Decizia CCR nr. 62 din 11.02.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. II din Legea nr. 72/2011 pt. modificarea şi completarea Legii nr. 45/2009 - organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Sișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, excepție ridicată de Comisia județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în Dosarul nr. 10.608/94/2012 al Judecătoriei Buftea și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 422D/2013.

La apelul nominal răspunde partea Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Sișești“, prin avocat, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părții prezente susține respingerea excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că invocarea dispozițiilor art. 16 din Constituție nu este incidență în cauză, deoarece principiul constituțional al egalității în drepturi vizează egalitatea cetățenilor. Or, în cauză, Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești“ este un for național de utilitate publică, coordonator al activității de cercetare științifică în domeniile agriculturii, silviculturii, acvaculturii, medicinei veterinare, industriei alimentare, dezvoltării rurale și protecției mediului, acesta fiind și motivul pentru care legiuitorul a optat pentru soluția legislativă criticată în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât asigurarea terenurilor indispensabile cercetării are în vedere protejarea unui interes general.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că soluția legislativă criticată reprezintă o opțiune a legiuitorului, care are în vedere stimularea activității de cercetare în acest domeniu.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 10.608/94/2012, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, excepție ridicată de Comisia județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva soluției de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren, cerere formulată de Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești“ în temeiul art. II din Legea nr. 72/2011.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile legale criticate, în temeiul cărora Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești“ poate revendica anumite suprafețe de teren de la comisiile de aplicare a legilor fondului funciar în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 72/2011, reprezintă o repunere în termen acordată prin lege specială, prin care se poate constitui/reconstitui dreptul de proprietate, aspect care, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, constituie o discriminare față de foștii proprietari cărora li se aplică termenele prevăzute de legile fondului funciar, care sunt termene de decădere, în privința cărora nu este posibilă repunerea în termen.

Judecătoria Buftea își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat este conform cu dispoziția constituțională invocată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederea legală criticată reglementează categoriile de terenuri care rămân sau trec în proprietatea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești“, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 72/2011, precum și modalitățile de revendicare și termenul în care terenurile respective pot fi revendicate. Se arată că raportarea criticii de neconstituționalitate la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție este neîntemeiată, deoarece, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale în materie, violarea principiului constituțional al egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, fără să existe o motivare obiectivă sau rezonabilă.

De asemenea, Guvernul, în punctul de vedere exprimat, arată că aspectele invocate de către autoarea excepției de neconstituționalitate reprezintă probleme de aplicare a legii, de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 1 din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 7 iunie 2011, potrivit cărora: "Suprafețele de teren care au aparținut Institutului Național Zootehnic în baza Legii nr. 1/1926 privind creșterea, îmbunătățirea și apărarea sănătății animalelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 3/1926 și Regulamentului pentru organizarea și funcționarea Institutului Național Zootehnic, aprobat prin înaltul Decret Regal nr. 984/1931, publicat în Monitorul Oficial nr. 90/1931, precum și suprafețele exploatate de stațiunile experimentale și trecute în patrimoniul Institutului de Cercetări Zootehnice în baza art. 16 din Legea nr. 176/1947 privind reorganizarea Institutului de cercetări zootehnice al României, publicată în Monitorul Oficial nr. 127/1947, rămân sau trec, după caz, în proprietatea Academiei de Științe Agricole și Silvice «Gheorghe Ionescu-Șișești» și vor fi revendicate la comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.“

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii și a autorităților publice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prevederile art. II din Legea nr. 72/2011, textul de lege criticat în prezenta cauză, reglementează categoriile de terenuri care rămân sau trec în proprietatea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești“ (denumită, în continuare, ASAS), modalitatea și termenul de revendicare.

Critica de neconstituționalitate vizează încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, autoarea excepției invocând, în esență, o deosebire de regim juridic al cererilor de constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în baza legilor fondului funciar, în funcție de persoana îndreptățită la restituire, respectiv, pe de o parte, persoanele fizice, cărora li se aplică termenele de formulare a cererii de constituire prevăzute de legile fondului funciar, care sunt termene de decădere și în privința cărora nu este posibilă repunerea în termen, și, pe de altă parte, ASAS, în privința căreia, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, legiuitorul a instituit, prin textul de lege criticat, o repunere în termen în privința dreptului de a solicita constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate.

Referitor la aceste susțineri, Curtea reține că, potrivit reglementării legale cu caracter constatator cuprinse în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2009, cu modificările și completările ulterioare, ASAS este continuatoarea și unicul succesor în drepturi al Institutului de Cercetări Agronomice al României, al Institutului Național Zootehnic, al Academiei de Agricultură a României și al Institutului Central de Cercetări Agricole, reorganizate în structura actuală a ASAS.

În ceea ce privește retrocedarea terenurilor agricole care aparțineau, cu titlu de proprietate, unităților de cercetare, în anul 1945, dreptul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate a fost recunoscut prin art. I pct. 14 din titlul VI cuprins în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, care a modificat art. 9 alin. (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, iar terenurile cu destinație agricolă retrocedate ASAS, conform prevederilor Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, au fost atribuite comasat, de către comisiile județene de aplicare a legilor fondului funciar, în temeiul art. 6 alin. (3) din Legea nr. 45/2009, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, analizând aceste prevederi legale, Curtea reține că dreptul ASAS de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul legilor fondului funciar, viza terenurile cu destinație agricolă, deținute cu titlu de proprietate, în anul 1945, de către unități de cercetare-dezvoltare în domeniul agricol, iar prin textul de lege criticat legiuitorul a prevăzut retrocedarea altor suprafețe de teren, respectiv cele care au aparținut Institutului Național Zootehnic, reorganizat în structura actuală a ASAS, precum și a celor trecute în patrimoniul Institutului de Cercetări Zootehnice în baza Legii nr. 176/1947 privind reorganizarea Institutului de cercetări zootehnice al României.

În aceste condiții, instituirea, prin textul de lege criticat, a dreptului de a solicita anumite suprafețe de teren, determinate prin lege, altele decât cele cu destinație agricolă, deținute de unitățile de cercetare-dezvoltare în domeniul agricol, în anul 1945, nu echivalează cu o repunere în termenul de exercitare a dreptului la reconstituirea dreptului de proprietate, prevăzut de Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, dat fiind faptul că obiectul de reglementare al prevederilor legale incidente este diferit, textul de lege criticat fiind o materializare firească a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 45/2009, cu modificările și completările ulterioare, în privința categoriilor de terenuri ce pot fi revendicate în temeiul unor acte normative distincte, și anume Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, respectiv Legea nr. 71/2011.

Prin urmare, critica de neconstituționalitate ce vizează o pretinsă discriminare între persoanele îndreptățite la restituirea terenurilor în temeiul legilor funciare, pe de o parte, și ASAS, în calitate de continuatoare a unităților de cercetare-dezvoltare în domeniul agricol, pe de altă parte, este lipsită de obiect, dat fiind faptul că ipotezele juridice sunt diferite, reglementarea consecințelor rezultate din recunoașterea calității de succesor, în temeiul textului de lege criticat, fiind diferită de cea reglementată prin legile fondului funciar.