Decizia CCR nr. 72 din 26.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 8,10,12,15,17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 - integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pt. modificarea şi completarea Legii...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 și 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Nicolae Iustin Urdea în Dosarul nr. 5.420/2/2013 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 592D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenția Națională de Integritate, doamna Ioana Lazăr, director general al Direcției generale juridice a Agenției Naționale de Integritate, cu delegație depusă la dosar. Se constată lipsa autorului excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții Agenția Națională de Integritate, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Reamintește, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pronunțată atât cu privire la ansamblul Legii nr. 176/2010, cât și la fiecare dintre articolele care au fost criticate în cauza de față. Depune și note scrise în susținerea celor prezentate.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor de lege ce formează obiectul excepției, prin prisma unor critici similare, constatând conformitatea acestora cu dispozițiile din Legea fundamentală, iar în cauză nu au fost evidențiate elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei soluții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 16 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.420/2/2013, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 și 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Nicolae Iustin Urdea într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui raport de evaluare a stării de incompatibilitate întocmit de inspectori ai Autorității Naționale de Integritate.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia critică prevederile din Legea nr. 176/2010 care preiau sau mențin într-o altă formă prerogativele inspectorilor de integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate privind efectuarea de acte de cercetare și constatare a incompatibilităților, deși acestea au fost declarate neconstituționale. Cu privire la art. 8, 10, 12, 15, 17 și 21 din Legea nr. 176/2010, arată că inspectorii de integritate analizează și decid printr-un procedeu specific funcției de judecată dacă există o stare de incompatibilitate, încălcându-se prevederile art. 126 din Constituție. Susține că sancțiunea instituită prin art. 25, respectiv decăderea din dreptul de a mai ocupa o funcție sau demnitate publică pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a actului de constatare restrânge exercițiul dreptului de a fi ales și încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor. De asemenea, art. 25 din Legea nr. 176/2010 preia conținutul art. 49 din Legea nr. 144/2007 care a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, adăugând în plus sancțiuni care nu erau prevăzute în legea inițială. Susține că textele de lege criticate reprezintă o încălcare a garanției dreptului la apărare și implicit a dreptului la un proces echitabil.

7. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și se impune menținerea jurisprudenței Curții Constituționale prin care s-a statuat că Agenția Națională de Integritate desfășoară doar o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată. De asemenea, interdicția prevăzută de art. 25 din Legea nr. 176/2010 nu încalcă normele constituționale privind dreptul de a fi ales și nici pe cele referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, așa cum rezultă și din jurisprudența Curții Constituționale în materie. În acest sens, precizează că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă, întrucât se realizează din oficiu, în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate și deoarece în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea încălcărilor legii. În ceea ce privește interdicția prevăzută prin art. 25 din Legea nr. 176/2010, apreciază că se integrează scopului legii și nu contravine normelor constituționale privind dreptul de a fi ales.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 și 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. Art. 8 stabilește scopul Agenției, modul de desfășurare a activității de evaluare și principiile potrivit cărora se desfășoară aceasta; art. 10 enumeră activitățile pe care le desfășoară inspectorii de integritate; art. 12 se referă la modalitatea de declanșare a activității de evaluare, la procedura de repartizare a lucrării și la afișarea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese pe pagina de internet a Agenției; art. 15 instituie posibilitatea inspectorului de integritate de a solicita documentele și informațiile necesare desfășurării activității de evaluare și obligația subiectelor de drept care le dețin de a le comunica: art. 17 și art. 21 reglementează situațiile în care se întocmește raportul de evaluare și elementele pe care acesta trebuie să le conțină, procedura de comunicare a acestuia și instituie posibilitatea contestării raportului de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității; art. 22 detaliază procedura de contestare a acestuia și stabilește procedura de urmat în situația în care raportul de evaluare nu a fost contestat; art. 25 prevede sancțiunile aplicabile în cazul constatării existenței unui conflict de interese ori a unei stări de incompatibilitate.

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în următoarele articole: art. 1 alin. (3) în care sunt enumerate caracteristicile statului român, art. 1 alin. (4) care instituie principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 16 care statuează cu privire la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, art. 23 alin. (11) care consacră prezumția de nevinovăție, art. 36 referitor la dreptul la vot, art. 37 alin. (1) care stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un cetățean pentru a fi ales, art. 53 alin. (1) în care se prevede în ce situații este permisă restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți și art. 126 privind instanțele judecătorești. Se invocă, de asemenea, prin raportare la art. 11 - "Dreptul internațional și dreptul intern" și la art. 20 - "Tratatele internaționale privind drepturile omului", și prevederile art. 25 din Pactul internațional privind drepturile civile și politice care consacră dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice, de a alege și de a fi ales și de a avea acces la funcții publice.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că a mai analizat constituționalitatea textelor de lege criticate, prin prisma unei motivări identice celei formulate și în cauza de față, pronunțându-se asupra acesteia prin Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

15. Cu acel prilej, reiterând jurisprudența sa anterioară, Curtea a constatat, referitor la criticile de neconstituționalitate vizând, în principal, presupusul caracter jurisdicțional al activității desfășurate de Agenția Națională de Integritate, că Agenția desfășoară o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010.

16. Totodată, Curtea a reținut că funcția jurisdicțională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicție de a soluționa printr-o hotărâre învestită cu autoritatea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective și de a dispune, în condițiile legii, măsuri restrictive. Această funcție se circumscrie activității jurisdicționale propriu-zise, care se exercită numai la cerere, în cadrul unei proceduri formale, caracterizate prin publicitate, contradictorialitate și oralitate. Având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă, care se realizează și din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate, iar în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică. Finalitatea întocmirii acestor rapoarte o reprezintă posibilitatea sesizării instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități publice și instituții competente, în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Curtea nu a reținut nici critica vizând presupusa încălcare a prezumției de nevinovăție, deoarece acest principiu este susceptibil de opozabilitate numai în materie penală.

17. În ceea ce privește prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, care instituie interdicția exercitării temporare a unei funcții sau demnități publice dintre cele menționate de Legea nr. 176/2010, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituționale în măsura în care sintagma "aceeași funcție" se referă la toate funcțiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeași lege. Cu acel prilej, Curtea a examinat constituționalitatea textului de lege criticat prin prisma îndeplinirii criteriilor de calitate pe care trebuie să le respecte orice act normativ, consecință a obligației respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, înscrisă în art. 1 alin. (5)_din Constituție.

18. În acest sens, Curtea a remarcat că, în interpretarea potrivit căreia o persoană cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau conflictul de interese poate ocupa o altă funcție eligibilă decât cea care a generat starea de incompatibilitate sau conflictul de interese, textul legal este în mod vădit contrar semnificației avute în vedere de legiuitor, care, prin Legea nr. 176/2010, a urmărit asigurarea integrității și transparenței în exercitarea tuturor funcțiilor și demnităților publice și al cărei scop este acela de a sancționa persoana în cauză prin stabilirea interdicției de a mai ocupa oricare dintre funcțiile eligibile.

19. În cauza de față, critica nu vizează însă aceste aspecte, ci se susține că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 ar restrânge, în mod generic, exercițiul dreptului de a fi ales și ar încălca principiul egalității în drepturi a cetățenilor. Asupra unor susțineri similare Curtea s-a mai pronunțat, în precedent, de exemplu, prin Decizia nr. 481 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2014, sau Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014. Prin aceste decizii, Curtea a constatat că reglementarea supusă controlului de constituționalitate se integrează scopului legii și nu contravine normelor constituționale privind dreptul de a fi ales.

20. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.