Decizia CCR nr. 904 din 25.10.2012 privind excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum şi a legii în ansamblul său

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a legii în ansamblul său, excepție ridicată de Adina Gavrilă în Dosarul nr. 5.315/97/2010 al Curții de Apel Târgu-Mureș - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.311D/2012.

La apelul nominal, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarele nr. 1.312D/2012 și nr. 1.313D/2012, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate ridicată de Doina Pantilimon și Dorica Merca în Dosarele nr. 5.316/97/2010 și nr. 8.774/107/2010 ale Curții de Apel Târgu-Mureș - Secția I civilă.

La apelul nominal, se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în Dosarele nr. 1.311 D/2012, nr. 1.312D/2012 și nr. 1.313D/2012, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarelor nr. 1.312D/2012 și nr. 1.313D/2012 la Dosarul nr. 1.311D/2012, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 21 august 2012, pronunțate în Dosarele nr. 5.315/97/2010, nr. 5.316/97/2010 și nr. 8.774/107/2010, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a legii în ansamblul său.

Excepția a fost ridicată de Adina Gavrilă, Doina Pantilimon și Dorica Merca cu prilejul soluționării unor cauze privind drepturi de asigurări sociale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia formulează, în esență, următoarele critici:

1. Există o discrepanță majoră între cele arătate în expunerea de motive a Legii nr. 119/2010 și previziunile Guvernului cu privire la impactul bugetar al acestei legi, pe de o parte, și realitatea bugetară existentă la finalizarea procesului de recalculare a pensiilor, de cealaltă parte. Astfel, în realitate, se constată o creștere a cheltuielilor sistemului de pensii publice, iar nu o scădere, așa cum se prevăzuse. Acest fapt este contrar dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, care impun existența unei concordanțe între motivele și/sau scopul actului normativ și efectele acestuia.

2. Prin efectele ce au fost obținute în urma recalculării pensiilor s-a realizat o scădere a nivelului de trai. Astfel, a fost accentuat dezechilibrul preexistent în sistemul public de pensii publice între venituri și cheltuieli, cu consecințe implicite majore pe termen scurt, mediu și lung asupra nivelului de trai a cărui finanțare de bază se asigură în principal de la bugetul de stat.

3. Legea nr. 119/2010 contravine art. 20 din Constituție, deoarece încalcă art. G pct. 2 din Partea V a Cărții sociale europene revizuite și, în subsidiar, art. 12 pct. 2 din Partea a II-a din aceeași Cartă raportat la art. 65 pct. 1 și 2 din Partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei, întrucât, în majoritatea cazurilor, în urma recalculării pensiilor de serviciu, pensiile rezultate nu sunt cel puțin egale cu 40% din totalul câștigului anterior al beneficiarului pensiei.

4. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pensia reprezintă un "bun“, intrând astfel în sfera de protecție a art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, afectarea cuantumului pensiei prin recalculare dobândește semnificația unei încălcări a dreptului de proprietate privată.

Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie, arată că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și legea în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

Dispozițiile art. 1 lit. c) au următoarea redactare: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: [_]

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.“

Autorii excepției consideră că prevederile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 44 privind dreptul de proprietate și art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai. De asemenea, invocă încălcarea dispozițiilor art. 20 din Constituție prin raportare la dispozițiile art. 1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul de proprietate, în raport cu dispozițiile art. 12 pct. 2 din Partea a II-a a Cărții sociale europene revizuite, referitoare la dreptul la securitate socială, ale art. G pct. 2 din Partea a V-a a aceleiași Cărți, referitoare la restricții, și ale art. 65 pct. 1 și 2 din Partea a XI-a din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei privind cuantumul prestațiilor de asigurări sociale.

Examinând excepția de neconstituționalitate din perspectiva criticii raportate la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea constată că autorii acesteia invocă existența unei discrepanțe evidente între cele arătate în expunerea de motive a legii cu privire la situația de criză care impune adoptarea actului normativ și efectele reale ale acestui act normativ.

Tot din perspectiva efectelor generate de actul normativ în discuție, autorii excepției consideră că este încălcat art. 47 alin. (1) din Constituție, referitor la dreptul la un nivel de trai decent.

Față de această critică, Curtea constată că art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală instituie obligația respectării Constituției și a legilor. Or, în cauză, nu se poate reține încălcarea acestui text, ci, mai degrabă, o previzionare inexactă a efectelor Legii nr. 119/2010, care poate pune în discuție caracterul eficient și adecvat al reglementării, aspect care nu poate fi supus însă analizei instanței de contencios constituțional. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, ceea ce înseamnă analiza acestora în raport cu prevederile Constituției. Aceasta este o analiză de drept, Curtea neavând posibilitatea de a sancționa oportunitatea sau eficiența politicii economice adoptate de stat, așa cum solicită autorii excepției.

Aceeași concluzie se impune și în ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 47 alin. (1) din Constituție, autorii excepției vizând, în realitate, ineficiența și incoerența politicii adoptate de legiuitor, care nu a reușit să atingă obiectivele propuse.

De altfel, în același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 203 din 29 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999, în care a arătat că "nu intră în competența sa posibilitatea de a se pronunța asupra aprecierilor, dintre care unele neavând caracter juridic, referitoare la faptul dacă legea supusă controlului de constituționalitate își poate atinge scopul pentru care a fost inițiată și adoptată, și aceasta chiar dacă, eventual, asemenea aprecieri ar fi îndreptățite. Curtea Constituțională nu decide dacă o lege este sau nu este bună, dacă este sau nu este eficientă sau dacă este ori nu este oportună. Numai Parlamentul poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituție, asupra conținutului reglementărilor legale și oportunității adoptării acestora. Iar statul de drept, a cărui existență este reglementată prin art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, impune recunoașterea de către fiecare putere a actelor și măsurilor luate de celelalte puteri în limitele prevăzute de Constituție.“

Analizând în continuare critica de neconstituționalitate vizând încălcarea dreptului de proprietate, Curtea constată că, prin mai multe decizii, așa cum sunt Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.587 din 13 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2012, a reținut că dispozițiile Legii nr. 119/2010 nu contravin prevederilor art. 44 din Constituție și nici prevederilor art. 1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Cât privește critica potrivit căreia dispozițiile Legii nr. 119/2010 ar fi contrare prevederilor Cărții sociale europene revizuite și Codului european de securitate socială al Consiliului Europei, nefiind respectate cuantumurile prestațiilor sociale impuse de aceste acte internaționale, Curtea constată că această critică are un caracter general, nefiind indicate exemple concrete care să susțină afirmațiile autorilor excepției.

De altfel, Curtea reține că, în sistemul public de pensii, întemeiat pe principiul contributivității, cuantumul pensiei este raportat nu doar la veniturile obținute imediat înainte de deschiderea dreptului la pensie, ci la veniturile obținute pe întreaga perioadă de contribuție. Astfel, cuantumul pensiei va reflecta proporțional toate aceste venituri, iar nu numai veniturile obținute imediat înainte de pensionare, la care autorii excepției de neconstituționalitate se raportează în critica lor.

Având în vedere cele arătate, Curtea apreciază că sunt lipsite de temei criticile de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010 în raport cu prevederile art. 20 din Constituție.