HOTĂRÂRE nr. 52/2015 - aprobarea opiniei privind Documentul comun de consultare al Comisiei Europene şi Înaltului Reprezentant pt. afaceri externe şi politica de securitate: Către o noua politică europeană de vecinătate JOIN (2015) 6

Luând în considerare Opinia nr. 4 c -19/315, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în ședințele din 12 mai și 19 mai 2015, Camera Deputaților:

1. Constată că în exercițiul anterior, politica europeană de vecinătate s-a întemeiat pe cel mai mic numitor comun care putea fi acceptat de către toate cele 27 de state membre și de instituțiile Uniunii Europene, în anul 2008, în condițiile în care consensul politic necesar pentru leadership politic bine evidențiat și orientări politice clare nu s-a realizat; ca urmare, nu s-a realizat nici condiția-cheie structurală, aceea a unui echilibru adecvat între laturile politice și tehnice, în cazul platformelor de cooperare regională, Parteneriatul Estic și Parteneriatul Sudic, care au fost adesea clasificate ca simple "proiecte de modernizare", limitate la instrumente de natură tehnică.

2. Admite că, pentru ca politica europeană de vecinătate să fie adecvată scopului în care a fost creată este necesară o analiză mai precisă a intereselor Uniunii Europene, dar și ale partenerilor săi; o abordare bazată pe cerere și pe interes ar putea să intensifice gradul de asumare a responsabilității de către țările partenere.

3. Subliniază că Uniunea trebuie să își clarifice poziția, ceea ce implică și realizarea unei poziții unitare a statelor membre, atât în politica externă și de securitate comună, cât și în politica de vecinătate, în acord cu statutul său de actor global.

4. Apreciază că situația de instabilitate existentă atât în vecinătatea estică, cât și în vecinătatea sudică a Uniunii impune consolidarea profilului strategic al politicii de vecinătate a Uniunii Europene; de aceea, noul format al parteneriatelor ar trebui să fie mult mai orientat politic, decât tehnic, cum a fost până în prezent.

5. Reamintește că politica europeană de vecinătate nu poate fi separată de sistemul de valori al Uniunii, impuse atât de tratate, cât și de "filosofia" arhitecturii europene în ansamblu; este evident că Uniunea trebuie să promoveze pacea, stabilitatea și prosperitatea la granițele sale, dar nu poate face aceasta prin încălcarea valorilor sale și, de aceea, trebuie să solicite cu fermitate partenerilor reforme în domeniul democrației, al statului de drept și al drepturilor omului.

6. Admite că actuala revizuire a politicii europene de vecinătate ar trebui să urmărească o mai bună coordonare cu activitățile mai ample din cadrul politicii externe și de securitate comune și politicii de apărare și securitate comune, în conformitate cu abordarea cuprinzătoare, dar și cu dimensiunea externă a altor politici relevante ale Uniunii, precum spațiul de libertate, securitate și justiție.

7. Consideră că implicarea unor organizații internaționale, în special NATO și instituțiile financiare internaționale în reforma politicii de vecinătate a Uniunii ar putea spori calitatea gestionării acesteia.

8. Susține consolidarea principiului diferențierii și celui denumit "mai mult pentru mai mult" (more for more"), pentru a reflecta poziționarea și aspirațiile diverse ale statelor partenere, în ceea ce privește perspectiva raporturilor cu UE; voința politică probată prin gradul de realizare a reformelor ar trebui să constituie criteriul principal de evaluare a performanței.

9. Recunoaște totuși că există riscul ca o aplicare rigidă a acestui principiu ori corelarea sa cu principiul "mai puțin pentru mai puțin" (less for less) să rezerve prea puțin capital de acțiune politică și economică pentru statele care nu doresc aprofundarea relației cu Uniunea Europeană, ceea ce le-ar putea îndepărta pe termen lung de la accesul la standardele superioare ale Uniunii.

10. Susține flexibilitatea sporită a politicii de vecinătate, prin care să se asigure o capacitate mai bună de reacție a Uniunii la schimbările geo-politice survenite în vecinătatea sa.

11. Admite că nivelul de asumare din statele partenere poate fi sporit prin focalizarea cooperării pe obiective concrete, în măsură să aducă rezultate vizibile și o valoare adăugată concretă în beneficiul țărilor respective; programul privind mobilitatea prin liberalizarea regimului de vize și programele din sfera dezvoltării economice și sociale durabile reprezintă exemple în acest sens.

12. Salută abordarea Uniunii Europene de a se axa pe necesitatea promovării democrației în societățile statelor vecine cu standarde democratice reduse, astfel încât, fără a ignora opțiunea liderilor politici din statele partenere reticente, să mențină relațiile cu societatea civilă și cu alte secțiuni pro-democrație din societățile acelor state, în perspectiva reformelor democratice din viitor.

13. Semnalează totuși că acest concept al prioritizării parteneriatului cu societățile, nu cu guvernele statelor vecine, nu este ușor de realizat în statele cu un nivel scăzut al libertăților democratice, tocmai din cauza riscurilor la care sunt supuși cetățenii sau organizațiile care doresc colaborarea. De aceea, Uniunea ar trebui să găsească mecanisme care să îi protejeze pe acești cetățeni sau organizații.

14. Salută Concluziile Consiliului afaceri externe din 20 aprilie 2015 privind revizuirea politicii europene de vecinătate, în special dezideratul unui discurs clar și de comunicare strategică către populația țărilor vecine, având ca obiect implicarea Uniunii în regiune, valorile și obiectivele sale, precum și gama largă de activități de cooperare sectorială față de țările din regiune, pentru a consolida vizibilitatea Uniunii.

