Decizia CCR nr. 885 din 25.10.2012 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a disp. art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 - salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 10 din OUG nr. 1/2010 - unele măsuri de...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, excepție ridicată de Virginia Maria Roșianu în Dosarul nr. 5.462/117/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 706D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 7 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.462/117/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. Excepția a fost ridicată de reclamanta intimată Virginia Maria Roșianu în cadrul soluționării recursului împotriva Sentinței civile nr. 3.509 din 16 august 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj, prin care a fost respinsă acțiunea de anulare a dispoziției Primarului Cluj-Napoca privind reîncadrarea reclamantei și stabilirea salariului de bază, a sporurilor și a altor drepturi.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin art. 15 alin. (2) și art. 41 alin. (5) din Legea fundamentală.

În acest sens, arată că la recalcularea și stabilirea salariului aferent anului 2010 trebuiau avute în vedere și cele două sporuri - de dispozitiv, respectiv de stabilitate - întrucât aceste drepturi bănești au fost stabilite și negociate prin Contractul colectiv de muncă și Acordul colectiv de muncă încheiat la nivelul Consiliului Local Cluj-Napoca, acte obligatorii care au efecte asupra tuturor subiecților de drept, fiind opozabile față de terți, inclusiv față de autoritățile publice.

Potrivit art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, vor fi luate în considerare acele drepturi acordate prin acordurile colective și contractele colective de muncă legal încheiate, în vigoare.

Totodată, măsurile de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora sunt reglementate de dispozițiile ordonanței de urgență criticate, care prevăd obligativitatea menținerii contractelor colective de muncă până la data expirării lor.

Întrucât Contractul, respectiv Acordul colectiv de muncă încheiat la nivelul Primăriei Cluj-Napoca a intrat în vigoare anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, dispozițiile de lege criticate contravin și art. 15 alin. (2) din Constituție, referitor la principiul neretroactivității legii.

Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, acestea respectând atât principiul neretroactivității legii, cât și dreptul la negocieri colective. Astfel, textul art. 41 alin. (5) din Constituție nu protejează dreptul la o negociere exhaustivă, inclusiv a drepturilor salariale ale angajaților din sistemul bugetar, ci doar principiul dreptului la negocieri colective în materie de muncă, fiind evident că, în materia specială a salarizării bugetarilor, pot exista limite legale, fără a fi încălcat astfel principiul libertății negocierii.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, deoarece legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp.

Referitor la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010, apreciază că interzicerea prin acest act normativ a negocierii prin contractele sau acordurile colective ori individuale de muncă a unor salarii sau alte drepturi de natură salarială care să excedeze prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor constituționale invocate. Limitarea obiectului acestor negocieri în ceea ce privește drepturile salariale este justificată de sursa cheltuielilor salariale, care este bugetul de stat, astfel că negocierea drepturilor salariale nu poate depăși resursele disponibile.

Cu privire la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, apreciază că dispozițiile de lege criticate nu conțin norme cu caracter retroactiv, ci reglementează pentru viitor modul de calcul al salariilor personalului plătit din fonduri publice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, precum și ale art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010.

Deși textele de lege criticate nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“.

Așadar, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestora, având în vedere că ele continuă să producă efecte juridice asupra raportului de muncă al autorului excepției în privința salarizării și, implicit, deci al acordării/neacordării sporurilor în discuție.

Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009:"(1) Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.

(2) Sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate sunt cele prevăzute în cap. III și în anexele la prezenta lege.

(3) Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.

(4) La funcțiile de execuție unde s-a redus numărul de grade sau trepte profesionale, reîncadrarea personalului ale cărui grade sau trepte profesionale au fost eliminate se face la gradul sau treapta profesională imediat următoare celei eliminate.

(5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

(6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.

(7) Prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 și 24 nu se aplică în anul 2010.“

- Art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010: "În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.“

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii și ale art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prin Decizia nr. 594 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 august 2012, Curtea a constatat că "sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, Decizia nr. 693 din 17 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 noiembrie 2006, Decizia nr. 728 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, Decizia nr. 207 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, Decizia nr. 337 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2009, Decizia nr. 487 din 2 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 2 iunie 2009, Decizia nr. 876 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009, Decizia nr. 243 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.280 din 12 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 24 noiembrie 2010, Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, și Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, precitată).

Cât privește dispozițiile art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, potrivit cărora - la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009 - se observă că autorul excepției nu este nemulțumit de aceste dispoziții, ci le invocă în argumentarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009.

Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.

Referitor la invocarea art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că aceasta este nefondată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu retroactivează, ci se aplică numai de la data intrării lor în vigoare.

În final, cu privire la susținerile autorului excepției referitoare la modalitatea concretă de reîncadrare și de stabilire a salariului de bază, Curtea observă că acest aspect ține de competența instanței judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.