Decizia CCR nr. 133 din 10.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. XV din OUG nr. 8/2014 pt. modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Ioan Cigan în Dosarul nr. 12.683/271/2014 al Judecătoriei Oradea - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 926D/2014 ai Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 966D/2014, având ca obiect o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată de Cleopatra-Carmen Bălăiașa în Dosarul nr. 2.543/866/2014 al Judecătoriei Pașcani - Secția civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Președintele Curții, având în vedere identitatea dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție problema conexării lor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor menționate. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 966D/2014 la Dosarul nr. 926D/2014, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin încheierile din 19 septembrie 2014 și, respectiv, 2 octombrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 12.683/271/2014, și, respectiv, nr. 2.543/866/2014, Judecătoria Oradea - Secția civilă și, respectiv, Judecătoria Pașcani - Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Ioan Cigan și, respectiv, Cleopatra-Carmen Bălăiașa în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații la executare referitoare la obligația restituirii taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin încălcarea art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1), art. 52,art. 53,art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, precum și a art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Se precizează, mai întâi, că legislația națională în baza căreia a fost percepută taxa pe poluare în perioada 2008-2012 a fost declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată la 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 Ioan Tatu împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor și Economiei și alții. Efectul acestei hotărâri constă în obligația statului român de a restitui taxele astfel încasate, împrejurare ce a condus, în lipsa unui act normativ în acest sens, la pronunțarea hotărârilor judecătorești, definitive și irevocabile împotriva statului român și a instituțiilor sale, învestite cu titlu executoriu. Or, la 3 ani după Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, care, prin prevederile legale criticate, limitează drepturile persoanelor îndreptățite de a intra în posesia sumelor de bani la care statul român a fost obligat.

9. Astfel, principiul separației puterilor este înfrânt, în opinia autorilor excepției, prin aceea că ordonanța de urgență criticată "a intervenit peste dispozitivul unei hotărâri judecătorești și peste prevederea legală privind executarea de bunăvoie, dintr-o dată, a hotărârilor judecătorești“, astfel cum dispune Codul de procedură civilă, acesta fiind un act normativ adoptat de Parlament. Or, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 prevede executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în tranșe, pe parcursul a 5 ani și numai după îndeplinirea unei noi proceduri administrative, ce presupune depunerea unei noi cereri la organele fiscale. Intervenția legiuitorului în etapa executării silite - parte integrantă a procesului - este, totodată, de natură a crea discriminări între persoane aflate în aceeași situație juridică, aceea de creditori ai organelor financiare ale statului, în sensul că au obținut, în fapt, restituirea taxei pe poluare doar acele persoane ale căror cereri s-au soluționat mai rapid și au solicitat imediat punerea în executare a hotărârii judecătorești, anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență criticate. discriminarea creată este cu atât mai pronunțată dacă se are în vedere faptul că privește persoane care au achitat în același timp taxa pe poluare, dar obțin restituirea ei la momente diferite în timp, în funcție de criteriul aleatoriu al timpului necesar soluționării cererilor de restituire și al punerii în executare a titlului executoriu.

10. Neexecutarea de către organele fiscale a hotărârilor judecătorești decât prin eșalonarea plății, pe parcursul a 5 ani, aduce atingere și dreptului de proprietate asupra sumelor de restituit, deoarece creanța asupra statului constituie un "bun“ în sensul Convenției și este garantată inclusiv de art. 44 alin. (1) din Constituție. Se mai arată că restrângerea impusă prin ordonanța de urgență criticată nu se justifică sub condițiile stricte cuprinse la art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenție și de art. 53 din Constituție și că ar trebui să existe simetrie și în privința modalității de restituire a taxei, din moment ce aceasta a fost percepută într-o singură tranșă. Se mai afirmă că actul normativ criticat înfrânge, prin textele de lege indicate, și art. 52 din Constituție, referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.

