Decizia CCR nr. 138 din 13.03.2014 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 213 alin. 1 lit. c) şi art. 257 alin. (22) din Legea nr. 95/2006 - reforma în domeniul sănătăţii şi cele ale art. 2963lit. d) din Legea nr. 571/2003 -...

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Dimitrie Dan Ciurea în Dosarul nr. 1.399/3/2012 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 686D/2013.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției. Lipsesc părțile Casa de Pensii a Municipiului București și Guvernul României, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că dreptul de a beneficia în mod gratuit de asistență medicală i-a fost acordat prin Legea nr. 189/2000, iar nerespectarea dispozițiilor acestei legi este neconstituțională.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.399/3/2012, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Excepția a fost ridicată de Dimitrie Dan Ciurea cu prilejul soluționării unei acțiuni civile în care a solicitat emiterea unei decizii prin care să fie "reparată vătămarea ce i s-a produs prin reținerea lunară din pensie a cotei de 5,5% pentru sănătate, începând din luna ianuarie 2011“.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că prin dispozițiile actelor normative criticate a fost înlăturat beneficiul asistenței medicale gratuite de care se bucura în temeiul Legii nr. 189/2000, întrucât are calitatea de refugiat din Basarabia. Această măsură s-a dispus cu încălcarea art. 1 alin. (3), art. 11,art. 20,art. 47 și art. 53 din Constituție, precum și a prevederilor art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 24 din Convenția privind statutul refugiaților, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, precum și cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010.

În realitate, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate critică doar dispozițiile acestor acte normative referitoare la obligația de contribuție la asigurări sociale de sănătate, obligație ce revine pensionarilor cu o pensie ce depășește suma de 740 de lei, precum și condițiile în care persoanele care au fost persecutate din motive etnice de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 beneficiază de scutiri de la plata acestei contribuții. Dispozițiile actelor normative invocate modifică și completează dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, precum și pe cele ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.

Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 213 alin. (1) lit. c) și art. 257 alin. (2²) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următoarea redactare:

- Art. 213 alin. (1) lit. c): "Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției: [_]

c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, prin Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraților care au fost înlăturați din justiție pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1989, cu modificările ulterioare, prin Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările și completările ulterioare, precum și persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi;“.

- Art. 257 alin. (2²): "Persoanele cu venituri din pensii care depășesc 740 lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare.“

De asemenea, Curtea reține ca fiind obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 296³lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora: "Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz: [_]

d) pensionarii cu venituri din pensii care depășesc 740 lei.“

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste texte de lege aduc atingere următoarelor prevederi ale Legii fundamentale: art. 1 alin. (3) referitor la statul român, art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 47 referitor la nivelul de trai și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, invocă prevederile art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitoare la nivelul de trai și pe cele art. 24 din Convenția privind statutul refugiaților, adoptată la 28 iulie 1951 de Conferința plenipotențiarilor Națiunilor Unite asupra statutului refugiaților și apatrizilor, convocată de Adunarea generală la 14 decembrie 1950. România a ratificat Convenția la 4 iulie 1991 prin Legea nr. 46/1991 pentru aderarea României la Convenția privind statutul refugiaților, precum și la Protocolul privind statutul refugiaților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991. Aceste din urmă prevederi au în vedere obligația statelor de a acorda asistență socială refugiaților.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate a beneficiat de dispozițiile art. 5 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, și aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000. Aceste dispoziții de lege prevedeau că persoanele care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice beneficiază de asistență medicală și medicamente, în mod gratuit și prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizărilor.

Acordarea acestei facilități a fost condiționată, inițial, de împrejurarea ca beneficiarul să nu realizeze alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de legile enumerate în art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 ori cele provenite din pensii. Prin modificările aduse acestui din urmă articol de lege, prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010, pensiile au fost excluse dintre veniturile care permiteau titularului beneficiul asistenței medicale gratuite.

Autorul excepției este pensionar, iar pensia sa depășește 740 de lei, astfel că i-a fost reținută din pensie suma corespunzătoare contribuției de asigurări sociale de sănătate, măsură pe care însă acesta o consideră neconstituțională.

Față de criticile de neconstituționalitate formulate în raport cu prevederile art. 53 din Constituție, Curtea reține că, potrivit celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 771 din 25 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 27 noiembrie 2012, "scutirea de la plata contribuției la asigurările de sănătate nu este un drept constituțional, iar acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea unor situații obiective sau subiective, este lăsată la opțiunea liberă a legiuitorului“. Prin urmare, restrângerea acestei facilități nu se supune condițiilor art. 53 din Constituție, care au în vedere restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 1 alin. (3) și art. 47 din Constituție, Curtea constată că, potrivit art. 296⁹din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, obligația de contribuție a pensionarilor la sistemul de asigurări sociale de sănătate reprezintă 5,5% din veniturile ce depășesc 740 de lei.

Această reglementare a fost adoptată după ce, anterior, prin deciziile nr. 223 și 224 din 13 martie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, dispoziții care reglementau contribuția de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii, "sunt constituționale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depășesc 740 de lei“.

Având în vedere cuantumul contribuției de asigurări sociale de sănătate ce revine pensionarilor care au o pensie ce depășește 740 de lei, Curtea apreciază că nu poate fi reținută critica vizând încălcarea dreptului la un nivel de trai decent ori a valorilor democratice prevăzute în art. 1 alin. (3) din Constituție. De altfel, cu privire la acest din urmă aspect, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 224/2012, a statuat că "art. 56 din Constituție prevede obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăși îndeplinirea obligației constituționale a statului de a asigura ocrotirea sănătății și protecția socială a cetățenilor“.

În sfârșit, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 11 și art. 20 raportate la prevederile art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 24 din Convenția privind statutul refugiaților, Curtea reține că obligația ce revine statelor de a asigura un nivel de trai care să protejeze sănătatea individului, precum și măsuri de securitate socială pentru refugiați nu presupune gratuitatea accesului la aceste drepturi. Astfel, în ceea ce privește refugiații, art. 24 din Convenția privind statutul refugiaților prevede că aceștia beneficiază de asigurări sociale în aceleași condiții ca și cetățenii statului în care se află refugiatul. Or, referindu-se la sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, prin Decizia nr. 334 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009, Curtea a reținut că "garantarea constituțională a dreptului la ocrotirea sănătății nu înseamnă și gratuitatea asistenței medicale“.