigoare, în trimestrul IV 2009, de: 58 ani și 8 luni pentru femei, respectiv 63 ani și 8 luni pentru bărbați. Motivele esențiale ale acestei diferențe semnificative o reprezintă numărul mare și în creștere de pensionări înainte de împlinirea vârstei standard pentru activitate în condiții de muncă speciale și deosebite, pentru invaliditate, pentru îndeplinirea anticipată a stagiului complet de cotizare, inclusiv în cazul pensionarilor urmași. Se adaugă vârstele mult mai reduse practicate de actualele sisteme de pensii speciale, cum ar fi: 50 de ani pentru personalul navigant din aviația civilă, 55 de ani pentru militari și polițiști, 60 de ani pentru magistrați și personalul auxiliar din tribunale și curți de apel».“ 17. În final, Curtea reține că susținerile autorului excepției referitoare la încălcarea art. 56 alin. (2) din Constituție privind așezarea justă a sarcinilor fiscale nu pot fi primite, deoarece această normă constituțională se referă la contribuțiile financiare ale cetățenilor, care au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice, iar sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale. Or, aceste dispoziții constituționale nu au incidență în cauza de față, care se referă la analiza constituționalității prevederilor de lege care reglementează modul de calcul al pensiei anticipate parțiale.