11. Totodată, limitarea, în sensul de afectare, a unui drept fundamental pe calea ordonanței de urgență a Guvernului nu este permisă de art. 115 alin. (6) din Constituție. Actul normativ criticat nu răspunde nici cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, în sensul că justificarea reală a adoptării ordonanței de urgență, și anume dificultățile financiare ale statului în executarea hotărârilor judecătorești de restituire a taxei pe poluare, nu reprezintă, în fapt, o situație extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată. Curtea Constituțională a arătat, prin Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, că motivele ce țin de inexistența unor fonduri suficiente nu sunt de natură să justifice adoptarea unei ordonanțe de urgență. Autorii excepției apreciază că sumele încasate prin achitarea taxei de poluare depășesc oricum fondul necesar restituirii acesteia, deoarece nu toți contribuabilii au solicitat sau au obținut restituirea ei.

12. În final, se arată că, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenție, astfel cum a fost interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată parte integrantă a procesului, iar împiedicarea, anularea sau amânarea pe o perioadă lungă de timp a executării hotărârii judecătorești poate atrage răspunderea statului, în condițiile în care acesta ar trebui să aibă un comportament activ și să pună la dispoziția justițiabililor mijloace adecvate pentru evitarea oricărei întârzieri în executare (hotărârile din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40, și din 17 iunie 2003, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, paragrafele 65 și 66). Mai mult, Curtea Europeană a considerat că nu este oportun să i se solicite unei persoane care a obținut, în urma unei proceduri judiciare, o creanță împotriva statului, să inițieze ulterior o executare silită pentru a obține o reparație, deoarece, în asemenea cazuri, statul trebuie ca, prin organele sale, să ia toate măsurile necesare executării, fără a putea invoca lipsa fondurilor drept motiv al neexecutării acestei obligații (Hotărârea din 27 mai 2004, pronunțată în Cauza Metaxas împotriva Greciei, paragraful 19 și Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, paragraful 35).

13. Judecătoria Oradea - Secția civilă nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 926D/2014.

14. Judecătoria Pașcani - Secția civilă apreciază, în Dosarul nr. 966D/2014, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând argumente de natura celor cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 161 din 22 aprilie 2003.

15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16. Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul nr. 926D/2014, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că prin actul normativ criticat nu se refuză aplicarea hotărârilor judecătorești și nu se neagă existența și întinderea dreptului de proprietate astfel stabilit, ci, din contră, îl recunoaște, statul luându-și angajamentul ferm de a executa acele hotărâri întocmai, potrivit criteriilor rezonabile și obiective stabilite în ordonanța de urgență. Prin urmare, nu se poate pretinde încălcarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat și nici a principiului egalității, deoarece modalitatea de executare eșalonată a sumelor de bani stabilite prin hotărârile judecătorești este aplicabilă în baza unei noi reglementări, care produce efecte de la intrarea sa în vigoare față de persoane aflate în aceeași situație juridică. Se mai susține că măsura suspendării de drept a procedurilor de executare este una necesară pentru realizarea finalității avute în vedere, constând în executarea hotărârilor judecătorești, fiind impusă, totodată, de specificitatea raporturilor juridice de drept fiscal și procedură fiscală, materii ce aparțin sferei dreptului public, asupra cărora statul dispune de o marjă largă de apreciere și în care subiectele de drept nu pot fi egale în drepturi și obligații. Situația reglementată prin actul normativ criticat corespunde unei situații extraordinare în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, vizând un grad mare de abatere de la obișnuit, o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă și independentă de voința Guvernului, care punea în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român.

17. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. Astfel, se arată că măsura contestată urmărește un scop legitim - menținerea echilibrului bugetar - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Așadar, situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic. Or, măsurile dispuse în materie au fost de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța. În plus, prin prevederile criticate Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătorești, ci, din contră, le recunoaște și își ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit unor criterii rezonabile și obiective. Totodată, eșalonarea plății unor sume de bani, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerată a fi în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții, respectiv: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, un termen rezonabil de executare integrală și acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Nu poate fi reținută nici critica referitoare la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, din moment ce preambulul ordonanței de urgență examinate cuprinde toate elementele ce indică existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile și independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public și pentru a cărei contracarare nu se putea interveni decât pe calea ordonanței de urgență. Actul normativ astfel adoptat nici nu "afectează“ drepturile și libertățile fundamentale pentru a fi în contradicție cu prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție.

