Decizia CCR nr. 179 din 19.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 48 pct. 2 din OUG nr. 88/2013 - adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pt. îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi...

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Rodica Ileana Dragoș în Dosarul nr. 1.368/83/2014 al Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă si care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.305D/2014.

2. La apelul nominal se prezintă partea Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de administrare a marilor contribuabili, prin consilier juridic Ionuț-Cristian Mirea-Buturugă, cu delegație la dosar. Lipsesc autorul excepției de neconstituționalitate și partea Societatea Comercială "Electrolux România" - S.A., față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune să se facă apelul si în dosarele nr. 1.306D/2014, 1.308D/2014-1.313D/2014, 1.317D/2014, 1.318D/2014 și 1.390D/2014 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Raimond Ioan Bicsi, Gyongyi Gulya, Lenuța Nistor, Rodica Semeniuc, Eva Csilla Vincze, Erika Maria Lazăr, Zoltan Imre, Ioan Ardelean, Mariana Ciontoș și Erzsebet Nyiri în Dosarele nr. 1.375/83/2014, 1.417/83/2014, 1.438/83/2014, 1.439/83/2014, 1.440/83/2014, 1.441/83/2014, 1.443/83/2014, 1.377/83/2014, 1.379/83/2014 și 1.419/83/2014 ale Tribunalului Satu Mare - Secția I civilă.

4. La apelul nominal se prezintă partea Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de administrare a marilor contribuabili, prin consilier juridic Ionuț-Cristian Mirea-Buturugă, cu delegație la dosar. Lipsesc autorii excepției de neconstituționalitate și partea Societatea Comercială "Electrolux România" - S.A., față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.305D/2014, 1.306D/2014, 1.308D/2014-1.313D/2014, 1.317D/2014, 1.318D/2014 și 1.390D/2014, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

6. Reprezentantul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția generală de administrare a marilor contribuabili nu se opune conexării dosarelor.

7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

8. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.306D/2014, 1.308D/2014- 1.313D/2014, 1.317D/2014, 1.318D/2014 și 1.390D/2014 la Dosarul nr. 1.305D/2014, care este primul înregistrat.

9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția generală de administrare a marilor contribuabili, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că autorii excepției solicită plata unor drepturi compensatorii prevăzute în contractul colectiv de muncă. Or, începând cu data de 1 ianuarie 2011, aspectele de natură fiscală referitoare la contribuabilii sistemelor de asigurări sociale, bazele de calcul și excepțiile specifice fiecărei contribuții sociale au fost preluate din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății în cuprinsul Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (Codul fiscal). Astfel, încă de la 1 ianuarie 2014, art. 296⁴ alin. (1) lit. t) și ț) din Codul fiscal a prevăzut că în baza lunară de calcul al contribuțiilor sociale individuale obligatorii sunt incluse și veniturile reprezentând plăți compensatorii suportate de angajator potrivit contractului colectiv sau individual de muncă, precum și veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar de completare sau plățile compensatorii, suportate din bugetul asigurărilor de șomaj, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii. Prin urmare, nu a existat o exceptare a plății contribuției de asigurări sociale aferente acestor venituri înainte de data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2013. Textul de lege criticat a abrogat dispozițiile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 care se refereau la exceptarea de la plata contribuției de asigurări sociale pentru veniturile compensatorii și acordate cu prilejul disponibilizării, potrivit actelor normative care reglementau aceste domenii, și nu a sumelor suportate de angajator potrivit contractului colectiv sau individual de muncă. Mai arată că singurul act normativ care reglementează acordarea plăților compensatorii într-o manieră diferită de Codul fiscal este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, care prevede în art. 28 că plata compensatorie reprezintă o sumă neimpozabilă al cărui cuantum este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară. Potrivit art. 37 din același act normativ, sumele aferente plăților compensatorii se plătesc de Agenția Națională pentru Ocupare și Formare Profesională în conturile salariaților disponibilizați. Potrivit art. 40, coroborat cu art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/1999, plățile compensatorii se suportă de la bugetul asigurărilor sociale din sumele constituite de către contribuabilii persoane juridice care se evidențiază în capitolul venituri ale bugetului Agenției Naționale pentru Ocupare și Formare Profesională. În sfârșit, precizează că plățile compensatorii sunt definite de art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/1999, în timp ce compensațiile bănești sunt sume asimilate veniturilor salariate, lor aplicându-se prevederile de impunere fiscală, prevăzute de art. 68 lit. I) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004. Depune concluzii scrise în acest sens.

10. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, n acest sens, arată că plățile compensatorii nu reprezintă drepturi fundamentale, legiuitorul având libertatea de a dispune cu privire la regimul juridic aplicabil acestora.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

11. Prin încheierile din 27 noiembrie 2014, pronunțate în dosarele nr. 1.368/83/2014, 1.375/83/2014, 1.417/83/2014, 1.438/83/2014, 1.439/83/2014, 1.440/83/2014, 1.441/83/2014, 1.443/83/2014, 1.377/83/2014 și 1.379/83/2014, și Încheierea din 10 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 1.419/83/2014, Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

12. Excepția a fost ridicată de Rodica Ileana Dragoș, Raimond Ioan Bicsi, Gyongyi Gulya, Lenuța Nistor, Rodica Semeniuc, Eva Csilla Vincze, Erika Maria Lazăr, Zoltan Imre, Ioan Ardelean, Mariana Ciontoș și Erzsebet Nyiri cu prilejul soluționării unor litigii de muncă privind drepturi bănești.

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii și contravin principiului constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale. În acest sens, arată că abrogarea dispozițiilor art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006, care prevedeau că nu se plătește contribuția de asigurări sociale pentru sumele acordate în momentul disponibilizării, ca venit lunar de completare sau ca plăți compensatorii, îi plasează într-o situație diferită și dezavantajoasă în raport cu alți colegi care, anterior abrogării, au beneficiat de dispozițiile art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006. Tratamentul juridic diferit nu este justificat în mod obiectiv și rezonabil. Totodată, susțin că dispozițiile de lege criticate instituie un tratament discriminatoriu, întrucât, în cazul în care persoana disponibilizată s-ar reîncadra în muncă, ar plăti o dublă contribuție, atât cea aferentă plăților compensatorii, cât și cea aferentă veniturilor pe care le obține în temeiul noului contract de muncă încheiat.

14. Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, legiuitorul având posibilitatea ca, pentru aceeași categorie de salariați, pentru perioade diferite, să reglementeze diferit problematica contribuției la asigurările sociale de sănătate.

15. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente și concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Potrivit încheierilor de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 48 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 20 septembrie 2013, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2014. Din examinarea motivării excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii excepției critică numai dispozițiile art. 48 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2013, care au următoarea redactare: "Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează: [...]

2. La articolul 251, alineatele (3)-(7) se abrogă."

19. Autorii excepției consideră că aceste texte de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și celor ale art. 56 alin. (2) privind așezarea justă a sarcinilor fiscale.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică abrogarea, pe calea textului de lege supus controlului de constituționalitate, a dispozițiilor art. 257 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziții care prevedeau următoarele: "Contribuția de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăților compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum și asupra indemnizațiilor reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare." Astfel, autorii susțin că, prin abrogarea acestui text de lege, s-a creat un tratament juridic diferit între angajații aceluiași angajator, unii dintre aceștia nemaiputând beneficia de dispozițiile art. 257 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, ca urmare a abrogării acestora.

21. Față de această critică, Curtea reține că, potrivit prevederilor art. 139 din Constituție, "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege." Această reglementare reprezintă, în egală măsură, o garanție pentru proprietatea cetățenilor - în sensul că sumele plătite cu titlu de sarcini fiscale vor reprezenta voința legiuitorului, înlăturându-se astfel posibilitatea stabilirii unor contribuții abuzive de către unele instituții publice ale executivului -, dar și o consacrare a dreptului exclusiv de care se bucură legiuitorul de a stabili aceste contribuții, persoanele care sunt ținute să contribuie și eventualele excepții de la această obligație. În acest sens, surit relevante, mutatis mutandis, cele reținute prin Decizia nr. 438 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 4 iulie 2012, în care Curtea a statuat că "numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncture, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective. Așa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale și bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite și taxe, în măsura în care acestea sunt proporționale, rezonabile și echitabile."

22. Prin urmare, așa cum instanța de contencios constituțional a statuat în decizia amintită, libertatea de reglementare nu poate aduce atingere limitelor constituționale stabilite prin art. 16 alin. (1) și art. 56 alin. (1) din Constituție.

23. În speță, Curtea apreciază că textul de lege criticat se supune acestor condiționări constituționale, întrucât, așa cum reiese din Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, "situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări". Așa fiind, critica autorilor excepției referitoare la instituirea unui regim juridic discriminator este lipsită de temei.

24. Cât privește argumentele invocate de reprezentantul Agenției Naționale de Administrare Fiscală referitoare la faptul că autorii excepției nu ar fi beneficiat de scutirea de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile compensatorii acordate, întrucât acestea erau prevăzute în contractul colectiv de muncă, iar nu în lege, Curtea reține că aceste aspecte nu revin competenței sale, circumscrise doar aprecierii conformității textului de lege criticat cu dispozițiile Legii fundamentale, ci competenței instanței de judecată, singura în măsură să decidă cu privire la pretențiile părților, pe baza probelor administrate.