15. Susține promovarea sporită a obiectivelor politicii europene de vecinătate la nivelul opiniei publice din statele partenere și a unor categorii cât mai largi ale populației respective - societatea civilă, comunitatea academică, comunitatea de afaceri, comunitățile rurale, segmentul tânăr al populației etc. - în paralel cu punerea în aplicare a unor programe/proiecte cu impact și cu diseminarea unui set cuprinzător de mesaje, adaptate destinatarilor menționați.

16. Consideră că rolul societății din țările partenere neperformante ar trebui să crească în mod semnificativ, pentru că dacă așteptăm crearea unei mase critice în societate care să pună presiune pe guverne în scopul reformelor democratice trebuie să contribuim la dezvoltarea societăților din acele state.

17. Recunoaște nevoia menținerii echilibrului între cele două platforme regionale ale politicii de vecinătate, estul și sudul. Observă totuși accentuarea progresivă a percepției că societatea din majoritatea statelor din vecinătatea estică este mai receptivă la cerințele și la acțiunile Uniunii, întrucât modelul societal din statele estice este, cu puține excepții, mai apropiat de modelul de valori al Uniunii Europene; semnalează că această situație poate conduce la progresul mai accentuat al vecinătății estice și la disjuncția de facto între est și sud în cadrul politicii de vecinătate.

18. Recunoaște că este necesară abordarea echilibrată a celor două dimensiuni ale politicii europene de vecinătate, respectiv cea estică și cea sudică, semnalând totuși necesitatea unui accent particular pe dimensiunea estică, pe fondul evoluțiilor în regiune și presiunilor externe masive exercitate asupra partenerilor estici.

19. În perspectiva summitului privind Parteneriatul Estic programat pentru 21 și 22 mai 2015, la Riga, susține transmiterea unui mesaj clar și puternic care să reafirme angajamentul Uniunii de a acorda în continuare sprijin strategic pe termen lung țărilor vecine, în funcție de progresele proprii.

20. Subliniază că România are un interes special pentru promovarea în cadrul summitului a unor principii privind reforma politicii de vecinătate și a unor criterii de evaluare a progreselor partenerilor Uniunii, care să premieze realizările partenerilor estici performanți în aplicarea acordurilor de asociere și liber schimb și să contureze o perspectivă favorabilă de integrare europeană a acestor state.

21. Întrucât Republica Moldova, Georgia și Ucraina și-au afirmat opțiunea pentru integrare europeană, ar trebui ca acestor state să li se ofere o perspectivă europeană clară, astfel încât să nu fie creat sentimentul că sunt solicitate reforme dificile fără a se oferi și o perspectivă de aderare. Aceasta cu atât mai mult cu cât prin punerea în aplicare a Acordurilor de Asociere și Liber Schimb se preia cea mai mare parte a acquis-ului Uniunii Europene.

22. Invită Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, instituțiile europene relevante și statele membre să întreprindă tot ce le stă în putere pentru ca procesul de apropiere a Republicii Moldova, Georgiei și Ucrainei de Uniune să ajungă la o fază în care să devină ireversibil, indiferent de tipul și intensitatea influențelor negative venite din exterior; pentru aceasta Acordurile de Asociere și Liber Schimb ar trebui să fie ratificate în cel mai scurt timp și de cele 9 state membre restante; în același timp, punerea în aplicare a acordurilor ar trebui să fie sprijinită de către Uniunea Europeană, pe întreg parcursul, cu atât mai mult cu cât efectele vizibile ale succesului pot determina și statele din vecinătatea estică care nu au semnat Acorduri de Asociere și Liber Schimb să adere la acest proces.

23. Semnalează factorilor de decizie de la nivelul Uniunii că o nouă amânare a aplicării Acordului de Asociere și Liber Schimb cu Ucraina ar echivala cu demonstrarea incapacității Uniunii de a-și îndeplini obiectivele majore.

24. Constată că "războiul hibrid" declanșat și continuat de Federația Rusă în estul Uniunii Europene amplifică nevoia de resurse pentru menținerea în funcțiune a Parteneriatului Estic și pentru creșterea rezistenței statelor partenere performante - Republica Moldova, Georgia și Ucraina - la acțiunile masive de destabilizare în curs.

25. Propune ca elementele non-militare ale "războiul hibrid" inițiat de Federația Rusă să fie evaluate în cadrul politicii externe și de securitate comună a Uniunii Europene, în vederea pregătirii unor măsuri corespunzătoare.

26. Încurajează utilizarea la adevăratul potențial a instrumentelor diplomatice aflate la dispoziția Uniunii Europene, pentru a bloca acțiunile Federației Ruse în estul Ucrainei. Subliniază pericolul escaladării tensiunilor în estul Europei, susceptibil de a provoca îngrijorări legate de o potențială folosire a forței împotriva unor state membre ale Uniunii Europene și invită factorii de decizie responsabili din Uniune să adopte măsuri necesare și proporționale, fără de care destabilizarea zonei ar putea zădărnici succesul politicii europene de vecinătate.

27. Susține conceptul de "centură de securitate" ("security trusts") al Ministerului Afacerilor Externe în vederea ameliorării situației de securitate din estul Uniunii, respectiv crearea unor platforme de dialog, care să includă și cooperarea cu "vecinii vecinilor", adică cu acele state care împărtășesc viziunea pacifistă a Uniunii Europene și să excludă orice dimensiune militară.

28. Felicită Uniunea pentru opțiunea de a menține relațiile cu Azerbaidjan, Belarus și Armenia și consideră că modelul general al Parteneriatului Estic, care include acorduri de asociere și liber schimb, liberalizarea totală a vizelor, precum și calitatea de membru al Comunității Energiei, ar trebui să rămână deschis și pentru cele 3 țări, în cazul în care sunt gata să schimbe cursul și să demonstreze voința politică de a urmări o mai bună integrare în Uniunea Europeană.