Decizia CCR nr. 162 din 17.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. OUG nr. 9/2013 - timbrul de mediu pt. autovehicule, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 4 si art. 6 din aceeaşi ordonanţă de urgentă

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule și ale Legii nr. 37/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013, excepție ridicată de Gheorghe Gherman în Dosarul nr. 751/40/2014 al Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 830D/2014.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens invocă jurisprudența în materie a instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 3 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 751/40/2014, Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule și ale Legii nr. 37/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013, excepție ridicată de Gheorghe Gherman într-o cauză având ca obiect restituire taxă poluare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 executivul și-a depășit atribuțiile și a încălcat principiul separației puterilor în stat, întrucât textul actului normativ nu a fost pus în acord cu prevederile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

6. Consideră că dispozițiile de lege criticate instituie o discriminare între posesorii de autovehicule, precizând că timbrul de mediu nu era discriminatoriu dacă era o taxă justificată prin principiul "poluatorul plătește", care să se aplice tuturor vehiculelor, inclusiv celor deja înmatriculate.

7. Arată că în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 nu a fost identificată vreo situație cu caracter extraordinar și timbrul de mediu, având în vedere că are caracterul unei taxe, trebuia reglementat printr-o lege.

8. Referitor la invocarea dispozițiilor art. 13 lit. c) din Legea nr. 24/2000 și art. 110 din TFUE, susține că principiul "poluatorul plătește" nu este aplicabil, întrucât, în realitate, taxa de mediu nu se calculează exclusiv în funcție de emisia de CO₂, ci are în vedere mai multe elemente, printre care și capacitatea cilindrică a autovehiculului.

9. În final, arată că prin modul în care este alcătuită formula de calcul sunt în continuare protejate autovehiculele produse în România și autovehiculele cu o vechime mai mare de 14 ani.

10. Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, exprimându-și opinia, apreciază că legiuitorul este cel care poate stabili cuantumul timbrului de mediu, atât sub aspectul modalității de determinare a acestui cuantum, cât și sub aspectul categoriilor de autovehicule pentru care se datorează această taxă. Totodată, consideră că dispozițiile de lege criticate pot veni în contradicție cu normele constituționale invocate de parte, întrucât au în vedere mai multe aspecte și nu doar emisia de CO₂.

11. Potrivit prevederilor art. 30 alin.(1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 martie 2013, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 37/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014. Însă, având vedere că, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, precum și notele depuse în motivarea criticii de neconstituționalitate de autorul acesteia, rezultă că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, în ansamblul său, și, în special, ale art. 4 și art. 6 din aceeași ordonanță de urgență.

16. Dispozițiile art. 4 și 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 prevăd situațiile în care se datorează plata timbrului de mediu și modalitatea de calcul al acestuia.

17. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 115 alin. (4) și (5) referitor la delegarea legislativă și art. 139 alin. (1) privind impozitele, taxele și alte contribuții. De asemenea este invocat art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene - TFUE, aplicabil prioritar potrivit prevederilor constituționale ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană, precum și art. 13 lit. c) din Legea nr. 24/2000.

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la criticile potrivit cărora dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013 contravin prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (5), Curtea reține că potrivit jurisprudenței sale (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.

19. Totodată, Curtea a statuat că situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun și au un caracter obiectiv, în sensul că existența lor nu depinde de voința Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență. Potrivit Deciziei nr. 258 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, "inexistența sau neexplicarea urgenței reglementării situațiilor extraordinare [...] constituie în mod evident o barieră constituțională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanțe de urgență în sensul arătat. A decide altfel înseamnă a goli de conținut dispozițiile art. 115 din Constituție privind delegarea legislativă și a lăsa libertate Guvernului să adopte în regim de urgență acte normative cu putere de lege, oricând și - ținând seama de împrejurarea că prin ordonanță de urgență se poate reglementa și în materii care fac obiectul legilor organice - în orice domeniu".

20. În preambulul ordonanței de urgență criticate, caracterul de urgență a fost justificat prin "necesitatea asigurării cadrului necesar în vederea realizării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile-limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu" și prin "conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO₂". Astfel, Curtea reține că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare, în cauză fiind o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voința Guvernului, care punea în pericol un interes public, astfel încât nu poate fi reținută critica privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție.

21. Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 115 alin. (5) din Constituție, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, prevederile constituționale cuprinse în art. 115 alin. (5) condiționează intrarea în vigoare a ordonanței de urgență de îndeplinirea cumulativă a două cerințe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispozițiile constituționale sunt transpuse la nivel legal de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia "Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară". A se vedea în acest sens Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014.

22. Astfel, potrivit fișei legislative, Curtea observă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 a fost adoptată în ședința de Guvern din 19 februarie 2013, iar proiectul de lege privind aprobarea ordonanței de urgență a fost transmis Senatului României, în calitate de primă Cameră sesizată, fiind înregistrat la Biroul permanent la data de 4 martie 2013. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 martie 2013. Prin urmare, Curtea apreciază că au fost întrunite cele două condiții cumulative necesare intrării în vigoare a ordonanței de urgență, astfel încât nu poate fi reținută critica privind încălcarea art. 115 alin. (5) din Constituție.

23. Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege supuse controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare, iar prin Decizia nr. 645 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2015, și Decizia nr. 94 din 3 martie 2015, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, a statuat constituționalitatea acestor norme.

24. Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că timbrul de mediu vizează constituirea fondului de mediu cu o destinație clar stabilită, fiind o taxă parafiscală, și se plătește o singură dată. Totodată, instanța constituțională a observat faptul că, potrivit art. 35 alin. (2) din Constituție, statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea dreptului la un mediu înconjurător sănătos, iar conform art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 timbrul se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se utilizează de Administrația Fondului pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. În aceste condiții, Curtea a constatat că măsurile luate de legiuitor au avut în vedere îndeplinirea obligației prevăzute de chiar textul Constituției României.

25. De asemenea, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 8 iulie 2011, și prin Decizia nr. 921 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, Curtea a statuat că "folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituționalitate ca normă interpusă celei de referință implică, în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, o condiționalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă și neechivocă prin ea însăși sau înțelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis și neechivoc de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanță constituțională, astfel încât conținutul său normativ să susțină posibila încălcare de către legea națională a Constituției - unica normă directă de referință în cadrul controlului de constituționalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curții Constituționale este distinct de simpla aplicare și interpretare a legii, competență ce aparține instanțelor judecătorești și autorităților administrative, sau de eventualele chestiuni ce țin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz."

26. Or, Curtea a reținut că, în cauză, pe de o parte, autorul excepției indică un principiu de drept al Uniunii Europene (libera circulație a mărfurilor), principiu ce poate avea valențe multiple. Așadar, nu este suficient de clar precizat în această materie, nefiind îndeplinită prima condiție, referitoare la caracterul clar, precis și neechivoc al normei.

27. În ceea ce privește invocarea jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, referitoare la art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Curtea a reținut că articolul menționat se referă la dispoziții fiscale, iar Hotărârea din 11 aprilie 2011, pronunțată în Cauza - C-402/09 - Ioan Tatu împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor și Economiei și alții, invocată de autorul excepției, se referă la taxa pe poluare pentru autovehicule prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, și nu la timbrul de mediu stabilit pe baza unor criterii diferite.

28. De asemenea, Curtea reține că prin Decizia nr. 118 din 10 martie 2015, nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, a statuat că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate nu sunt discriminatorii de vreme ce acestea se aplică în mod egal tuturor destinatarilor normei, pe baza unor criterii obiective.

29. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea.