Decizia CCR nr. 82 din 26.02.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. coloanei întâi cu titlul „luna şi anul naşterii” din anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010 - sistemul unitar de pensii publice

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) și d), art. 95 coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. n) și v), art. 52-55 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum și ale anexelor nr. 5 și 6 la aceasta, excepție ridicată de Zaharie Bloj în Dosarul nr. 5.471/102/2013 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 840D/2014.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 940D/2014, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de loan Nicolae Morariu în Dosarul nr. 3.901/102/2013 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

6. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 940D/2014 la Dosarul nr. 846D/2014, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 723 din 9 decembrie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin încheierile din 9 și din 25 septembrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 5.471/102/2013 și nr. 3.901/102/2013, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor "art. 2 lit. c) și d), art. 95 coroborat cu art. 3 lit. n), anexele nr. 5 și 6 la Legea nr. 263/2010,art. 3 lit. v), art. 52-55 din Legea nr. 263/2010". Excepția a fost ridicată de Zaharie Bloj și de Ioan Nicolae Morariu în cadrul unor litigii având ca obiect soluționarea cererilor de recalculare a pensiei.

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (4) și (5), art. 16,art. 124,art. 142 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și celor ale art. 20 raportate la art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin folosirea - pentru determinarea punctajului mediu anual luat în calcul la stabilirea pensiei - a stagiului de cotizare stabilit de lege în funcție de data nașterii fiecărui asigurat. Astfel, solicită Curții Constituționale să hotărască "dacă vârsta standard de pensionare (iar nu vârsta de pensionare) și stagiul complet de cotizare cresc treptat sau sunt stabilite în funcție de data nașterii pentru fiecare persoană în parte". Totodată, susțin că legiuitorul a respectat, prin prevederile art. 2 lit. c) și d), art. 95 coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. n) și v), art. 52-55 din Legea nr. 263/2010, cele statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, însă, "prin introducerea coloanei I cu titlul «luna și anul nașterii» din anexele nr. 5 și nr. 6 la Legea nr. 263/2010" a încălcat cerințele statuate de Curtea Constituțională referitoare la protejarea cuantumului pensiilor cuvenite sau aflate în plată și la respectarea principiului contributivității și al egalității, aducând atingere art. 1 alin. (5) și art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală. Din însuși cuprinsul art. 3 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 263/2010 rezultă că punctajul mediu anual se obține prin raportarea numărului de puncte realizate de asigurat în întreaga perioadă de activitate la stagiul complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării efective (în cazurile în care se beneficiază de reducerea vârstei de pensionare), iar nu la data împlinirii vârstei de pensionare sau data pensionării stabilită în funcție de data nașterii. Or, prin introducerea coloanei I cu titlul "luna și anul nașterii" din anexele nr. 5 și nr. 6 la Legea nr. 263/2010, legiuitorul a încălcat și art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție.

10. Autorii excepției susțin că este neconstituțional a se stabili, în funcție de data nașterii, data pensionării, stagiul complet de cotizare și vârsta standard de pensionare a unei persoane. Unele autorități au interpretat textele de lege criticate în sensul că vârsta standard de pensionare (iar nu vârsta de pensionare) și stagiul complet de cotizare sunt stabilite în funcție de data nașterii, pentru fiecare persoană în parte, chiar dacă persoanele asigurate aflate în aceeași situație juridică se pensionează la aceeași dată, aspect ce creează o discriminare nejustificată pe criteriu de vârstă, încălcând astfel dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 47 și art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Autorii excepției invocă în acest sens considerentele Deciziei nr. 4/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2011 pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și deciziile Curții Constituționale nr. 680/2012, nr. 223/2012, nr. 224/2012, nr. 919/2012, nr. 1.237/2010 și nr. 1.612/2010. În final, solicită Curții Constituționale să se pronunțe dacă este constituțional ca legea să prevadă sau ca autoritățile să interpreteze legea, în așa fel încât, la un moment dat, să existe pentru fiecare persoană propria vârstă standard de pensionare și propriul stagiu complet de cotizare, având în vedere considerentele pe care se sprijină Decizia nr. 4/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, considerente ce ar trebui să fie obligatorii pentru instanțe, însă acestea nu le respectă, motivând că de această dată eșalonarea este prevăzută de lege.

11. Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Astfel, asigurații sistemului public de pensii care îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de lege criticate beneficiază de tratament juridic egal în ceea ce privește dreptul la pensie pentru limită de vârstă. Principiul egalității nu înseamnă uniformizare, ci presupune un tratament egal în situații care nu sunt diferite. În acest sens, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 919/2012 și nr. 243/2014.

12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13. Guvernul apreciază, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 243 din 29 aprilie 2014.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise și solicitările depuse la dosar de autorii excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierile de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 2 lit. c) și d), art. 3 alin. (1) lit. n) și v), art. 52-55 și art. 95 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, precum și cele ale anexelor nr. 5 "Vârste standard de pensionare, stagii complete și stagii minime de cotizare" și nr. 6 "Vârste standard de pensionare, stagii complete și stagii minime de cotizare în specialitate, pentru cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale" la această lege. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 2 lit. c) și d), art. 3 alin. (1) lit. n) și v), art. 52-55 și art. 95 din Legea nr. 263/2010 nu sunt criticate ca fiind neconstituționale, ci, dimpotrivă, autorii excepției susțin că aceste texte de lege au fost încălcate prin stabilirea punctajului mediu anual cu luarea în considerare a stagiului de cotizare corespunzător datei de naștere, iar nu a celui de la data pensionării. Prin urmare, nefiind criticate pentru neconstituționalitate, aceste texte de lege nu constituie obiect al excepției de neconstituționalitate. De asemenea, Curtea constată că dispozițiile anexei nr. 5 la Legea nr. 263/2010 nu sunt incidente în cauza în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, autorii excepției încadrându-se în ipoteza prevăzută de anexa nr. 6 la lege, aplicabilă pentru cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale. În consecință, Curtea reține că obiectul acesteia îl constituie dispozițiile coloanei întâi cu titlul "luna și anul nașterii" din anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, anexă ale cărei coloane au următoarele titluri:

17. Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 47 referitor la nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 142 alin. (1) referitor la rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, art. 147 alin. (4) referitor la efectul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale și art. 20 prin raportare la prevederile art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute din cartă, ale art. 25 alin. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, referitor la nivelul de trai, ale art. 14 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării și interzicerea abuzului de drept, și la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, iar potrivit art. 54, pentru cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, vârsta standard de pensionare este de 60 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, iar stagiul minim de cotizare în specialitate este de 20 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestei vârste și a acestui stagiu se realizează progresiv, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 6 la lege. De asemenea, potrivit art. 55 alin. (2) din lege, cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare (conform tabelelor nr. 1 și 2 ale acestui articol), dacă au realizat stagiul minim de cotizare în specialitate prevăzut în anexa nr. 6.

19. Cu privire la critica de neconstituționalitate ce vizează introducerea criteriului datei nașterii pentru determinarea pensiei pentru limită de vârstă, prin Decizia nr. 919 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2013, și prin Decizia nr. 243 din 29 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 18 iunie 2014, paragrafele 22-27, Curtea a reținut, în esență, următoarele: principiul contributivității stă la baza întregului sistem public de pensii, dreptul la pensie, precum și cuantumul pensiei fiind acordat, respectiv determinat ca urmare a contribuțiilor realizate la bugetul asigurărilor sociale de stat; cuantumul pensiei va reflecta atât stagiul de cotizare, cât și veniturile realizate în cursul acestuia, însă deschiderea drepturilor de pensie este condiționată și de vârsta asiguratului determinată în funcție de data nașterii sale; Legea nr. 263/2010 a prevăzut expressis verbis o soluție legislativă de natură să stopeze valurile de pensionări ce ar fi grevat asupra bugetului asigurărilor sociale de stat, buget care prezintă un deficit semnificativ și care continuă să crească; astfel, legiuitorul a instituit o grilă de creștere progresivă a vârstei de pensionare, iar data nașterii este un criteriu obiectiv pentru determinarea acesteia, întrucât raportat la ea se stabilește vârsta de pensionare. Acest tip de reglementare există în majoritatea sistemelor naționale, ea fiind justificată de asigurarea resurselor necesare finanțării sistemului public de pensii, în condițiile în care, pe de o parte, se înregistrează o scădere a numărului populației active și, pe de altă parte, o creștere a speranței de viață a persoanelor aflate la pensie.

