Decizia CCR nr. 903 din 25.10.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Nora Zafiu, Mihaela Irimia, Bogdan Dobrogeanu, Ionuț Iambu, Anton Gabriel Pavel, Cristina Corcodel, Cătălina Goicea-Alexe, Mirela Petre, Daniela Vasile, Liana Anton, Raluca Bejan, Alice Manuela Burciu, Cornelia Cernat, Roxana Cireșnea, Anca Constantinescu, Mihaela Cîrstocea, Cristina Constantinescu, Elena Costache, Mirela Costache, Georgeta Costache, Mihaela Costea, Georgiana Crețu, Daniela Criste, Ana Maria Luciu, Marioara Drugă, Liana Ducan, Dorina Dumitrescu, Maria Enache, Maria Fava, Aniela Florea, Elena Fronea, Marilena Ghiță, Mariana Ionescu, Viorica Manole, Claudia Mirela Manolică, Monica Marin, Adriana Matache, Vica Mandoiu, Nicoleta Mihalache, Carmen Militaru, Ioana Mocanu, Carmen Naum, Constantina Neagu, Cristina Oleteanu, Jeni Pîrcălăbescu, Marilena Dana Peptănaru, Maria Postolache, Constanța Răduț, Vasilica Stan, Ana Eliza Streche, Steluța Ștefan, Emilia Tănăsescu, Delia Țărăgrădeanu, Angela Valentina Țuțu, Elena Vlaicu, Adriana Dumitru, Petruța Gavriliu, Adriana Manolache, Gabriel Minea, Niculina Samoilă, Cristina Smărăndoiu, Elena Albu, Gabriela Vitregu, Eusebiu Barbu, Florin Eugeniu Antonescu, Alexandru Coarfă, Viorel Drăghiciu, Florin Ciprian Gherghe, Florin Ionescu, Mariana Ionescu, Liliana Ilie și Mihai Dumitru în Dosarul nr. 2.540/105/2011 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.282D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2.693 din 12 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.540/105/2011, Tribunalul Prahova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Excepția a fost ridicată de Nora Zafiu, Mihaela Irimia, Bogdan Dobrogeanu, Ionuț Iambu, Anton Gabriel Pavel, Cristina Corcodel, Cătălina Goicea-Alexe, Mirela Petre, Daniela Vasile, Liana Anton, Raluca Bejan, Alice Manuela Burciu, Cornelia Cernat, Roxana Cireșnea, Anca Constanținescu, Mihaela Cîrstocea, Cristina Constantinescu, Elena Costache, Mirela Costache, Georgeta Costache, Mihaela Costea, Georgiana Crețu, Daniela Criste, Ana Maria Luciu, Marioara Drugă, Liana Ducan, Dorina Dumitrescu, Maria Enache, Maria Fava, Aniela Florea, Elena Fronea, Marilena Ghiță, Mariana Ionescu, Viorica Manole, Claudia Mirela Manolică, Monica Marin, Adriana Matache, Vica Mandoiu, Nicoleta Mihalache, Carmen Militaru, Ioana Mocanu, Carmen Naum, Constantina Neagu, Cristina Oleteanu, Jeni Pîrcălăbescu, Marilena Dana Peptănaru, Maria Postolache, Constanța Răduț, Vasilica Stan, Ana Eliza Streche, Steluța Ștefan, Emilia Tănăsescu, Delia Țărăgrădeanu, Angela Valentina Țuțu, Elena Vlaicu, Adriana Dumitru, Petruța Gavriliu, Adriana Manolache, Gabriel Minea, Niculina Samoilă, Cristina Smărăndoiu, Elena Albu, Gabriela Vitregu, Eusebiu Barbu, Florin Eugeniu Antonescu, Alexandru Coarfă, Viorel Drăghiciu, Florin Ciprian Gherghe, Florin Ionescu, Mariana Ionescu, Liliana Ilie și Mihai Dumitru într-o cauză civilă având ca obiect drepturi bănești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât modifică situații juridice definitiv stabilite sub aspectul executării unei obligații aferente unui raport de muncă încheiat. În acest sens, arată că dispozițiile art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au prevăzut acordarea unui premiu anual, iar la sfârșitul anului 2010 situația juridică a acestui an era definitiv stabilită, astfel că, în anul 2011, atunci când trebuia să se facă plata efectivă a drepturilor pentru anul 2010, nu se mai putea modifica această situație juridică. Deși Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborată cu Legea nr. 285/2010, nu a mai prevăzut acordarea premiului anual, această prevedere nu putea opera decât de la începutul anului 2011, respectiv pentru activitatea desfășurată pe anul 2011. De asemenea, arată că în anul 2010 a fost în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009, care nu a specificat în art. 30 alin. (7) că premiul anual nu se acordă. Astfel, se aduce atingere dreptului la măsuri de protecție socială, garantat constituțional, principiului neretroactivității, dar și statutului profesiei, așa cum acesta rezultă din prevederile art. 124 și 125 din Legea fundamentală. Totodată, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 44 din Constituție, premiul anual pe 2010 reprezentând un bun și totodată un drept câștigat. De asemenea, este restrâns exercițiul unor drepturi sau libertăți, fără respectarea condițiilor impuse de art. 53 din Constituție. În sprijinul celor susținute, invocă o bogată jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a demonstra că prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 nu sunt în acord cu cerințele de protecție a proprietății private impuse de art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, amintesc jurisprudență Curții de Justiție a Uniunii Europene și concluziile Comisiei Europene cu privire la obligația judecătorului național de a înlătura din oficiu aplicarea unei reglementări interne sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii (Cauza C-310/10).

Tribunalul Prahova - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, întrucât prevederile de lege criticate produc efecte juridice numai pentru viitor, fără a se putea aplica asupra drepturilor deja câștigate, respectiv asupra unor sume recunoscute de Legea-cadru nr. 330/2009 până la momentul abrogării acesteia.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul cuprins: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.“

Autorii excepției consideră că textul de lege criticat contravine următoarelor prevederi ale Constituției: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 44 privind dreptul la proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 125 privind statutul judecătorilor. De asemenea, invocă încălcarea art. 20 din Constituție prin raportare la dispozițiile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale.

Analizând textul de lege criticat, Curtea constată că Legea nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuși titlul, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. În legătură cu problematica examinării unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“.

Așadar, deși dispozițiile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislației, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestora, având în vedere că raportul juridic născut între angajat și angajator nu s-a stins în privința acordării premiului anual pe 2010, odată cu plata lunară a salariului în cursul anului 2011, tocmai din cauza faptului că angajatul contestă, potrivit legii, o eventuală neexecutare de către angajator a obligației sale privind premiul anual pe 2010, ceea ce califică situația în care se află autorii excepției ca fiind o facta pendentia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).

Trecând la examinarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu aceleași dispoziții ale Legii fundamentale și critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 257 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012, Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu. Totodată, prin aceeași decizie, s-a arătat că legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar dispozițiile de lege criticate prevăd în același timp doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe. Așadar, Curtea a concluzionat că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată.

Curtea a mai reținut că dispozițiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii.

Curtea a constatat, de asemenea, că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.

De asemenea, Curtea a reținut lipsa de relevanță a actelor Uniunii Europene invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În plus față de cele arătate, Curtea reține că dispozițiile art. 124 și art. 125 din Constituție nu sunt incidente în cauză. Astfel, dreptul bănesc la care se referă textul de lege criticat nu a fost acordat în considerarea unei categorii socioprofesionale speciale, ci întregului personal din sectorul bugetar, astfel că nu se poate susține existența vreunei atingeri aduse statutului constituțional de care se bucură judecătorii.