18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, care au următorul cuprins:

"(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuți la alin. (1) se soluționează, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu.

(3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2).

(4) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

(6) Procedura de efectuare a plății titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului și schimbărilor climatice și al ministrului finanțelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).

(7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).“

21. În motivarea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 16 alin. (1) cu privire la principiul egalității cetățenilor în fața legii, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 115 alin. (4) și (6), referitoare la condițiile în care pot fi adoptate ordonanțele de urgență. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul de acces la un tribunal și dreptul la un proces echitabil, și ale art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenție.

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, a mai examinat conformitatea dispozițiilor art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 față de aceleași norme fundamentale și prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare.

23. Prin Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând, în esență, că deși executarea silită este parte a procesului civil, totuși, eșalonarea plății unor sume prevăzute în titluri executorii reprezintă una dintre modalitățile de executare ale obligației, acceptată dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. În raport cu aceasta, Curtea a constatat că dispozițiile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, odată cu stabilirea tranșelor de câte 20%, plătite pe parcursul a 5 ani calendaristici pentru sumele stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, au prevăzut și actualizarea acestor sume cu indicele prețului de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

24. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție, din perspectiva instituirii unei discriminări în ceea ce privește tratamentul juridic diferit aplicat aceleiași categorii de persoane, Curtea a reținut, prin aceeași decizie, că această diferență se justifică în mod obiectiv și rezonabil, având în vedere că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 urmărește un scop legitim - menținerea echilibrului bugetar și respectarea angajamentelor interne asumate în domeniul protecției mediului și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Ca atare, situația particulară ivită și motivată prin existenta unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic.

25. Sub aspectul pretinsei afectări a dreptului de proprietate, Curtea, admițând, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, a reținut că Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, fiind o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție. Totodată, faptul că dispozițiile legale criticate, aplicându-se pentru viitor, prevăd actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum, asigură executarea integrală a titlului, fără a fi atins deci dreptul de proprietate.

26. În ceea ce privește invocarea art. 115 alin. (4) din Constituție, cu referire la condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență, Curtea, după invocarea jurisprudenței sale în această materie, a stabilit că trebuie analizat fiecare dintre motivele invocate de Guvern pentru a determina dacă implicațiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătorești, în situația dată, se circumscriu situației extraordinare sau unor elemente de oportunitate legislativă. Prin urmare, pornind de la premisa de necontestat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională, Curtea a analizat cumulat motivele invocate în preambulul ordonanței de urgență pentru justificarea situației extraordinare (paragraful 57 din decizie). Astfel, s-a conchis că există un grad mare de abatere de la obișnuit, și anume de la condițiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedură civilă, respectiv a Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, după caz, astfel încât a apreciat că există o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, adică o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă și independentă de voința Guvernului care pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român. De asemenea, Curtea a considerat că scopul urmărit prin adoptarea actului normativ criticat - atenuarea efectelor unei stări de criză economică generalizată - implica, în mod necesar și neechivoc, o reglementare juridică primară, rapidă, unitară și energică, ceea ce reclama, în mod indubitabil, urgență. Totodată, dat fiind caracterul temporar al unei situații extraordinare, Curtea a subliniat că Guvernul nu poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun atunci când statul este debitor, deoarece este sarcina statului să găsească soluții pentru executarea conformă a hotărârilor judecătorești, potrivit dreptului comun. În caz contrar, nu ar mai exista o situație extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție, ci, mai degrabă, s-ar pune în evidență elemente de oportunitate legislativă.

27. Referitor la invocarea în motivarea excepției a dispozițiilor art. 1 alin. (4) și ale art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, precum și principiul neretroactivității legii, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, precitată, că acestea nu pot fi reținute, întrucât, pe de o parte, astfel cum s-a arătat mai sus, prin actul normativ criticat legiuitorul delegat nu refuză aplicarea hotărârilor judecătorești, ci stabilește anumite măsuri pentru punerea în aplicare a acestora, și, pe de altă parte, textele de lege criticate au aplicabilitate exclusiv pentru viitor.

28. Întrucât față de cele mai sus examinate, în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței la care s-a făcut mai sus referire, Curtea constată că atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată sunt valabile și în cauza de fată.