20. În ceea ce privește invocarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 19 mai 2011, Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr. 919 din 1 noiembrie 2012, precitată, că soluția instanței supreme a vizat rezolvarea neconcordanței dintre anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și anexa nr. 9 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr. 340/2001 vizând, astfel, o situație existentă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. În aceste condiții, aspectele rezultate din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4 din 4 aprilie 2011 nu mai subzistă sub actuala reglementare, și anume Legea nr. 263/2010. Pentru a tranșa definitiv problemele legate de luarea în calcul a datei nașterii pentru stabilirea vârstei de pensionare, legiuitorul a stabilit expressis verbis că prima o determină pe cea de-a doua, ambele fiind indisolubil legate între ele. De asemenea, Curtea a reținut că legiuitorul nu este obligat la adoptarea unei soluții legislative care să preia cele stabilite în decizia pronunțată în urma soluționării unui recurs în interesul legii, ci poate adopta o reglementare nouă și neechivocă. Decizia pronunțată în urma promovării unui recurs în interesul legii reprezintă rezultatul unei activități de interpretare a legii, iar nu de legiferare, și își găsește aplicabilitatea atât timp cât norma interpretată este în vigoare. În concluzie, Curtea a stabilit că soluția din 2010 a legiuitorului vizează, pe de o parte, asigurarea unui echilibru între resursele financiare existente și cheltuielile ocazionate de plata pensiilor, în condițiile unui deficit al bugetului asigurărilor sociale în creștere, iar, pe de altă parte, tranșarea definitivă a unei probleme care a dat naștere unei interpretări cel puțin discutabile. Astfel, dublul criteriu folosit este de natură să satisfacă exigențele art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi, dispozițiile legale respective aplicându-se persoanelor care se află în aceeași situație juridică.

21. Cu privire la încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituție, prin Decizia nr. 243 din 29 aprilie 2014, precitată, paragraful 21, Curtea a reținut că această critică este neîntemeiată, deoarece cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale și măsuri de protecție socială, în condițiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.

22. Referitor la criticile privind stagiul de cotizare luat în calcul în ipoteza asiguraților care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare, prin Decizia nr. 723 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2015, paragraful 23, Curtea a reținut, în esență, că, atunci când asiguratul beneficiază de reducerea vârstei de pensionare, perioada redusă (ca urmare a condițiilor în care și-a desfășurat activitatea profesională, în conformitate cu tabelele prevăzute de art. 55 din Legea nr. 263/2010) se scade din vârsta de pensionare din coloana a treia, corespunzătoare datei nașterii prevăzute în coloana întâi. Astfel, asiguratul se poate pensiona la o dată anterioară celei prevăzute în coloana a doua, corespunzătoare datei nașterii. A considera că stagiul de cotizare care trebuie să fie luat în calculul punctajului mediu anual este cel de la data pensionării, iar nu cel aferent datei nașterii, "ar însemna că asiguratul ar beneficia de reducerea stagiului de cotizare în condițiile în care asiguratul nu ar fi trebuit să beneficieze decât de reducerea vârstei de pensionare". Având în vedere acestea, Curtea a constatat ca lipsite de

fundament criticile referitoare la egalitatea cetățenilor și interzicerea discriminării.

23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24. Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) privind obligativitatea Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 142 alin. (1) referitor la rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției și art. 147 alin. (4) din Constituție privind efectele obligatorii ale deciziilor Curții Constituționale, prin raportare la Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, și la Decizia nr. 1.612 din 15 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010, ambele pronunțate în cadrul controlului a priori de constituționalitate, Curtea reține că aceste critici nu pot fi primite, deoarece, prin deciziile la care fac referire autorii excepției, a constatat că dispozițiile Legii privind sistemul unitar de pensii publice (devenite Legea nr. 263/2010) sunt constituționale.

25. În ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind protecția proprietății, Curtea reține că instanța de contencios al drepturilor omului a statuat în mod constant faptul că această Convenție nu garantează un drept la primirea unei pensii într-un anumit cuantum, în acest sens fiind Hotărârea din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55.

26. În final, referitor la invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauza de față, iar cu privire la art. 52 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute din Cartă, Curtea reține, de asemenea, că acestea nu au aplicabilitate în cauză, din moment ce nu a constatat încălcarea vreunui drept fundamental recunoscut de această cartă.