Decizia CCR nr. 112 din 6.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. II din Legea nr. 144/2012 pt. modificarea OG nr. 15/2002 - aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași în Dosarul nr. 4.683/333/2012 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 519 D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei partea Ioan-George Munteanu a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 515 din 12 decembrie 2013.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4.683/333/2012, Tribunalul Vaslui - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile prin care sancțiunea amenzii - dispusă ca urmare a neplății de către deținătorul autovehiculului a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România - a fost înlocuită cu avertismentul, contravenientul fiind, totodată, exonerat, potrivit dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012, de plata tarifului de despăgubire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele criticate contravin principiului neretroactivității legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât modifică situații juridice născute anterior intrării în vigoare a legii. Se arată că dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 contravin, totodată, principiului tempus regit actum și prin aceasta dispozițiilor Codului civil referitoare la aplicarea în timp a legilor.

Se susține, de asemenea, că textele criticate vizează o singura ipoteză, aceea a tarifelor aplicate și contestate, fără a face referire la tarifele aplicate și necontestate sau contestate tardiv, aspect ce creează discriminare între categoriile de contravenienți corespunzătoare acestor situații.

Tribunalul Vaslui - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile, iar dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 reprezintă o dispoziție legală mai favorabilă de domeniul dreptului contravențional.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că tariful de despăgubire împrumută natura juridică a sancțiunilor contravenționale și că, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 57 din 26 ianuarie 2012, plata acestuia are la bază răspunderea civilă delictuală, dar că acesta reprezintă echivalentul tarifului de utilizare pe durata a 12 luni, nefiind evaluat în fiecare caz în parte în funcție de valoarea prejudiciului cauzat și de legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Mai mult, se susține că acest tarif constituie o sancțiune pecuniară ca și sancțiunea pecuniară a amenzii contravenționale, or, potrivit art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare. Se mai arată că tariful de despăgubire a reprezentat o sancțiune excesivă și disproporționată în raport cu pericolul social al faptei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012, care au următorul cuprins: "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează."

Se susține că textele criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii și art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 prin Decizia nr. 385 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 25 noiembrie 2013, și Decizia nr. 505 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 21 ianuarie 2014, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate invocată și a reținut că prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizează în art. 1 alin. (2) din actul normativ menționat. Curtea a arătat că, potrivit art. 8 alin. (1) din ordonanță, neachitarea acestui tarif reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă, limitele acesteia fiind stabilite în funcție de tipul vehiculului și fiind cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanță. De asemenea, Curtea a reținut că, distinct de sancțiunea amenzii, prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 impuneau în sarcina contravenientului și obligația de a achita, cu titlu de tarif de despăgubire, o anumită sumă de bani, precizată în anexa nr. 4 la ordonanță, în funcție de tipul vehiculului care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă, adică în lipsa documentului sau înregistrării în format electronic care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România. Totodată, Curtea a constatat că prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 au fost abrogate prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire, iar prin art. II din aceeași lege s-a prevăzut anularea acelor tarife de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii.

Curtea a observat însă că autorul acesteia se raportează, în argumentarea criticii, la redactarea pe care textul constituțional o avea anterior revizuirii din 2003, și anume că "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile", or, în prezent, acesta prevede, alături de legea penală mai favorabilă, și legea contravențională mai favorabilă ca excepție de la regula neretroactivității legii.

Astfel, Curtea a reținut că, referindu-se la tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formează obiect al excepției au, într-adevăr, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. De asemenea, Curtea a statuat că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.

De asemenea, prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, Curtea a reținut că aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional o anumită faptă trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, Curtea a constatat că contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii și că, din acest punct de vedere, prin intrarea în vigoare a legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.

Curtea a statuat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare și că a reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.

Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Referitor la pretinsa discriminare invocată de autoarea excepției între contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012-tarife care se anulează conform textului criticat-și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, Curtea constată că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 16 din Constituție.