Decizia CCR Nr. 667 din 12.11.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 771alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

Cu participarea, în ședința publică din data de 11 noiembrie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77¹ alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Volksbank România" - S.A. din București în Dosarul nr. 22.516/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 304D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 noiembrie 2014, în prezența reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 și ale art. 58 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 12 noiembrie 2014, dată la care este pronunțată prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 14 martie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 22.516/300/2013, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 77¹ alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Volksbank România" - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei încheieri pronunțate de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară București, prin care s-a dispus respingerea cererii de intabulare a actului de adjudecare emis de executorul judecătoresc pentru imobilul aflat în proprietatea Societății Comerciale "Volksbank România" - S.A.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că dispozițiile art. 44 din Constituție instituie o garantare expresă și fără echivoc a dreptului de proprietate. Or, prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece dreptul de proprietate este încălcat în mod flagrant de către registratorii de carte funciară prin soluția de respingere a intabulării dreptului de proprietate. Totodată, consideră că se realizează și o inegalitate "între cetățenii români", întrucât, deși au dobândit în mod legal un drept de proprietate, identic din punctul de vedere al conținutului juridic, unii nu pot beneficia și nu pot utiliza, în niciun fel, acest drept de proprietate. Astfel, prin neintabularea dreptului de proprietate, se creează o situație juridică nereală, prejudiciatoare, discriminatorie, o inegalitate juridică în privința drepturilor de proprietate dobândite în mod legal de diverse persoane fizice sau juridice române.

5. Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale și convenționale invocate, întrucât dreptului de care cetățeanul se bucură pe teritoriul unui stat, în speță România, îi incumbă obligația corelativă de a achita taxele și impozitele datorate statului, care conferă la rândul său cetățenilor săi drepturile de care aceștia se bucură pe teritoriul său. Așadar, cetățenii nu se pot bucura de drepturile conferite de statul ai căror cetățeni sunt, în afara unui cadru legal, fiscal etc. Mai mult, chiar art. 15 alin. (1) din Constituție statuează principiul potrivit căruia "Cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea".

6. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

8. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

9. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 77¹ alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Din analiza dosarului cauzei, Curtea observă că, în realitate, autoarea excepției de neconstituționalitate critică doar dispozițiile art. 77¹ alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dispoziții care au următorul cuprins: "Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului".

10. În susținerea excepției sunt invocate dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit căruia, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", art. 15 alin. (1) care statuează că "Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea", art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 44 alin. (1) și (2) referitor la garantarea dreptului de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății.

11. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării, prin Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 771 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt neconstituționale în măsura în care legea îl obligă pe cumpărătorul adjudecatar să facă dovada plății impozitului datorat de înstrăinătorul debitor pentru a-și putea înscrie în cartea funciară dreptul său de proprietate.

12. În acest context, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale constante, deciziile pronunțate de instanța de contencios constituțional îi sunt opozabile din momentul pronunțării lor, iar nu de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I (Decizia nr. 124 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003). Ca atare, întrucât situația din prezenta cauză este similară celei reținute în Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă.