Decizia CCR nr. 181 din 26.03.2015 privind excepţia de neconstituţionalitate a prev. art. 33 alin. 1 şi 2 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 - măsurile pt. finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate...

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) și (2) și art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Niculae Nicolae, Sorina Dumitrescu și Laurențiu Florin Niculae în Dosarul nr. 5.065/3/2014 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.123D/2014 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorii excepției au depus concluzii prin care dezvoltă pe larg argumente în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii. Acesta solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, susținând că aceasta nu este însoțită de critici suficient de dezvoltate pentru a motiva pretinsa neconstituționalitate a textelor de lege atacate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 11 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 5.065/3/2014, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) și (2) și ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Niculae Nicolae, Sorina Dumitrescu și Laurențiu Florin Niculae într-o cauză civilă având ca obiect refuzul nejustificat de soluționare a notificării depuse în baza Legii nr. 10/2001, prin care se solicita Primarului Municipiului București emiterea unei decizii/dispoziții de acordare de despăgubiri prin echivalent pentru un imobil. Întrucât instanța a invocat din oficiu excepția de prematuritate a cererii, în considerarea dispozițiilor art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, reclamanții au invocat prezenta excepție de neconstituționalitate.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că dispozițiile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece ignoră situația dosarelor administrative privind soluționarea notificărilor formulate de persoanele îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001, care ar fi trebuit soluționate în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 și 26 din aceasta, deci cu mult timp înaintea intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

7. De asemenea, aceleași texte de lege contravin și art. 21 din Legea fundamentală, privind accesul liber la justiție, în măsura în care se aplică și situațiilor în care dreptul persoanelor îndreptățite de a formula acțiune în instanță împotriva autorității competente care nu a soluționat notificarea în termenele prevăzute de art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001 s-a născut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

8. Tribunalul București - Secția a V-a civilă opinează în sensul constituționalității dispozițiilor de lege criticate.

9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 33 alin. (1) și (2) și ale art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile legale criticate au următorul conținut:

- Art. 33 alin. (1) și (2): "(1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.“;

- Art. 35:"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.“

13. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate normele constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile și ale art. 21 - Accesul liber la justiție.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, a analizat o situație de drept și de fapt asemănătoare și a reținut, în prealabil, că, fiind vorba de art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013, adică de situația cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a legii, în cauză nu este incidență Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 prin care a constatat că dispozițiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. S-a arătat că diferența esențială față de cele reținute cu acel prilej de Curtea Constituțională este dată de momentul sesizării instanței de judecată cu soluționarea plângerii împotriva refuzului nejustificat al entității învestite de lege de a răspunde la notificarea formulată de autorul excepției în baza Legii nr. 10/2001, deoarece prin raportare la acesta se determină legea aplicabilă cauzei. La momentul introducerii acțiunii deja intrase în vigoare Legea nr. 165/2013, astfel că autorul-reclamant avea cunoștință - în virtutea prezumției cunoașterii legii, rezultantă a principiului nemo censetur ingnorare legem - de faptul că aceasta este cea care guvernează raporturile juridice puse în discuție.

15. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea nu a putut reține asemenea critici, întrucât prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu au efecte pentru trecut, ci sunt aplicabile doar din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare.

16. În ce privește dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, criticate prin faptul că ignoră dreptul la acțiune născut în temeiul vechii legislații, ca urmare a nesoluționării notificării în termenele prevăzute de art. 25 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că aceste critici nu pot fi reținute. În jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional a statuat constant, cu valoare de principiu, că regula constituțională a liberului acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 283 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 30 mai 2012). În acest caz, condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013. Prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, precitată, par. 23, Curtea a arătat că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiției pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX din 19 martie 2007, pronunțate într-un recurs în interesul legii, prin care recunoscuse, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. Or, art. 35 alin. (2) nu face altceva decât să normativizeze această posibilitate consacrată doar pe cale jurisprudențială, stabilind un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013 și având în vedere și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010 pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.

17. Având în vedere natura asemănătoare a criticilor formulate în dosarul de față cu cele examinate prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, Curtea constată că, pentru identitate de rațiune, cele reținute prin această decizie își mențin mutatis mutandis valabilitatea și în prezenta cauză.