Decizia CCR nr. 75 din 11.02.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 25.529/3/2013/a1 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 749D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 775D/2013 având ca obiect Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 25.492/3/2013/a1 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.

Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 775D/2013 la Dosarul nr. 749D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că noul cadru normativ a fost adoptat ca urmare a adoptării noului Cod de procedură civilă, astfel cum reiese și din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013. În ceea ce privește celelalte aspecte învederate de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate, precizează că se impune menținerea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 6 și 7 noiembrie 2013, pronunțate în dosarele nr. 25.529/3/2013/a1 și nr. 25.492/3/2013/a1, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel cu ocazia soluționării unor cereri de reexaminare a taxei de timbru.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt neconstituționale, deoarece expunerea de motive "nu exprimă real motivele“ pentru care a fost adoptată. Apreciază că actul normativ criticat a fost adoptat pentru "a facilita îmbogățirea fără just temei“ și cu încălcarea accesului la justiție al populației. De asemenea, susține că au fost nesocotite prevederile art. 10-13 ale Legii nr. 24/2000, întrucât nu a fost depusă la "comisiile de avizare“ și nici în cuprinsul ordonanței de urgență nu s-au prevăzut termene ulterioare de depunere și avizare la comisiile parlamentare. Totodată, mai susține că impozitele și taxele se stabilesc numai prin lege.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 15 - Universalitatea,art. 16 - Egalitatea în drepturi,art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului,art. 21 - Accesul liber la justiție,art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătății,art. 35 - Dreptul la un mediu sănătos,art. 40 - Dreptul de asociere,art. 44 - Dreptul de proprietate privată,art. 46 - Dreptul la moștenire,art. 47 - Nivelul de trai,art. 50 - Protecția persoanelor cu handicap,art. 51 - Dreptul de petiționare,art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,art. 57 - Exercitarea drepturilor și libertăților și art. 139 alin. (1) și (3) - Impozite, taxe și alte contribuții. De asemenea, menționează prevederile art. 10-13 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Referitor la critica autorului excepției de neconstituționalitate prin care susține că expunerea de motive "nu exprimă real motivele“ pentru care a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, se constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel cum reiese din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013, noul cadru normativ referitor la taxele judiciare de timbru, reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, a fost instituit, avându-se în vedere modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin Codul civil.

II. Referitor la susținerea potrivit căreia Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 a fost adoptată cu încălcarea normelor cuprinse în Legea nr. 24/2000, se constată că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 24/2000, în cazurile prevăzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative inițiatorul trebuie să solicite avizul autorităților interesate în aplicarea acestora, în funcție de obiectul reglementării, iar după elaborarea lor și încheierea procedurii de avizare prevăzute la alin. (1), proiectele de legi, propunerile legislative, precum și proiectele de ordonanțe și de hotărâri cu caracter normativ ale Guvernului se supun în mod obligatoriu avizării Consiliului Legislativ. Din examinarea procesului legislativ se observă că ordonanța de urgență a Guvernului a primit avizul Consiliului Legislativ nr. 627 din 27 iunie 2013.

Pe de altă parte, referitor la "avizarea în comisiile parlamentare“ se observă că aceasta este o procedură care se desfășoară într-o altă fază a procesului legislativ, neîmpietând asupra intrării în vigoare a ordonanței de urgență. De altfel, cele statuate în prevederile constituționale referitoare la delegarea legislativă nu sunt în sensul că ordonanța de urgență ar putea să intre în vigoare, deci să producă efecte juridice, numai după ce a parcurs dezbaterea parlamentară, ci condiția este să fie depusă la Camera competentă spre dezbatere și să fie publicată în Monitorul Oficial al României.

III. Referitor la pretinsa încălcare a celorlalte prevederi constituționale invocate în susținerea prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

1. În ceea ce privește invocarea încălcării prevederilor art. 139 alin. (1) și (3) din Constituție, Curtea constată că această critică nu poate fi reținută. Sintagma "numai prin lege“ din cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constituția României nu are o semnificație absolută, în sensul art. 73 din Constituție, ci urmărește să interzică stabilirea unor impozite și taxe pentru bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat prin acte inferioare legii, cum ar fi hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor etc., sintagma nefiind aplicabilă în cazul adoptării ordonanțelor și ordonanțelor de urgență ale Guvernului în acest domeniu. În acest sens este și Decizia nr. 607 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 23 iulie 2012.

2. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, spre exemplu, prin Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012, arătând că, potrivit dispozițiilor constituționale, accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru.

Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Astfel, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii, iar impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe, astfel cum este cea criticată în prezenta cauză.

În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57. Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

3. De altfel, în anumite situații [art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013], persoanele fizice pot obține scutiri, reduceri, amânări sau eșalonări de la plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008.

4. În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 15,art. 16,art. 20,art. 34,art. 35,art. 40,art. 44,art. 46,art. 47,art. 50-53, art. 57, Curtea observă că autorul prezentei excepții de neconstituționalitate se rezumă doar la menționarea acestora, nemotivând în ce constă pretinsa contrarietate a textelor criticate față de acestea.